Helsinki (sau Sunet Helsingfors în limba suedeză), este capitala și cel mai mare oraș al Finlandei. Orașul este situat în sudul țării, pe malul golfului Finic. Zona urbană Helsinki este formată din municipiul capitalei și orașele Espoo, Vantaa și Kauniainen. În total, are o populație de 1.159.211. Helsinki este destul de mic, dar, mai ales în vară, trepidant, având un aer nordic dar și european. În Helsinki se află într-un procent de 10% și populație de altă naționalitate. Conform unei analize publicate de Culture Trip în 2016, face parte din primele zece cele mai moderne orașe din lume.
Helsinki este centrul cultural, administrativ, politic și de afaceri al Finlandei, sediul multor mari companii și cel mai mare angajator din țară. Orașul a fost fondat în anul 1550, la gura râului Vantaa, ca rival al Tallinnului, și a fost mutat pe amplasamentul actual în 1640. Helsinki a devenit capitala Marelui Principat al Finlandei în 1812, iar din 1917, la proclamarea independenței, este capitala Republicii Finlanda.
Comunele vecine ale orașului Helsinki sunt: la vest Espoo, la nord Vantaa, iar la est Sipoo. Zona metropolitană a capitalei cuprinde, pe lângă Helsinki, și orașele Espoo, Vantaa și Kauniainen, având în total aproximativ 1.277.000 de locuitori. Aglomerarea centrală a orașului Helsinki se extinde pe teritoriul mai multor comune învecinate, precum Espoo, Vantaa și Kerava.
Helsinki fiind un oraș important, întâlnim sediul guvernului statului dar și edificii culturale, educaționale sau de cercetare. În regiunile din împrejurimile orașului se întâlnesc în total 8 universități și 6 parcuri tehnologice. 80% din sediile companiilor străine aflate în Finlanda se află în Helsinki și zonele învecinate. Creșterea populației urbane se datorează imigrării persoanelor din mediul rural.
Unul dintre cele mai importante aeroporturi din Finlanda se află la o distană de 40 de minute de centrul orașului și conține rute directe spre diverse orașe de pe glob. De altfel ruta Helsinki-Tallinn durează aproximativ o oră și jumătate pe mare și 18 minute cu elicopterul fiind și cea mai aglomerată. Distanța de la Helsinki până în orașe precum Tampere și Turku poate fi făcută într-un interval de o oră și jumătate, două cu trenul și o oră, două și jumătate cu autoturismul.
Fortificația Suomenlinna de lângă Helsinki a fost înscrisă în anul 1991 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.
Originea numelui Helsinki În Evul Mediu, după a doua cruciadă pentru Finlanda, colonizarea suedeză s-a extins și în Uusimaa. Conform unei concepții din secolul al XVII-lea, coloniștii din zona Helsinki ar fi venit la mijlocul secolului al XIII-lea din provincia suedeză Hälsingland, iar râul Vantaa ar fi început să fie numit de noii veniți Helsingå, de unde parohia înființată în secolul al XIV-lea ar fi primit numele Helsinge.Salminen, Tapio: Vantaan ja Helsingin pitäjän keskiaika, s. 140–147. Vantaa: Vantaan kaupunki, 2013. ISBN 978-952-443-455-3 În prezent, această teorie este considerată discutabilă, deoarece studiile dialectale arată că coloniștii proveneau din Uppland și zonele învecinate.Hellman, Sonja: Greșelile istorice sunt corectate într-o carte nouă. Hufvudstadsbladet, 7.06.2015, p. 12. Istoricul Tapio Salminen estimează că numele Helsinge provine „mai degrabă dintr-un element legat de regiune și de amplasamentul așezării coloniale” și că originea exactă a numelui nu mai poate fi determinată cu certitudine prin cercetare.Salminen, Tapio: Evul Mediu în parohiile Vantaa și Helsinki, p. 162. Vantaa: Orașul Vantaa, 2013. ISBN 978-952-443-455-3
Când a început construirea orașului la gura râului, în zona satului Forsby (în finlandeză Koskela) în 1548, a început să fie folosit termenul Helsinge fors, adică „cascada Helsinki”, care ulterior s-a stabilizat în forma Helsingfors. Numele se referă la cascada situată la gura râului Vantaa, cunoscută astăzi sub numele de Vanhankaupunginkoski. În limbajul popular, locul era însă cunoscut mai ales sub variantele Helsinge sau Helsing, de unde s-a dezvoltat forma finlandeză Helsinki.
Numele Helsinki a fost folosit în documente și ziare în limba finlandeză începând cu anul 1819, când Senatul Finlandei s-a mutat în oraș și actele emise au început să fie datate acolo. Astfel, numele Helsinki s-a stabilizat în limba scrisă finlandeză.Jäppinen, Jere: De unde provine numele Helsinki? Helsingin Sanomat, 15.11.2011, p. D2.
În argoul din Helsinki, orașul este numit Stadi (din cuvântul suedez stad, care înseamnă „oraș”). Forma prescurtată Hesa este la fel de comună, dar utilizarea ei este asociată cu persoane de origine rurală („junantuomat”, lit. „aduși cu trenul”) și este dezaprobată de localnici.Ristkari, Maiju: Heinäsorsat Helsingissä. Aku Ankka #44/2013, introduction on page 2. Helsset este numele în limba sami de nord pentru Helsinki.
Istoria 607x607px|thumb|Centrul orașului în 1820, înnaine de reconstruire. Desen de Carl Ludvig Engel.|centru În epoca fierului, Helsinki, la fel ca restul regiunii Uusimaa, făcea parte din teritoriile populației Häme. Nu s-au găsit până acum dovezi ale unei așezări permanente a acestora, dar analizele de polen arată că în zonă se practica agricultura încă din secolul al X-lea. Rutele interioare către mare treceau de-a lungul râurilor Vantaa și Sipoo. Populația din Orimattila obișnuia încă târziu să povestească despre expedițiile lor de pescuit spre mare, iar din anul 1347 s-a păstrat o mențiune despre drepturile de pescuit ale locuitorilor din Hattula și Hauho.Tarkiainen, Kari: Ținutul de est al Suediei, pp. 120–121. Societatea Suedeză de Literatură din Finlanda, 2010. Helsinki era deja așa-numita „parohie bisericească” încă din secolul al XIV-lea. Parohia Helsinkiului (care era formată din actualele Helsinki, Vantaa, Nurmijärvi și o parte din Tuusula) s-a constituit la sfârșitul secolului al XIV-lea și a primit propria biserică dedicată Sfântului Laurențiu (Pyhän Laurin kirkko). Toponimele păstrează încă urme ale așezărilor hämäläiste din Helsinki. De exemplu, se consideră că numele „Konala” provine din „Konhola”, ceea ce ar însemna că așezarea din zonă își are originea în satul Konho din parohia Akaa.Ainiala, Terhi; Saarelma, Minna & Sjöblom, Paula: Bazele cercetării toponimiei, p. 66. Societatea Literaturii Finlandeze, 2008. Pe lângă hämäläiști, și estonii foloseau zona de coastă pentru pescuit, iar migrația din sudul Golfului Finlandei a fost un fenomen de lungă durată de-a lungul istoriei. În a doua jumătate a secolului al XIII-lea, suedezii au purtat un război de cruciadă victorios împotriva hämäläiștilor, în urma căruia puterea Suediei s-a extins asupra regiunii Uusimaa, iar zona a fost colonizată de suedezi creștini. Această perioadă este legată și de „dealul fortificat” din Vartiokylä.
Orașul propriu-zis a fost fondat la ordinul regelui Gustav I Vasa, la gura râului Vantaa, pe locul satului medieval Forsby (actualul Koskela), la 12 iunie 1550. Scopul era ca noul oraș să concureze Tallinnul ca port comercial, iar regele a ordonat locuitorilor din Porvoo, Tammisaari, Rauma și Ulvila să se mute în Helsinki. Pe o insulă dintre brațele râului s-a ridicat un conac regal în 1551, iar în 1553 s-a construit o biserică. Totuși, după ce Suedia a cucerit nordul Estoniei și Tallinnul în 1561, interesul regelui pentru Helsinki a scăzut. Orașul a primit drepturi de port comercial în 1617, dar a rămas mic și modest, neavând mai mult de câteva sute de locuitori până în anii 1640.
În 1640, contele Pietari Brahe a mutat orașul pe malul mării, în peninsula Vironniemi, unde se află astăzi Piața Senatului (Senaatintori). Helsinki a rămas multă vreme doar un mic oraș administrativ al guvernatorului provinciei Uusimaa și Häme, dar importanța sa a crescut după ce, în 1748, a început construcția fortăreței Suomenlinna. În 1697, populația orașului era în mare parte vorbitoare de finlandeză, iar după Războiul Mare (Isoviha), finlandezii au devenit temporar majoritari. În oraș s-au stabilit, de asemenea, numeroși germani veniți din Țările Baltice. În secolul al XVIII-lea, Helsinki a început să se suedezizeze, iar în anii 1780 parohia suedeză a devenit mult mai mare decât cea finlandeză. La acest lucru a contribuit și construcția fortăreței Viapori (numele vechi al Suomenlinnei), care a adus numeroși meșteșugari din Suedia.Villstrand, Nils Erik: Parte a regatului, p. 116. Societatea Suedeză de Literatură din Finlanda, 2012. Lucrările la fortăreață au adus mai mulți locuitori, iar garnizoana a animat viața socială, comerțul și traficul maritim al orașului. La începutul secolului al XIX-lea, populația Helsinkiului crescuse la aproximativ patru mii de locuitori.În timpul Războiului Finlandei, rușii au ocupat Helsinki la 2 martie 1808, iar în noiembrie aceluiași an un incendiu a distrus o mare parte a orașului. Helsinki a devenit capitala Marelui Ducat al Finlandei în 1812.Zetterberg, Seppo & Kallio, Veikko: Micul gigant al istoriei Finlandei, p. 388. Helsinki: WSOY, 1987. ISBN 951-0-14253-0Rinta-aho, Harri și colab.: Vânturile istoriei 7, p. 9. Otava, 2004. După incendiul din Turku din 1827, și universitatea a fost mutată la Helsinki. Orașul s-a dezvoltat într-un centru administrativ, universitar și militar, devenind în timp și un important centru industrial al țării. În 1840, populația ajunsese la aproximativ 20.000 de locuitori.
Odată cu industrializarea și liberalizarea activităților economice, Helsinki a crescut rapid la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cartierelor rare, formate din case de lemn joase, li s-au substituit treptat clădiri de piatră cu mai multe etaje. Orașul a început să se extindă spre interior, iar noi cartiere au fost proiectate și construite. În anii 1910, Helsinki avea deja peste 100.000 de locuitori. La începutul secolului XX, numărul locuitorilor de limbă finlandeză și suedeză era aproximativ egal; majoritatea muncitorilor erau finlandezi. „Stadin slangi” (argoul din Helsinki) s-a dezvoltat printre copii și tineri, începând din anii 1890, ca o limbă mixtă finlandeză-suedeză, influențată și de limba rusă. Din anii 1950, argoul a început să se finlandizeze puternic.Vilkko, Marjo: „Stadin slangi”, în Finlanda este suedeză, pp. 216–219. Helsinki: Schildts & Söderströms, 2014. ISBN 978-951-52-3419-3 stanga|miniatura|Hartă a Helsinkiului și a zonelor învecinate, 1932. Helsinki a devenit capitala Finlandei independente în decembrie 1917. Războiul civil finlandez a izbucnit în ianuarie 1918, când în turnul Casei Muncii din Hakaniemi a fost aprins un felinar roșu ca semn al începerii revoluției. Garda Roșie a preluat controlul orașului, iar Senatul a fost nevoit să se refugieze la Vaasa. Germanii au ocupat Helsinki în aprilie 1918, iar armata albă, condusă de Mannerheim, a intrat în oraș luna următoare.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Helsinki a fost bombardat de mai multe ori de Uniunea Sovietică, dar datorită apărării aeriene eficiente a suferit daune relativ mici. De exemplu, marile bombardamente din februarie 1944 au fost respinse cu pierderi minime. Alături de Londra și Moscova, Helsinki a fost singura capitală a unei țări europene implicate în război care nu a fost cucerită. miniatura|Pagubele bombardamentelor din timpul Războiului de Continuare la Helsinki, februarie 1944. După război, comunele rurale Huopalahti, Oulunkylä și Kulosaari, orașul Haaga și o mare parte a parohiei Helsinki au fost anexate orașului. Zonele suburbane se opuseseră anterior unirii, dar creșterea rapidă a populației a făcut-o necesară. În urma acestor anexări, suprafața Helsinkiului s-a mărit de cinci ori, iar populația a crescut cu 51%.