300px|thumb|Oculus al unui pavilion la intrarea în Micul Trianon de la Versailles, Franța.

Un oculusOculus este un cuvânt care provine din latină și semnifică „ochi”; la plural, în latină, oculi. este o deschidere rotundă, uneori ovală sau poligonală, într-un perete sau boltă. Acest termen de origine latină se traduce „ochi” în română.G. Guțu, Dicționar latin - român

În varianta sa cea mai simplă, este o deschizătură, rotundă sau ovală, într-un perete vertical. Când această deschidere este de dimensiuni modeste și este situată la înălțime, în special într-o lucarnă, este adesea numită în franceză œil-de-bœuf, iar în română ochi-de-bou. Anumiți oculi murali instalați într-un perete interior sau exterior al unui sanctuar catolic și care le permit oamenilor să urmărească sărbătoarea se numesc hagioscoape. În sfârșit, în arhitectura romanică și mai ales gotică, oculi pereților de fațadă ai bisericilor și catedralelor pot atinge dimensiuni mari, decorați cu garnituri și vitralii, fiind apoi numiți roze sau rozase. ​ Oculi orizontali pot fi găsiți în centrul multor cupole, de exemplu în arhitectura antică și, mai târziu, în arhitectura renascentistă și barocă. În timp ce în Antichitate, oculi ai cupolelor erau uneori lăsați deschiși, astfel încât ploaia să cadă în interiorul clădirii, începând cu Renașterea, acești oculi au fost cel mai adesea acoperiți de un lanternou. În turnurile clopotniță, oculi destul de mari din bolți permiteau ridicarea clopotelor în camera clopotniței.

Istoric Arhitectură clasică Oculusul a fost folosit de romanii antici, unul dintre cele mai frumoase exemple fiind cel din cupola Panteonului. Deschis spre intemperii, el permite ploii și aerului să intre și să cadă pe podea, de unde este evacuat prin canale de scurgere. Deși deschiderea pare mică, aceasta are de fapt un diametru de 8,7 m, ceea ce îi permite să lumineze clădirea.

Arhitectură bizantină Oculusul a fost utilizat pe scară largă în arhitectura Imperiului Bizantin. A fost aplicat la clădiri din Siria în secolele al V-lea și al VI-lea și din nou în secolul al X-lea. În Biserica MyrelaionÎn prezent este moschee, în Istanbul, denumită Bodrum Camii sau Mesih Pașa Camii. din Constantinopole (c. 920), există doi oculi pe ambele fațade laterale.

Renașterea Primele exemple de oculus în arhitectura renascentistă pot fi văzute în Catedrala din Florența, în cleristoriul navei și în coroanele arcelor arcadelor.

Neoclasicism De la renașterea construcției de cupole începând cu Renașterea italiană, oculi deschiși au fost înlocuiți de cupole care transmit lumina și alte ferestre rotunde, deschideri și luminatoare. Acestea pot fi văzute în frontonul Vilei Rotonda a lui Palladio, deși nu și în cupolă. Utilizarea ferestrelor oculus a devenit mai populară în arhitectura barocă. Utilizate pe scară largă de arhitecții neo-palladieni, inclusiv de Colen Campbell, una dintre ele poate fi văzută în cupola Rotondei lui Thomas Jefferson de la Universitatea din Virginia.

Galerie de imagini

Note

Bibliografie G. Guțu, Dicționar latin - român, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1983.

Legături externe

Categorie:Ferestre Categorie:Clopotnițe Categorie:Tavane Categorie:Domuri Categorie:Acoperișuri Categorie:Elemente arhitecturale