Sighetu Marmației (colocvial Sighet; în , colocvial Sziget, în traducere Insula; în , în , în ) este un municipiu în județul Maramureș, Transilvania, România, format din localitățile componente Iapa, Lazu Baciului, Sighetu Marmației (reședința), Șugău, Valea Cufundoasă și Valea Hotarului. Localitatea are o populație de locuitori (2011), fiind al doilea centru urban ca mărime și ca importanță al județului, după orașul-reședință Baia Mare.
Date geografice Situat la confluența râurilor Iza și Tisa, municipiul Sighet este considerat centrul cultural și economic al Maramureșului istoric. Până în 1919, acesta a fost reședința comitatului Maramureș, iar în perioada interbelică a fost reședința județului Maramureș (interbelic) și, totodată, reședința plășii Sighet.
Având o formă triunghiulară, Sighetul se învecinează la nord, prin granița de pe cursul râului Tisa, cu Ucraina, la nord-est cu comuna Bocicoiu Mare, la sud și vest cu comunele Rona de Jos, respectiv Vadu Izei, iar la vest cu comuna Sarasău. Spre sud-vest se află lanțul vulcanic al munților Gutâi.
Etimologie Numele orașului provine din cuvântul maghiar sziget, pronunțat identic în română, care înseamnă „insulă”; etimon datorat faptului că e încadrat de râurile Iza, Tisa și Ronișoara.
Numele vechi al așezării apare scris ca Zygeth (1326), Dygnet, Zyget și Ziget (1334-1335), Zigets (1352), Sihota (1404), Szigeth (1681) și Szigethinum (1754), în funcție de limba de redactare documentelor.
Denumirea modernă a localității a fost consemnată în 1742 (Szigethi in Marmatia), 1758 (Szigeth in Marmatiis), 1857 (Máramarossziget), 1864 (Sighetu Marmației), 1902 (Sighetul Maramureșului) și 1920 (Sighetul Marmației).
Celălalt termen din numele orașului, Marmația, a fost consemnat pentru prima dată în 1494, de către Antonius Bonfini, ca Marmacia, nume atestat prima dată în 1199 ca Maramorisio și în 1231 ca Maramors. În secolele ulterioare acesta apare sub formele Marmatia (1544), Marmaticae (1569), Marmaciae (1627) și Marmatiae (1735). Forma dialectală veche este Marmadzău.
Istorie left|thumb|250px|Sighetu Marmației în Harta Iosefină a Comitatului Maramureșului, 1782-85 1326 - prima atestare scrisă a localității Sighet 1334 - un Benedict, paroh la Sighet, este menționat în listele papale 1346 - același Benedict, "rector eclesie de Zygeth" 1352 - (19 febr.) - privilegiile orășenești acordate în 1329 de către Carol Robert, rege maghiar, celor patru așezări de "oaspeți regali" din Maramureș (Visc, Hust, Teceu, Câmplung) se extind și asupra Sighetului, prin diploma dată de Ludovic I al Ungariei 1385 - orașul Sighet apare ca reședință comitatensă de unde se emit documente 1397 - ... "villa noastra libera ... Zyget"... aparține familiei Drăgoșeștilor 1472 - regele Matia Corvinul întărește privilegiile orașului 1551 - Sighetul are dreptul de a ține târguri 1556 - biserica romano-catolică este preluată de reformați cu majoritatea credincioșilor, tot acum se întemeiează și școala confesională. thumb|Biserica romano-catolică "Sfântul Carol Borromeo" thumb|Biserica "Adormirea Maicii Domnului" 1659 - împăratul romano-german Leopold I acordă dreptul de stemă orașului (capul de bour-zimbru). 1700 - (16. febr.) Congregația comitatului decide ca școala să fie susținută din banii publici. 1706 - o statistică relevă existența a 14 bresle. 1717 - tătarii jefuiesc bogățiile sighetenilor ascunse în biserica reformată (la Borșa vor fi nimiciți). 1730 - ca o contrareformă târzie apar primii piariști, în frunte cu Crisostom, care vor pune bazele construirii bisericii romano-catolice cu hramul Carlo Borromeo și a școlii piariste, care era frecventată și de elevi români. 1773 - împăratul romano-german Iosif al II-lea vizitează orașul și face o mare danie pentru școală. 1775 - se inaugurează noua clădire a școlii piariste cu 188 elevi (actualul muzeu). 1786 - mare foamete. 1802 - începe construirea liceului reformat (actuala clădire a Liceului Pedagogic) care la 1836 prin contele romano-german Ioan Butter - devine "academie de drept" - în 1837 liceul avea secții de teologie, drept, filosofie, filologie etc. 1844 - deschiderea grădiniței de copii a orașului. 1816 - pe toate edificiile publice s-au afișat însemnele imperiale austriece: Vulturul cu două capete; limba oficială – germana; limba de cancelarie și în congregația comitatensă – latina. 1840 - recensământ – 5.908 locuitori. 1860 - 13 dec - înființarea asociațiunii pentru cultura poporului român din Maramureș. 1862 - își începe activitatea Preparandia română (Institutul de învățători, care va da peste 120 de învățători români). 1867 - 23 oct. – Societatea de lectură a românilor din Maramureș "Dragosiana". 1871 - se constituie parohia română unită a Sighetului, cu Mihail Pavel (viitor episcop) în funcția de paroh.Tit Bud, Însămnări și date despre înființarea parochiei gr.-cat. române din Sighetul Maramureșului, Gherla, 1905, p. 12. 1892 - 20 martie - Este sfințită Biserica "Adormirea Maicii Domnului", a românilor uniți. 1900 - Ioan Mihalyi de Apșa tipărește la Sighet volumul "Istoria Comitatului Maramureș – Diplome Maramureșene din sec. XIV-XV" – pentru care, și în general pentru munca sa, va primi premiul Academiei Române (1901). 1918 - 26 mai – se înființează Consiliul Național Român – Dr. Vasile Chindriș președinte, prof. I. Bilatiu Dăncuș secretar și Lt. Florentin Biltiu Dăncuș – șeful Gărzilor Naționale. 1918 - 7 dec., apare primul ziar românesc – "Sfântul". 1919 - jurisdicția reședinței se reduce la regiunea sudică a Maramureșului, partea nordică intrând în componența Cehoslovaciei. 1926 - cu ocazia Congresului Național al profesorilor de geografie din România care s-a ținut la Sighet se deschide Muzeul Etnografic organizat de G. Vornicu. 1928 - se naște Elie Wiesel, laureat al Premiul Nobel pentru Pace în 1986 1940 - prin dictatul de la Viena - Maramureșul se retrocedeză Ungariei horthyste. Tot acum apare Istoria Maramureșului de Alexandru Filipașcu. 1944 - evreii din zonă sunt internați în ghetouri și apoi duși în lagăre. Ulterior, din 15.500 de evrei deportați nu s-au mai întors decât circa 2.000, printre care și Elie Wiesel. 1945 - Maramureșul de Sud este încorporat în Ucraina Subcarpatică prin diversiunea organizată de Ion Odoviciuc. După scurt timp, prin acțiunea țăranilor din satele Maramureșului conduși de preoți și dascăli concertată pe plan diplomatic, Maramureșul reintră în granițele României. 1950 - este desființat județul Maramureș (interbelic), cu reședința la Sighet. Teritoriul este încorporat regiunii Baia Mare, sistem administrativ impus de ocupația sovietică. 1950 - la închisoarea din Sighet sunt întemnițați tinerii opozanți liceeni, miniștri, șefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali, academicieni și oameni de cultură, episcopii bisericii greco-catolice, opozanți ai instalării comunismului în România. 2000-2012 - primarul municipiului a fost Eugenia Godja. 2007 - S-a deschis frontiera cu Ucraina, pentru prima dată permițându-se trecerea la vecini și comerțul cu produse între cele două țări.
Pe Dealul Cetății - Solovan, care veghează asupra orașului, există până în zilele noastre o cetate din perioada traco-dacică. Pe întreg teritoriul orașului au fost descoperite de-a lungul timpului vestigii arheologice din paleolitic, neolitic, epoca bronzului și epoca fierului, precum și o așezare din secolul XI-XII.Prezentarea orașului Sighetu-Marmației
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația municipiului Sighetu Marmației se ridică la 32.793 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 37.640 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (71,11%), cu minorități de maghiari (8,45%), ucraineni (1,58%) și romi (1,31%), iar pentru 17,26% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (59,99%), cu minorități de romano-catolici (8,75%), greco-catolici (4,1%), reformați (2,57%), martori ai lui Iehova (2,02%) și penticostali (1,34%), iar pentru 18,18% nu se cunoaște apartenența confesională.
Evoluție istorică Conform recensământului austro-ungar din 1910, orașul avea 21.370 de locuitori, dintre care 9.561 (44,74%) maghiari, 7.981 (37,35%) evrei, 2.001 (9,36%) români, 1.257 (5,88%) germani, 532 (2,49%) ucraineni ș.a.Volkszählung vom 31. Dezember 1910, veröffentlicht in: Geographischer Atlas zur Vaterlandskunde an der österreichischen Mittelschulen. K. u. k. Hof-Kartographische Anstalt G. Freytag & Berndt, Wien 1911. Conform recensământului românesc din 1930, orașul avea 27.270 de locuitori, dintre care 10.526 (38,6%) evrei, 9.658 (35,4%) români, 5.424 (19,9%) maghiari, 1.221 (4,5%) ucraineni ș.a.:File:Maramures1930pop1.jpg Sub aspect confesional majoritatea locuitorilor erau mozaici (38,9%), cu minorități de greco-catolici (38%), romano-catolici (12,8%), reformați (5,7%), ortodocși (3,5%) ș.a.:File:Maramures1930rel.jpg
Economie Principalele ramuri industriale au la bază producția de mobilă și confecții. De asemenea, există multe unități cu profil comercial, bancar și unități de prestări servicii. Pe data de 15 ianuarie 2007, s-a deschis un nou punct de trecere al frontierei Sighetu Marmației - Solotvino, înspre Ucraina.sighet.ro | site al municipiului Sighetul Marmatiei
Politică și administrație Municipiul Sighetu Marmației este administrat de un primar și un consiliu local compus din 19 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Turism Harta Municipiului Harta digitala a Municipiului Sighetu Marmatiei Monumente și clădiri thumb|right|260px|Închisoarea Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței) thumb|right|160px|Biserica ortodoxă thumb|right|160px|Sinagoga Închisoarea Sighet (Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței) În Sighet a funcționat temuta închisoare folosită de regimul comunist pentru exterminarea elitelor României. În prezent clădirea închisorii este amenajată, începând din 1994, ca muzeu, aici avându-și sediul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, cunoscut ca Memorialul Durerii din Sighet. Memorialul a fost inițiat și realizat de către Fundația Academia Civică (președinte fondator Ana Blandiana). Memorialul durerii este cel mai important obiectiv turistic al orașului (aflat în apropierea primăriei municipiului). Fosta închisoare, transformată într-un memorial al durerii, a fost pusă în anul 1995 sub egida Consiliului Europei. Primele săli ale muzeului au fost inaugurate în 1997, an în care Memorialul a fost declarat "ansamblu de interes național", totodată fiind recunoscut drept cel mai important proiect dedicat de societatea civilă reconstituirii și analizei trecutului comunist, proiect unic în țările est-europene. Muzeul Satului Maramureșean (în aer liber). Muzeul este constituit ca o rezervație de monumente de arhitectură țărănească, urmărindu-se recrearea unui sat cu specific zonal, cu case și gospodării grupate pe principalele subzone ale Maramureșului istoric. Muzeul Etnografic al Maramureșului, situat în centrul orașului, în clădirea care azi găzduiește cinematograful. În muzeu se pot vedea obiecte folosite de-a lungul timpului în ocupațiile de bază din zona Maramureșului. De asemenea sunt expuse icoane pe sticlă și lemn, piese din portul popular, măști și costumații, purtate cu ocazia datinilor din preajma sărbătorilor de iarnă etc. Muzeul Culturii Evreiești, cu o expoziție dedicată sigheteanului laureat al premiului Nobel pentru pace, Elie Wiesel. Casa-Muzeu „Dr. Ioan Mihalyi de Apșa”. Biserica reformată din Sighetu Marmației
Transport Transportul rutier Transportul rutier se realizează mai dificil, fiind necesară trecerea Munților Gutâi, Țibles, Rodnei, si Munții Maramureșului. DN 19 spre județul Satu Mare, prin Pasul Fargau