Itamar Ben Gvir () (în ebraică: איתמר בן-גביר) este un avocat și politician israelian de extremă dreapta. A ocupat funcția de ministru al securității interne a Israelului în cabinetul Binyamin Netanyahu din decembrie 2022 până în ianuarie 2025, când a demisionat și și-a retras partidul din guvern în semn de protest față de acordul cu Hamas privind încetarea focului și eliberarea ostaticilor israelieni din Fâșia Gaza, în schimbul eliberării unui număr mare de palestinieni deținuți în Israel pentru diverse infracțiuni. Ben Gvir a revenit în guvernul Netanyahu după reluarea atacurilor asupra Hamas la 17 martie 2025.
Ben Gvir este deputat în Knesset din partea partidului Otzmá Yehudit (Putere evreiască). În trecut, a candidat din partea partidului său la alegerile pentru al 19-lea Knesset și pentru legislaturile a 21-a–a 25-a. A fost, pentru o perioadă, consilier al deputatului Mihael Ben Ari și purtător de cuvânt al partidului acestuia, Frontul Evreiesc Național.
În cursul activității sale politice din tinerețe a fost condamnat pentru opt infracțiuni, printre care tulburarea ordinii publice, obstrucționarea poliției, incitare șovină, două condamnări pentru deținerea de materiale de propagandă ale unei organizații teroriste și două condamnări pentru sprijinirea unei organizații teroriste.Saitul Walla: Ben-Gvir a fost condamnat pentru sprijinul unei organizații teroriste, 16 mai 2004ynet: Ben-Gvir condamnat pentru sprijinul unei organizații teroriste și incitare șovină, reportaj de Efrat Weiss, 25 iunie 2007you tube: Ben-Gvir: 53 acte de acuzare împotriva mea, din care 46 achitărisaitul mako: reportaj de Lia Spilkin, 24 martie 2021saitul avocatului Friedman
Partidul său, Otzma Yehudit, deține 6 mandate din cele 120 ale parlamentului israelian și a făcut parte din coaliția guvernamentală între decembrie 2022 și ianuarie 2025, și face parte din ea, din nou, începând din martie 2025.
Biografie Copilărie și tinerețe Ben-Gvir s-a născut în 1976 la Ierusalim, fiind cel mai mic dintre cei doi fii ai lui Shoshana (născută Shangaloff) și ai lui Tzadok Ben-Gvir. Tatăl său s-a născut la Ierusalim, într-o familie de evrei originari din Irak, și și-a schimbat numele de familie din „Hanan” în „Gvir”, traducerea acestuia din arabă. Mama sa, Shoshana, fiica unor evrei imigranți din Kurdistan, a fost activistă a organizației Irgun și, la vârsta de 14 ani, a fost arestată de poliția din perioada mandatului britanic.
Ben-Gvir a crescut la Mevaseret Tzion, într-un mediu laic-tradițional, și a studiat la liceul profesional ORT din Ierusalim. La vârsta de 12 ani, în timpul Primei Intifade, a început un proces de apropiere de religie.
Începutul activității politice și conflicte cu legea La 14 ani, s-a implicat în activități politice de extremă dreapta, participând la demonstrații împotriva organizației pacifiste „Femeile în negru” din Piața Paris din Ierusalim. A aderat la mișcarea de tineret a partidului Moledet (Patria) și, la 16 ani, sub influența lui Noam Federmann, s-a alăturat mișcării extremiste „Kakh”, fondată de Meir Kahana, unde a devenit instructor de tineret. După absolvirea liceului, a studiat la ieșiva „Ideea Iudaică” a rabinului Kahana.
După masacrul comis în 1994 de Baruch Goldstein în Peștera Patriarhilor din Hebron, mișcarea „Kakh” a fost declarată organizație teroristă în Israel și scoasă în afara legii. Ulterior, Ben-Gvir a făcut parte dintr-o organizație numită Frontul Ideii, considerată succesoare a mișcării Kakh și declarată, de asemenea, ilegală.
În 1999, Ben-Gvir și foști activiști ai mișcării Kakh au publicat un manifest cu ocazia postului de 9 Av, în care afirmau că „doliul pentru distrugerea templului și litaniile nu sunt suficiente — dușmanul arab trebuie izgonit de pe Muntele Templului”. Pentru acest manifest a fost condamnat de tribunal în 2004. În 2007 a fost condamnat din nou după ce, în 2001, a lipit pe automobilul său o etichetă cu mesajul „Nu sunt arabi — nu sunt atentate teroriste”, iar în 2002, în timpul celei de-a Doua Intifade, în mașina sa au fost găsite afișe cu inscripția „Să izgonim dușmanul arab”, semnate de „Comitetul de acțiune «Kahana a avut dreptate»”, organizație declarată teroristă de autoritățile israeliene.
Ben-Gvir nu a efectuat serviciul militar. Potrivit declarațiilor sale, armata a refuzat să-l recruteze din cauza trecutului său în mișcarea Kakh. Participarea la proteste publice provocatoare i-a adus numeroase anchete și procese, precum și notorietate în rândul susținătorilor dreptei radicale. O parte dintre inițiativele sale politice au fost realizate în colaborare cu Baruch Marzel, fost lider al mișcării Kakh.
Două săptămâni înainte de asasinarea prim-ministrului israelian Itzhak Rabin, Ben-Gvir a publicat fotografia emblemei de pe mașina lui Rabin, însoțită de observația: «Așa cum am ajuns la semnul acesta, așa putem ajunge și la Rabin». Douăzeci de ani mai târziu, în campania electorală din 2022, și-a cerut scuze pentru această afirmație. El a declarat că nu îl consideră pe Rabin „trădător”, deși, în opinia sa, acesta a comis „fapte care au lovit în Statul Israel” și „a ajutat dușmanul”, iar comemorarea lui ar fi exagerată.
Împreună cu Barzel și alți activiști, Ben-Gvir a creat un „Comitet pentru democrație”, care a militat pentru eliberarea din detenție a lui Igal Amir, asasinul lui Rabin. După eliberarea teroristului libanez Samir Kuntar din închisoarea israeliană în schimbul unor prizonieri israelieni, Ben-Gvir a cerut, de asemenea, eliberarea lui Igal Amir.
În iunie 1997, în urma unor amenințări cu moartea împotriva ei trimise ambasadei britanice în Israel, cântăreața irlandeză Sinéad O'Connor și-a anulat concertul programat la Ierusalim, în cadrul căruia intenționa să susțină împărțirea orașului între Israel și Palestina. Într-un interviu radio, Ben-Gvir, care avea atunci 21 de ani, s-a lăudat că el și alți membri ai Frontului Ideii s-ar fi aflat în spatele amenințărilor.
În anul 2000, Ben-Gvir a lipit pe străzile Ierusalimului afișe împotriva vizitei papei Ioan Paul al II-lea și a fost reținut pe toată durata vizitei. Când premierul Ariel Sharon, care, cu aprobarea Knessetului, a evacuat cu forța așezările israeliene din Fâșia Gaza, a suferit un accident vascular cerebral și a intrat în comă în decembrie 2005, Ben-Gvir a declarat: «Sperăm ca aceasta să fie un mesaj pentru oricine vrea să lovească în Țara Israelului; Țara Israelului este mai puternică decât oricine». După ce a lipit pe mașină un autocolant cu inscripția „Sharon, Lili te așteaptă” (Lili fiind soția decedată a lui Sharon), Ben-Gvir a fost arestat și anchetat pentru incitare împotriva lui Sharon.
În 2011, împreună cu Baruch Marzel, Bentzion Gofstein, Betzalel Smotrich și alți activiști de extremă dreapta, Ben-Gvir a organizat o „Paradă a vitelor” ca protest față de parada Pride a persoanelor LGBT la Ierusalim.
În 2012, Ben-Gvir a absolvit studii de drept la Colegiul Academic Ono. Inițial, din cauza antecedentelor sale penale, baroul nu i-a permis efectuarea stagiului și accesul la examene, însă, după mai multe achitări și deliberări suplimentare, i s-a permis să susțină examenul și să fie admis în barou. Ca avocat, s-a specializat în apărarea unor activiști extremiști acuzați de violențe împotriva palestinienilor.Judy Maltz în Haaretz, 4 ianuarie 2016
În 2017, ca avocat, a apărat și mai multe fete acuzate că au scuipat în apropierea unei mănăstiri și a declarat într-un interviu că „există un vechi obicei iudaic de a scuipa atunci când treci pe lângă o mănăstire sau un preot. Indiferent dacă acceptăm acest obicei sau nu, dacă se scuipă alături, nu constituie un delict”. Într-un alt interviu, a afirmat că, „deși nu este un act adecvat, nu dorește ca din această cauză să se ajungă la arest”, fiind de preferat „acțiunea prin mijloace educative”.
În perioada alegerilor din 2020, Ben-Gvir avea în locuința sa, pe peretele salonului, un portret al lui Baruch Goldstein la Sanctuarul Patriarhilor din Hebron, unde acesta a ucis în 1994 mai mulți credincioși musulmani, fiind apoi omorât de cei prezenți. Ben-Gvir a susținut că Goldstein, ca medic, salvase pe unii dintre prietenii săi. În declarații din tinerețe, s-a solidarizat în repetate rânduri cu figura și acțiunea lui Goldstein, pe care îl considera un erou. În 2020 a îndepărtat tabloul, iar într-un panel electoral din 2022 a afirmat că s-a maturizat și că nu îl mai consideră un erou.
Calea spre parlament În preajma alegerilor pentru al 23-lea Knesset, Ben-Gvir a semnat o alianță electorală cu rabinul Rafi Peretz din partidul Bait Yehudi (Vatra evreiască). Cu puțin timp înainte de depunerea listelor electorale, lista lui Peretz s-a alăturat alianței Yamina (La dreapta), în cadrul mișcării Noua Dreaptă (HaYamin HeHadash). Liderul mișcării, Naftali Bennett, a refuzat să îl includă pe Ben-Gvir pe lista Yamina, invocând, între altele, prezența portretului lui Goldstein în locuința acestuia. În martie 2020, lista lui Ben-Gvir, Puterea Evreiască, a candidat singură și a obținut 19.402 voturi (0,42%), nereușind să depășească pragul electoral pentru intrarea în Knesset.
Înaintea alegerilor pentru al 24-lea Knesset din martie 2022, Ben-Gvir a semnat un pact electoral cu micul partid Noam și ulterior cu partidul Sionismul Religios, condus de Betzalel Smotrich, ocupând locul al treilea pe listă și fiind ales deputat.
După ce a urcat pe Muntele Templului în ianuarie 2022, Ben-Gvir a primit amenințări la adresa vieții sale și a beneficiat, în consecință, de protecție permanentă. În august 2022 a semnat un acord de coaliție cu Betzalel Smotrich, cu încurajarea și medierea lui Binyamin Netanyahu. Coaliția partidelor de extremă dreapta a obținut 14 mandate și a devenit a treia forță în Knesset.
Partidul politic Partidul Otzma Yehudit (Putere evreiască) a fost înființat în 2012 ca succesor ideologic al mișcărilor Kakh și Kahana Hai („Kahana trăiește”), susținând expulzarea cetățenilor arabi din Israel și instaurarea unei teocrații.Clothilde Mraffko, Le Monde, 20 aprilie 2021 Partidul revendică anexarea întregii Cisiordanii fără acordarea cetățeniei israeliene populației arabe locale, prevede expulzarea cetățenilor arabi considerați „neloiali”interviu luat de Yaacov Maghid în Times of Israel,24 februarie 2019 și încurajarea emigrării arabilor din Israel. De asemenea, promovează o reformă radicală a sistemului judiciar, cu accent pe valorile religioase iudaice în detrimentul celor democratice „occidentale”, în special în ceea ce privește drepturile minorităților.Jeremy Sharon, Times of Israel, 11 august 2022
Ministru al securității naționale Deși, înaintea alegerilor pentru al 24-lea Knesset, Netanyahu a declarat explicit că nu îl va coopta pe Ben-Gvir ca ministru în guvern, la 29 decembrie 2023 acesta a fost numit ministru al securității interne, iar denumirea ministerului a fost schimbată, la inițiativa sa, în Ministerul Securității Naționale. La 8 ianuarie 2024 a fost numit și ministru pentru întărirea și promovarea comunitară, funcție care a fost ulterior integrată în portofoliul securității naționale. În primul an al cadentei sale ca ministru al securității naționale s-au produs numeroase schimbări în personalul superior al ministerului. Purtătorul de cuvânt a demisionat in aprilie 2023, in septembrie 2023 a demisionat directorul general al ministerului, Shlomo Ben Eliyahu, după două luni demisionat și adjunctul și succesorul în funcție al acestuia, în urma unei petiții la Curtea supremă împotriva numirii. În noiembrie 2023 a demisionat directoarea generală adjunctă responsabilă cu cadrele, iar în decembrie șeful departamentului de arme de foc, în urma criticilor primite pentru modul de împărțire armelor de foc în rândul cetățenilor. În aprilie 2023 guvernul a aprobat propunerea lui Ben Gvir de întemeiere a unei Gărzi Naționale. Aceasta a luat ființă în ianuarie 2025.