alt=Sagan is pictured besides a Viking lander mockup|miniatura| Carl Sagan a popularizat standardul eponim. Standardul Sagan este aforismul conform căruia „afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare” (în ).Kaufman (2012), p. 124. Este numit după comunicatorul pe teme științifice Carl Sagan, care a folosit expresia în cartea sa din 1979 și în programul de televiziune din 1980 Cosmos. Standardul a fost descris ca fiind fundamental pentru metoda științifică și este considerat a încapsula principiile de bază ale .

Standardul Sagan este similar cu briciul lui Occam, prin aceea că ambele preferă explicațiile mai simple ale unui fenomen față de cele mai complicate. În aplicații, există o oarecare ambiguitate cu privire la momentul în care probele sunt considerate suficient de „extraordinare”. Standardul Sagan este adesea invocat pentru a contesta datele și descoperirile științifice sau pentru a critica afirmațiile pseudoștiințifice. Unii critici au susținut că standardul ar putea suprima inovația și ar putea întări prejudecata de confirmare.

Propoziții similare au fost enunțate anterior de figuri precum Thomas Jefferson în 1808, Pierre-Simon Laplace în 1814 și în 1899. Formularea „afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare” fusese folosită cu un an înainte de Sagan, de scepticul științific . De asemenea, s-a susținut că filosoful David Hume ar fi caracterizat pentru prima dată pe deplin principiile standardului Sagan în eseul său din 1748 „”.

Aplicații

Standardul Sagan – „afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare” – se află, potrivit psihologului Patrizio Tressoldi, „în centrul metodei științifice și reprezintă un model pentru gândirea critică, gândirea rațională și scepticismul de pretutindeni”.Kiely et al. (2019), p. 1475.Lineweaver (2022)Tressoldi, p. 1. Acesta a fost, de asemenea, descris ca un „principiu fundamental al scepticismului științific”.Voss et al. (2014), p. 893. Expresia este adesea folosită în contextul paranormalului și al altor afirmații pseudoștiințifice.Smith (2011)Tressoldi, pp. 1–3.Evidence for Psi (2015), p. 292. Este invocat frecvent și în literatura științifică pentru a contesta propunerile de cercetare,McMahon (2020), p. 117. cum ar fi o nouă specie de , moștenirea biparentală a ADN-ului mitocondrialSalas et al. (2020) sau un .Pinter et al. (2008), pp. 37–38.

Standardul este legat de briciul lui Occam întrucât, conform unei astfel de , explicațiile mai simple sunt de preferat în locul celor mai complicate. Doar în situațiile în care există dovezi extraordinare, o afirmație extraordinară rămâne cea mai simplă explicație. O formă a acesteia mai utilabilă ca rutină apare în testarea ipotezelor, unde se preferă ipoteza că nu există dovezi pentru fenomenul propus, ceea ce este cunoscut sub numele de „ipoteza nulă”. Argumentul formal implică atribuirea unei mai mari acceptării ipotezei nule decât respingerii acesteia.Matthews (2010), p. 6.

Analiză și critică Comunicatorul științific Carl Sagan nu a descris niciun parametru concret sau cantitativ cu privire la ceea ce constituie „dovezi extraordinare”, ceea ce ridică problema dacă standardul poate fi aplicat în mod obiectiv.Deming (2016), p. 1320.The Library of Congress. Academicul David Deming observa că ar fi „imposibil să se bazeze toată gândirea rațională și metodologia științifică pe un aforism al cărui sens este în întregime subiectiv”. În schimb, el susține că „dovezile extraordinare” ar trebui privite ca o cantitate suficientă de probe, mai degrabă decât probe considerate de o calitate extraordinară.Deming (2016), pp. 1319–1320. Tressoldi a remarcat că pragul dovezilor este de obicei decis prin consens. Această problemă este mai puțin evidentă în medicina clinică și psihologie, unde rezultatele statistice pot stabili .

Deming a mai remarcat că standardul poate „suprima inovația și menține ortodoxia”. Alții, precum , au observat că multe descoperiri științifice care au stimulat schimbări de paradigmă au fost inițial considerate „extraordinare” și probabil că nu ar fi fost acceptate atât de larg dacă ar fi fost necesare dovezi extraordinare.Cardeña (2018), p. 673.Shiffrin et al. (2021), p. 266. Respingerea uniformă a afirmațiilor extraordinare ar putea confirma prejudecata de confirmare în subdomenii. În plus, există îngrijorarea că, atunci când este aplicat în mod inconsecvent, standardul exacerbează prejudecățile rasiale și de gen.Shiffrin et al. (2021), p. 272. Psihologul a susținut că standardul nu ar trebui folosit pentru a împiedica publicarea cercetărilor, ci pentru a stabili care este cea mai bună explicație pentru un fenomen.Shiffrin et al. (2021), p. 265. În schimb, psihologul matematician a declarat că afirmațiile extraordinare sunt adesea false și publicarea lor „poluează literatura”.Shiffrin et al. (2021), pp. 265–266. Pentru a califica publicarea unor astfel de afirmații, psihologul Suyog Chandramouli a sugerat includerea opiniilor evaluatorilor colegiali cu privire la plauzibilitatea lor sau atașarea unui rezumat al evaluărilor colegiale în post-publicare.

Specialistul în științe cognitive și cercetătorul din domeniul IA consideră că expresia este folosită ca o „memă retorică” fără gândire critică. Filosoful a susținut că „afirmațiile extraordinare nu necesită dovezi extraordinare” dacă oferă explicația cea mai adecvată. Mai mult, teiștii și apologeții creștini precum au susținut că este nedrept ca standardul să fie aplicat miracolelor religioase, deoarece alte afirmații improbabile sunt adesea acceptate pe baza unor mărturii limitate, cum ar fi o persoană care susține că a câștigat la loterie.Larmer (2015), p. 125.Craig (2008) , p. 273.

Origine și precursori alt=portrait of philosopher David Hume|miniatura| Filosoful David Hume poate fi primul care a descris pe deplin principiile standardului Sagan. Sagan a popularizat aforismul în cartea sa din 1979, și în emisiunea sa de televiziune din 1980 Cosmos, cu referire la afirmațiile despre extratereștrii care vizitează Pământul.Sagan (1980), 1:24 min. Sagan a enunțat pentru prima dată standardul eponim într-un interviu din 1977 pentru The Washington Post.Quote Investigator (2021) Cu toate acestea, scepticul științific folosise formularea „afirmațiile extraordinare necesită dovezi extraordinare” într-un articol publicat de în 1975, precum și într-un articol din din 1978.Truzzi (1978), p. 11. Două articole din 1978 îl citau pe fizicianul Philip Abelson — pe atunci editor al revistei Science — ca folosind aceeași expresie ca și Truzzi.U.S. News & World Report (1978), pp. 41–42.Rao (1978), pp. 41–42.

În eseul său din 1748 „”, filozoful David Hume a scris că, dacă „faptul... ține de extraordinar și de miraculos... dovezile... primesc o diminuare, mai mare sau mai mică, în măsura în care este mai mult sau mai puțin neobișnuit”. Deming a concluzionat că aceasta a fost prima explicare completă a standardului. Spre deosebire de Sagan, Hume a definit natura „extraordinarului”: el a scris că este vorba de dovezi de mare magnitudine.Deming (2016), p. 1328.Pigliucci (2013), p. 500.

Alții au prezentat idei foarte asemănătoare. citează afirmații similare făcute de (în 1708), (1740), (1800), (1804) și (1824). Savantul francez Pierre-Simon Laplace, în eseuri (1810 și 1814) despre , a scris că „ponderea dovezilor pentru o afirmație extraordinară trebuie să fie proporțională cu ciudățenia ei”. Thomas Jefferson, într-o scrisoare din 1808, exprimă scepticismul contemporan față de meteoriți astfel: „O mie de fenomene pe care nu le putem explica se prezintă zilnic, dar acolo unde sunt sugerate fapte, fără nicio analogie cu legile naturii încă cunoscute nouă, adevărul lor are nevoie de dovezi proporționale cu dificultatea lor”.Berkes (2008)"Letter to Daniel Salmon".

Note

Bibliografie Cărți

Articole științifice

Alte medii

Categorie:Scepticism Categorie:Aforisme