Patriarhia de Carloviț (în ) a fost un patriarhat al Bisericii Ortodoxe Sârbe, care a existat din 1848 până în 1920, cu sediul la Carloviț. Acest patriarhat a luat ființă prin ridicarea mitropolitului Iosif Rajačić la rang de patriarh. Acesta formase o alianță cu Casa de Habsburg împotriva Revoluției Maghiare de la 1848.
Patriarhia de Carloviț își exercita autoritatea asupra credincioșilor ortodocși din sudul Imperiului Austro-Ungar, în timp ce Mitropolia de Belgrad își exercita autoritatea asupra credincioșilor ortodocși din Principatul Serbiei (până în 1882) respectiv Regatul Serbiei (1882-1918). Această situație a dus la tensiuni între credincioșii ortodocși.
Până la înființarea Mitropoliei Bucovinei în anul 1873 credincioșii din Eparhia Cernăuților și Bucovinei au fost subordonați mitropolitului respectiv (din 1848) patriarhului de Carloviț.
Ultimul patriarh de Carloviț, , a fost asasinat în 1913. Scaunul a rămas vacant până la reunirea Bisericii Ortodoxe Sârbe în 1920. De atunci patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe poartă titlul de mitropolit de Belgrad și Carloviț.
Categorie:Biserica Ortodoxă Sârbă Categorie:Istoria Serbiei Categorie:Fondări în 1848 Categorie:Carloviț