Ștefan Lemny (n. 20 iunie 1952, Beia, România) este un istoric franco-român, specializat în istoria secolului al XVIII-lea și în istoria culturală.
Biografie Descinde dintr-o familie de suceveni, în legătură incertă cu unele nume atestate în secolul XVIII. Absolvent al Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava în 1972, a urmat studiile la Facultatea de Istorie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași pentru care obține Diploma de merit (1976)Alexandru Istrate, « Lemny Ștefan », in Victor Spinei, Dorina N. Rusu (dir.), Enciclopedia reprezentantilor scrisului istoric românesc, vol. III, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2022, p. 43-44. Prin repartiție, a fost numit restaurator muzeograf la Complexul muzeistic din Iași de unde s-a transferat, în 1979 la Biblioteca Centrală Universitară din Iași, serviciul de carte rară și manuscrise. Din 1983 până în 1990, a fost cercetător la Institutul de Istorie din Iași. În 1990 s-a stabilit în Franța, activând din septembrie 1991 la Biblioteca naționala a Franței, unde a fost responsabilul colecțiilor de istorie pentru Europa centrală și orientală.
Este căsătorit cu Doina Lemny, istoric de artă, specialistă în opera lui Constantin Brâncuși (1977), tatăl lui Sebastian Dorin Lemny (1980-2023).
Activitate științifică A început activitatea de cercetare prin elaborarea unei bibliografii despre istoria românilor în secolul al XVIII-lea. Concomitent, a adâncit studiul unor aspecte culturale și ideologice, subiectul tezei de doctorat susținută la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 1984, publicată în parte sub titlul Originea și cristalizarea ideii de patrie în cultura română (1986) și apreciată drept « o solidă introducere în istoria culturii noastre moderne ». Cea mai substanțială contribuție o reprezintă cartea Sensibilitate și istorie în secolul XVIII românesc (1990), elaborată sub influența Școlii Analelor și a istoriei mentalităților.
Stabilit în Franța (1990), a elaborat un memoriu DEA (diplôme d'études approfondies) privind atitudinile despre moarte în România modernă, sub îndrumarea lui Michel Vovelle (Sorbona,1993) și a susținut o nouă teză de doctorat consacrată vieții și activității jurnalistului revoluționar Jean-Louis Carra, sub conducerea lui Emmanuel Le Roy Ladurie (EHESS, 1999), teză apreciată ca « o contribuție de prim plan la cunoașterea originilor și a cursului Revoluției franceze ». Pe urmele acestei experiențe biografice, Ștefan Lemny a propus o lectură nouă și originală a vieții și operei lui Dimitrie Cantemir și a fiului său, Antioh Cantemir, salutată ca « o contribuție esențială la cunoașterea lumii europene din secolul XVIII ». Preocupările sale vizează istoria culturală și istoriografia și, mai recent, studiul Revoluției franceze din unghiul de vedere al practicilor denunțiative.
Distincții
Premiul « Nicolae Iorga », Academia Română, 15 decembrie 2011 Premiul de Excelență acordat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (Paris, 29 iunie 2018) « Meritul Bucovinei » acordat de Consiliul Județean Suceava, 30 iulie 2018 Membru de onoare al Institutului de istorie « A. D. Xenopol », Iași, 6 iunie 2019 Membru al colegiilor revistelor Anuarul Institutului de istorie „A. D. Xenopol”, Iași ; The Romanian Journal of Modern History, Iași ; Revue roumaine d’histoire, București ; Revista de istorie a Moldovei, Chișinău
Publicații
Cărți
Traducere în limba română:
Volume editate
Alte colaborări în volume colective și reviste (listă selectivă)
Note
Bibliografie (selectivă)
Alexandru Istrate, « Lemny Stefan », in Victor Spinei, Dorina N. Rusu (dir.), Enciclopedia reprezentanților scrisului istoric românesc, vol. III, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2022, p. 43-44.
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1952 Categorie:Nașteri pe 20 iunie Categorie:Istorici francezi Categorie:Istorici români în viață Categorie:Oameni din județul Brașov