Britanicii au reactivat Ministerul Informațiilor creat în Primul Război Mondial pe durata celei de-a doua conflagrații mondiale pentru a genera propagandă destinată influențării populația pentru susținerea efortului de război. A fost folosită o gamă largă de mijloace de comunicare care viza publicul local și de peste hotare. Formelor tradiționale, precum ziarele și afișele, li s-au alăturat noi mijloace de comunicare, inclusiv proiecțiile de film, jurnalele de actualități și emisiunile radio. A fost abordată o gamă largă de teme, încurajând ostilitatea față de inamic, sprijinul pentru aliați și proiecte specifice pro-război, cum ar fi economisirea și recuperarea metalului și cultivarea legumelor.

Mass-media Cinematografia Povestea cinematografiei britanice în cel de-al Doilea Război Mondial este indisolubil legată de cea a Ministerului Informațiilor . Reînființat pe 4 septembrie 1939, a doua zi după declarația de război a Marii Britanii, Ministerul Informațiilor (Ministry of Information, MOI) a fost departamentul guvernamental central responsabil cu publicitatea și propaganda în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Funcția ministerului era de a „prezenta situația națională publicului din țară și din străinătate” . MOI a fost foarte conștient de valoarea filmelor comerciale de divertisment în promovarea cauzei naționale în general și a menținut un contact strâns cu producătorii de filme: Ministerul i-a sfătuit pe producători cu privire la oportunitatea subiectelor pe care aceștia le-au sugerat și a propus subiecte care, în opinia noastră, ar fi bune pentru străinătate. Ori de câte ori ministerul a aprobat un subiect, am acordat tot ajutorul posibil pentru ca producătorul să obțină mijloacele necesare pentru realizarea filmului.

Ca urmare, filmul de război britanic tipic încearcă să construiască o poveste captivantă de suspans care să transmită în același timp idei de propagandă în sprijinul cauzei aliate. Kenneth Clark, în calitate de șef al Diviziei de Filme a Ministerului de Interne, a susținut în 1940 că publicul trebuie convins de brutalitatea germană, afirmând că „ar trebui să subliniem ori de câte ori este posibil răutatea și răul săvârșit în țările ocupate”. Ulterior, Comitetul de Planificare Internă a considerat că este esențial să prezinte pe deplin „lucrurile rele cu care ne confruntăm ... pentru a întări voința de a continua lupta”. Până în 1942, teama potențialei invazii germane (așa cum era descrisă în filme precum Went the Day Well? (A fost o zi bună?)]) a dispărut, iar realizatorii de filme au început să se orienteze către realitatea brutală a vieții din țările ocupate. The Day Will Dawn (Ziua se ca ivi) (1942) a fost un film despre rezistența norvegiană, în timp ce Uncenzurat (Necenzurat) spunea povestea rezistenței belgiene. Tomorrow We Live (Mâine vom trăi) prezintă Rezistența franceză și eroismul civililor francezi obișnuiți, în timp ce One of Our Aircraft Is Missing (Unul dintre avioanele noastre a dispărut ) (1942) prezintă civili olandezi care își riscă viața pentru a ajuta un grup de aviatori britanici să se întoarcă în Anglia.

De asemenea, au fost importate filme. Churchill a cerut ca întreaga serie a filmului Why We Fight al lui Frank Capra să fie prezentată publicului

Jurnalele de știri Jurnalele de știri au avut un efect deosebit asupra publicului american, cupola Catedralei Saint Paul pe fondul incendiilor și a fumului clădirilor bombardate fiind una dintre imaginile cu un impact deosebit

Afișele

Afișele au fost utilizate pe scară largă în campaniile de propagandă. Conținutul acestora a variat de la instrucțiuni simple la conținut pur motivațional. O serie de afișe pentru îl prezentau pe personajul de benzi desenate Billy Brown și texte în versuri cu diferite sfaturi sau îndemnuri. Codul rutier al lui Billy Brown pentru camuflaj este „Stai departe de drum” El nu se va grăbi niciodată și nu va începe Să iasă în întâmpinarea unui autobuz care se oprește. El nu-și agită lanterna noaptea, ci „face semne” autobuzului cu ceva alb. Nu se împinge niciodată la o coadă, Ci așteaptă la rând. Dar tu?

Cele trei afișe motivaționale din aprilie 1939 Aceste trei afișe motivaționale au fost publicate de către guvernul britanic în 1939. Cele trei postere din serie erau: „LIBERTATEA ESTE ÎN PERICOL, APĂRĂ-O CU TOATĂ PUTEREA TA”, „CURAJUL TĂU, VESELIA TA ȘI FERMITATEA TA NE VOR ADUCE VICTORIA” și „PĂSTREAZĂ-ȚI CALMUL ȘI CONTINUĂ” (toate cuvintele au fost scrise majuscule, iar a doua ediție a inclus o subliniere a substantivelor pentru o și mai mare accentuare). Modelele originale au fost aprobate pentru producția și distribuția în masă în aprilie 1939, deși au fost rareori afișate, iar stocul rămas a fost eliminat în 1940.

Foile volante Foile volante au fost folosite în mod popular pentru propagandă în teritoriile controlate de inamic, prin aruncarea lor din avioane. Foile volante au fost lansate încă din timpul Războiului ciudat. La aniversarea declarației premature de victorie a lui Hitler împotriva Uniunii Sovietice, în 1941, exemplare ale ziarului Völkischer Beobachter care relatau povestea au fost lansate deasupra Germaniei.

Un pliant În italiană l-a citat pe Giuseppe Garibaldi, care spusese că viitorul Italiei era legat de cel al Marii Britanii, declarând bombardamentele „blestemul lui Garibaldi”.

Cărțile MOI a publicat o serie de cărți pentru alte ministere, în special seria „The Army at War” (Armata în război) pentru Biroul de Război (viitorul Minister al Apărării). La câteva săptămâni după Ziua Z, lăzi de cărți au fost debarcate în Normandia, pentru a fi distribuite librarilor francezi. Americanii și englezii au participat egal a acest efort.

Radioul Radioul a fost utilizat pe scară largă, cu emisiuni în 23 de limbi. Emisiunile radio s-au dovedit mai eficiente pentru țările ocupate decât pentru Germania însăși.

Emisiunile lui Edward R. Murrow despre Blitz au fost deosebit de utile în propagandă pentru Statele Unite, datorită manierei sale calme, obiective și lipsite de prejudecăți. el a primit frâu liber și posibilități aproape nelimitate, chiar și acces la Churchill. Relatările sale despre curajul și tenacitatea britanicilor au ajutat la stimularea speranței.

De asemenea, emițătoarele din Anglia se dădeau drept emițătoare din Germania, unde rapoartele, în mare parte reale, erau presărate cu minciuni pentru derutarea germanilor.

Temele propagandei

Rezistența

În timpul Războiului ciudat, cartea lui Harold Nicolson Why Britain is at War (De ce Marea Britanie este în război) s-a vândut în o sută de mii de exemplare.

În special în 1940, Winston Churchill a făcut multe apeluri pentru ca britanicii să lupte în continuare și pentru ca unitățile britanice să lupte până la moarte în loc să se predea . Apelurile sale la luptă până la victorie au inspirat o îndârjire a opiniei publice. Astfel de îndemnuri au ridicat numărul voluntarilor apărării locale și a inspirat dorința de a lupta până la ultimul tranșeu, într-un mod destul de asemănător cu hotărârea japoneză, iar sloganul „Întotdeauna poți lua unul cu tine” a fost folosit în cele mai crâncene momente ale războiului

Victoriile Victoriile britanice au fost anunțate publicului pentru îmbunătățirea stării de spirit și difuzate în Germania pentru subminarea moralului. Chiar și în timpul evacuării de la Dunkerque (Dunkirk), s-a dat o tentă retragerii, invocându-se faptul că soldații erau nerăbdători să se întoarcă.

Când , comandantul submarinului U-47, a dispărut cu submarinul său pe 7 martie, Churchill a informat personal Camera Comunelor, iar emisiunile radio către Germania au tot întrebat „Unde este Prien?”, până când autoritățile germane au fost forțate să recunoască moartea lui pe 24 mai .

Îmbunătățirea situației de pe front a făcut ca comentariile de război ale BBC să fie mult mai antrenante.

Munca

Propaganda a fost desfășurată pentru a încuraja oamenii să se ofere voluntari pentru munci de război obositoare sau periculoase, cum ar fi în fabrici sau în .

Încorporarea bărbaților a făcut ca afișele de recrutare generală să nu fie necesare, dar au existat afișe pentru serviciile specializate și multe afișe destinate femeilor, așa cum a fost cele pentru munca în „Land Army” ori Serviciilor Teritoriale Auxiliare . Filmele și afișele au încurajat femeile să meargă să lucreze în fabricile de muniții.

Afișele au vizat, de asemenea, creșterea producției. Forțelor Armate au solicitat adesea sprijinul civililor și afișele alăturau lucrători civili și soldați pentru a le arăta că militarii se bazează pe ei și pentru a-i instrui cu privire la importanța rolului lor.

Oamenii erau încurajați să-și petreacă sărbătorile ajutând la recoltă, chiar și atunci când erau încurajați să stea acasă .

Evacuarea copiilor Afișele au făcut apeluri pentru evacuarea copiilor din Londra . Atât pliantele, cât și afișele îndemnau părinții să nu ceară readucerea copiilor în capitală. Mulți au fost, de fapt, aduși înapoi în timpul Războiului ciudat, iar guvernul a multiplicat eforturile pentru a-i convinge pe părinți să îi lase pe copii să rămână departe de ei. Alte afișe i-au lăudat pe cei care au primit astfel de copii, cum ar acela care prezenta o unei gospodină într-un grup de femei și bărbați în uniformă, în timp ce le urează bun venit copiilor evacuați .

Penele de curent și camuflajul Afișele au indicat ce trebuie făcut atunci când se călătorea în timpul unei pene de curent sau a camuflajului. Instrucțiunile includeau sfatul ca lanternele să fie îndreptate în jos pentru a nu orbi oamenii , măsurile de precauție care trebuiau luate la traversarea drumurilor și modul în care pasagerii trebuiau să verifice la coborârea din tren dacă ușa vagonului se deschide spre un peron.

Prevenirea risipei Propaganda a fost folosită pentru a-i încuraja pe oameni să evite călătoriile neesențiale, să recicleze hârtia uzată și să se supună raționalizării. Filmul de propagandă They Also Serve (Și ele slujesc) prezintă eforturile de economisire ale gospodinelor. De asemenea, oamenii au fost chemați „să se descurce”, pentru ca materiile prime să fie disponibile pentru efortul de război. Chiar și un ceainic nesupravegheat, care fierbea mai mult decât era vevoie, era o risipă. Acest lucru urma să fie aplicat și la locul de muncă, chiar dacă firmele plăteau pentru combustibilul irosit .

Au fost publicate rețete pentru a găti eficient și nutritiv în cadrul dietei cu restricții, care includea mulți înlocuitori. Ministerul Alimentației a insistat că nu este înțelept să iei mai mult decât cota repartizată. Deși pâinea nu a fost raționalizată, a fost încurajat consumul de pâinea integrală. Propaganda a anunțat, de asemenea, că femeile însărcinate puteau primi suc de portocale și pastile cu vitamine dacă aduceau carnetele de rație și certificatul medical la Biroul de Alimentație. Deșeurile de hârtie au necesitat reciclare pentru a economisi cheltuielile de transport. Campania „Gândacul risipitor (Squander Bug)” a îndemnat pur și simplu să cheltuiască mai puțin.

Deoarece războiul a limitat alte opțiuni, autobuzele a fost supraîncărcate, iar afișele îi îndemnau pe oameni să meargă pe jos pe distanțe scurte, pentru evitarea aglomerării mijloacelor de transport în comun. Pentru călătoriile cu trenul, afișele cereau să se ia în calcul dacă era necesară călătoria și aminteau de importanța alimentelor și munițiilor transportate cu pe calea ferată.

Afișele au încurajat, de asemenea, cultivarea alimentelor în grădini. Dificultățile din Bătălia Atlanticului au dus la apariția sloganului „Sapă pentru victorie!” . Fiecare grădină ar putea fi folosită în acest scop. Deoarece cartofii puteau fi cultivați în acest fel, a fost creat personajul "Potato Pete" pentru a le reaminti oamenilor că cartofii nu ocupau loc pe naveEmisiunile radiofonice i-au încurajat pe ascultători să considere cultivarea propriilor alimente ca pe o formă de recreere, nu un sacrificiu pe timp de război.