miniatura|Vinuri croate Vinul croat (în , pl. ) are o istorie care datează din perioada coloniștilor greci antici și producția lor de vin în insulele din sudul Dalmației: Vis, Hvar și Korčula, în urmă cu aproximativ 2.500 de ani. La fel ca și alți producători de vin din antichitate, mai multe soiuri tradiționale de struguri încă supraviețuiesc în Croația, perfect adaptate la dealurile locale. Metodele moderne de producție a vinului au loc în crame mai mari și au fost adoptate reglementări din Uniunea Europeană ale vinului, care garantează calitatea vinului.
În prezent, există peste 300 de regiuni viticole definite geografic și un sistem strict de clasificare pentru a asigura calitatea și originea. Majoritatea vinului croat este alb, restul fiind roșu și doar un mic procent fiind vinuri roze. În 2014, Croația s-a clasat pe locul 32 la producția de vin după țară, cu aproximativ 45.272 de tone.
Vinul este o băutură populară în Croația, iar localnicilor le place în mod tradițional să bea vin la masă. Adesea, vinul este diluat fie cu apă plată, fie cu apă minerală carbogazoasă, producând o băutură cunoscută sub numele de (o combinație de vin alb și apă carbogazoasă) și (o combinație de vin roșu și apă plată).
Istorie dreapta|miniatura|Teasc de vin în arta romană din secolul I d.Hr Ca și în restul Europei Centrale și de Sud, viticultura în Croația de astăzi a existat cu sute de ani înainte de apariția Imperiului Roman. Cercetări recente au arătat că ilirii care trăiau în Dalmația în Epoca Bronzului și Epoca Fierului era posibil să fi cultivat deja viță de vie. Cu toate acestea, adevăratul început al cultivării strugurilor și al producției de vin în Croația este legat de coloniștii greci antici, care au ajuns pe coasta croată în secolul al V-lea î.Hr.. Scriitorul grec Athenaeus a scris cu 18 secole în urmă despre vinul de înaltă calitate produs în insulele dalmate Vis, Hvar și Korčula. Monedele din epocă au motive legate de cultivarea strugurilor și a vinului, demonstrând importanța vinului în economia coloniilor grecești antice.
În perioada Imperiului Roman, producția de vin a crescut, fiind mai organizată. Vinul a fost exportat în alte părți ale imperiului. Obiecte din această epocă includ prese din piatră pentru stoarcerea strugurilor și amfore din galere romane scufundate. Decorațiile de pe numeroase obiecte religioase și de uz casnic stau mărturie despre cultura vinificației.
Pe măsură ce croații au sosit și s-au așezat în zonă, au învățat de la predecesorii lor, iar producția de vin a continuat să se extindă. În Evul Mediu, a existat un oficial al curții regale numit „procuror regal al vinului”, ale cărui responsabilități includeau producția și procurarea vinului. Orașele libere au adoptat standarde legale privind viticultura și au protejat-o în consecință. De exemplu, un statut al orașului și insulei Korčula din 1214 conține reguli stricte care protejează podgoriile. dreapta|miniatura|Preoții și călugării au continuat producția de vin În secolul al XV-lea, turcii otomani au sosit în sud-estul Europei și au impus legi stricte împotriva alcoolului ca parte a noii legi islamice. Din fericire, Imperiul Otoman a fost tolerant cu creștinismul. Tradițiile bisericii catolice care implică vinul posibil să fi „salvat” producția locală de vin de la dispariția completă – deoarece preoților și călugărilor li s-a permis să continue să producă vin pentru slujbele bisericii.
În secolul al XVIII-lea, o mare parte din Croația actuală a intrat sub controlul Imperiului Habsburgic, unde producția de vin a înflorit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Istoria vinului s-a schimbat dramatic în 1874, când filoxera, un dăunător periculos al viței de vie, a început să apară în Europa. Producția vinului a scăzut, mai întâi în Franța și Germania, în condițiile în care cultivatorii s-au luptat cu boala. O vreme, podgoriile croate au rămas neafectate, iar exporturile de vin au crescut foarte mult pentru a satisface cererea europeană. Unele companii franceze au plantat chiar viță de vie în Croația în vederea extinderii operațiunilor într-o zonă sigură. Cu toate acestea, până la începutul secolului al XX-lea, vița de vie croată a cedat și ea filoxerei, ceea ce a dus la distrugerea podgoriilor și prăbușirea economiei locale în mai multe zone. Un număr mare de familii de viticultori s-au mutat în lumea nouă, contribuind la creșterea producției de vin din America.
În sistemul comunist al Iugoslaviei, producția de vin a fost centrată în mari cooperative, iar proprietatea privată a podgoriilor a fost descurajată. S-a preferat cantitatea în locul calității. Războiul de Independență al Croației de la începutul anilor 1990 a dus la distrugerea din nou a mai multe podgorii și crame. Cu toate acestea, odată cu revenirea la producători mici, independenți, vinurile croate concurează din nou cu cele mai bune vinuri de pe piața mondială.
Geografie și climă dreapta|miniatura|Regiunile viticole ale Croației sunt influențate de Alpii din nord și de Alpii Dinarici de pe coasta Adriaticii. Croația este o țară mediteraneeană, situată în estul Italiei, peste Marea Adriatică. Spre nord se întind Alpii, iar în nord-est se află capătul vestic al marii Câmpii Panonice.
Interiorul Croației are o climă continentală, cu ierni reci și veri fierbinți, cu suficiente ploi pentru a face din aceasta o zonă agricolă importantă. Viticultura este concentrată în zonele deluroase care se învecinează cu Câmpia Panonică.
Coasta Dalmată are un climat tipic mediteraneean, deși lanțul muntos al Alpilor Dinarici creează zone de climă alpină la altitudini mai mari. Coasta Mării Adriatice este ideală pentru cultivarea strugurilor, cu veri calde și umede și ierni blânde. Dincolo de coastă și pe insule, strugurii sunt cultivați pe dealuri carstice, uneori pe pante abrupte, cu precipitații reduse. Unele dintre cele mai cunoscute zone ale producției de vin sunt pe insulele Dalmației. Situate de-a lungul dealurilor și versanților, regiunile viticole de-a lungul coastei au mai multe ore de lumină solară, ideale pentru producția de struguri. Croația găzduiește și pădurea de stejar din Slavonia, care furnizează lemn de stejar pentru butoaiele preferate de mulți vinificatori europeni pentru învechirea celor mai bune vinuri.
Temperatura medie interioară este între 0 și 2°C în ianuarie și între 19 și 23°C în august. Temperaturile medii de coastă variază între 6 și 11°C în ianuarie până la 21–27°C în august. Temperatura medie a mării este de 12°C iarna și 25°C vara.
Stiluri de vin Există două regiuni distincte producătoare de vin în Croația. Regiunea continentală din nord-estul țării produce vinuri albe fructate bogate, asemănătoare ca stil cu zonele învecinate din Slovenia, Austria și Ungaria. Pe coasta de nord, vinurile din Istria sunt similare cu cele produse în Italia vecină, în timp ce producția de la sud este mai mult orientată către vin roșu în stil mediteraneean. Pe insule și pe coasta Dalmației, soiurile locale de struguri, microclimele și natura destul de aspră a podgoriilor duc la unele vinuri extrem de individuale și unele dintre cele mai cunoscute din Croația.
Majoritatea (67%) vinului produs este alb și este produs în interior, în timp ce 32% este roșu și este produs în principal de-a lungul coastei. Vinul rosé este relativ rar. Sunt produse și unele vinuri speciale, cum ar fi vinul spumant (pjenušavo vino sau ) și vin de desert.
Regiunile viticole dreapta|miniatura| Diviziunile administrative regionale croate Croația are trei regiuni viticole principale: o regiune continentală de est (Istočna kontinentalna), o regiune continentală de vest (Zapadna kontinentalna) și una de coastă (Primorska), care include și insulele. Fiecare dintre regiunile principale este împărțită în subregiuni, care sunt împărțite și mai departe în vinogorje mai mici (cu sensul de dealuri de vin). În total, în Croația există peste 300 de zone viticole definite geografic. Mai mult de jumătate din producția de vin este concentrată în trei cantoane: Istria, Osijek-Baranja și Vukovar-Srijem.
Croația continentală de est miniatura| Podgorie în Zmajevac miniatura| Ilok Regiunea vinicolă interioară de est include Slavonia și Dunărea croată. Este o zonă relativ plată mărginită de trei râuri: Dunărea, Drava și Sava. Viile se află de obicei pe dealuri joase înconjurate de câmpie. Are un climat tipic continental, cu ierni reci și veri fierbinți, iar producția este concentrată pe soiuri de vin alb. Cea mai cunoscută zonă din această regiune este Slavonia; cel mai răspândit struguri este graševina, din care ies vinuri ușoare, crocante, răcoritoare și ușor aromate.
Regiunea continentală este împărțită în următoarele subregiuni: Subregiune Podgorie (Vinogorje) Podunavlje Baranja, Erdut, Srijem Slavonia Daruvar, Đakovo, Feričanci, Kutjevo, Nova Gradiška, Orahovica - Slatina, Pakrac, Požega - Pleternica, Slavonski Brod, Virovitica
Croația continentală de vest dreapta|miniatura|Podgorie din Hrvatsko Zagorje. Regiunea vinicolă interioară de vest include munții croați și se caracterizează prin dealuri ondulate și un climat rece, cu ierni foarte reci. Podgoriile în pantă asigură suficient soare și vânt în timpul sezonului de vegetație, iar vinurile de aici au arome intense și niveluri ridicate de aciditate. Producția este concentrată pe soiuri de vin alb.
Regiunea continentală este împărțită în următoarele subregiuni: Subregiune Podgorie (Vinogorje) Moslavina Kutina, Čazma, Voloder - Ivanić Grad Plešivica Krašić, Ozalj - Vivodina, Plešivica - Okić, Samobor, Sveta Jana Pokuplje Karlovac, Petrinja, Vukomeričke Gorice Prigorje–Bilogorje Bilogora, Dugo Selo - Vrbovec, Kalnik, Koprivnica - Đurđevac, Zagreb, Sv. Ivan Zelina Zagorje – Međimurje Klanjec, Krapina, Ludbreg, Međimurje, Pregrada, Stubica, Varaždin, Zabok, Zlatar, Zaprešić
Coasta Croației dreapta|miniatura|Podgorie din regiunea Makarska, pe versanții Biokovo dreapta|miniatura| Podgorii din Istria, Croația dreapta|miniatura| Vin Plavac din regiunea dalmată a Croației Oficial, regiunea viticolă de coastă se întinde de la Istria în nord până la Dalmația în sud. Cu toate acestea, din cauza condițiilor de creștere foarte diferite, a soiurilor de struguri și a vinurilor rezultate, regiunea de coastă este adesea împărțită în două părți: Istria/Kvarner și Dalmația.
Istria și Kvarner sunt locul unde căldura Mediteranei se întâlnește cu frigul din Alpi, creând o climă mai rece decât partea de sud a regiunii de coastă. Un sol roșu foarte mănos, bogat în oxizi de fier, combinat cu clima blândă fac această zonă ideală pentru producția de vin. În Istria și coasta de nord, accentul se pune pe vinurile albe fructate și uscate dintr-o gamă largă de soiuri de struguri, dar mai ales Malvazija, precum și roșu îndrăzneț și uscat, inclusiv Teran.
Istria are o istorie bogată a viticulturii și este una dintre cele mai vechi regiuni viticole din Europa. Topografia regiunii este deluroasă cu o coastă extrem de lungă. Aceasta înseamnă că există o gamă largă de microclimate în regiune, permițând creșterea unei game de soiuri de struguri și producerea unui catalog divers de vinuri. În prezent, în Istria există 4000 de hectare cu viță de vie. La sfârșitul secolului al XIX-lea, suprafața viță de vie era de circa 44 de mii de hectare, dar a scăzut dramatic după ce filoxera a lovit regiunea.
Mai la sud, în Dalmația, cu peisajele sale stâncoase, insulele și dealurile au o varietate infinită de microclimate. Aici se cultivă o gamă largă de soiuri de struguri indigene, cel mai cunoscut fiind Plavac Mali, copilul soiurilor Zinfandel și Dobričić. Regiunea de coastă este împărțită în următoarele subregiuni (enumerate de la nord la sud):