Hârlău (, ,, ) este un oraș în județul Iași, Moldova, România, format din localitatea componentă Hârlău (reședința), și din satul Pârcovaci.
Așezare Orașul se află în nord-vestul județului Iași, pe malul Bahluiului.
Istorie
Etimologia numelui orașului Hârlău constituie un subiect de dezbatere în rândul comunității științifice fiind emise de-a lungul timpului mai multe ipoteze lingvistice și istorice. Cea mai acceptată teorie în mediul academic modern încadrează toponimul în rândul denumirilor de origine maghiară din Moldova. Această ipoteză este susținută de existența unor comunități și avanposturi ale secuilor și maghiarilor stabilite în regiune de către Regatul Ungariei înainte de întemeierea principatului feudal cu scopul de a asigura paza căilor comerciale și de a respinge invaziile tătare. În documentele istorice maghiare localitatea apare atestată sub formele Horló sau Herló iar lingviștii consideră că numele actual reprezintă adaptarea fonetică românească a acestui termen topografic medieval. O a doua ipoteză leagă denumirea orașului de fondul lexical autohton analizând evoluția unor termeni geografici sau hidronimici. Conform acestei interpretări numele ar putea proveni de la apelativul regional șirlău sau hârlău cuvânt cu caracter onomatopeic folosit în vechime pentru a descrie un curs de apă vijelios un șuvoi sau un loc unde apa curge cu zgomot. Deoarece așezarea s-a dezvoltat pe malul râului Bahlui cercetătorii consideră plauzibilă ipoteza conform căreia numele localității a fost preluat de la un hidronim local dispărut ulterior din uz. În paralel cu studiile științifice s-au dezvoltat și o serie de etimologii populare bazate pe tradiția orală și pe asocieri fonetice de context local. Aceste legende atribuie originea numelui unor unelte agricole cum ar fi hârlețul sau poreclelor unor localnici însă specialiștii le consideră atracții paronimice lipsite de fundament documentar sau filologic.
Prima atestare documentară datează din anul 1384 când mama domnitorului Petru Mușat își stabilește curtea aici. În Evul Mediu aici a funcționat o curte domnească, în care Ștefan cel Mare a ridicat o biserică, care poate fi văzută și azi. Hârlău a fost temporar reședință domnească după ce curtea de la Iași a ars în 1624 în timpul lui Radu Mihnea. Târg medieval, Hârlăul și-a pierdut privilegiile în 1783, când deținătorul moșiei, Constantin Mihail Cecan Racoviță, a dat moșia mănăstirii Precista din Roman. Ei au fost obligați să plătească dări mănăstirii până când domnitorul Alexandru Moruzi a cerut în 1805 delimitarea moșiei și a târgului care își redobândea astfel libertatea în schimbul plății unei dări anuale de 35 de ocale de ceară. Hârlăul a devenit atunci reședința ținutului Hârlău, până când acesta a fost desființat în 1834 și împărțit între ceea ce urma să fie județele Botoșani și Iași. La sfârșitul secolului al XIX-lea, orașul era reședința plășii Coșula a județului Botoșani, fiind alcătuit din centrul orașului, plus suburbiile Bojica, Siliștea, Munteni, Burdujani și Bahluiul, populația totală fiind de 4196 de locuitori. Funcționau în oraș o farmacie, un spital, un birou telegrafo-poștal, trei biserici, o școală de băieți cu 133 de elevi și o școală de fete cu 95 de eleve. Anuarul Socec din 1925 îl consemnează ca reședință a plășii Hârlău din același județ, având 4352 de locuitori.
În 1950, a fost retrogradat la rang de comună, dar și-a păstrat un rol administrativ, devenind reședința raionului Hârlău din regiunea Iași. În 1968, Hârlău a redevenit oraș și a trecut la județul Iași.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Hârlău se ridică la 10.349 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 10.905 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (76,66%), cu o minoritate de romi (8,49%), iar pentru 14,8% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (82,88%), cu o minoritate de penticostali (1,12%), iar pentru 15,2% nu se cunoaște apartenența confesională.
Economie thumb|right|220px|Judecătoria din Hârlău În economia localității se remarcă industria textilă, de prelucrare a lemnului și alimentară. La sud de oraș se află cunoscuta regiune viticolă Cotnari. La sud-vest și în zonele limitrofe ale orașului se află domeniile familiei Cavaler Lupu de Totoescu, familie de boieri ce-și are originile în secolul al XII-lea. În anii pre-comuniști domeniile au fost preluate de către regimul comunist, iar conacul preluat de poliția secretă, Securitatea, după alungarea din postul de primar a lui Eugen Nicolae Totoescu, în 1956.
Politică și administrație Orașul Hârlău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:
Transport Orașul este străbătut de șoseaua națională DN28B, care leagă Iașiul de Botoșani. La Hârlău, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ281A, care deservește comuna Deleni. La Hârlău se află capătul de linie al căii ferate Podu Iloaiei-Hârlău, pe care circulă trenuri de călători cu destinația Iași.
Educație În oraș funcționează două școli generale și două licee: Colegiul Național „Ștefan cel Mare" Hârlău și Liceul Tehnologic Hârlău.
Sănătate Asistența medicală este asigurată de un spital, „Spitalul Orășenesc Hârlău”, o policlinică și cabinete medicale de medicină de familie.
Monumente istorice
Monumente istorice de interes național ansamblul curții domnești din secolele al XIV-lea–al XVII-lea, format din curtea propriu-zisă și din Biserica „Sf. Gheorghe” (1492); Biserica „Sfântul Dumitru” (1535).
Monumente de arheologie „Între Islazuri”, pe versantul nordic al dealului Miriște de la vest de satul Pârcovaci, sit ce cuprinde așezări din perioada Halstatt, secolele al VI-lea–al VIII-lea (epoca migrațiilor), secolele al XI-lea–al XII-lea (Evul Mediu Timpuriu) și din secolul al XVII-lea.
Monumente de arhitectură Spitalul vechi (1858); Casa de cultură (începutul secolului al XIX-lea); Casa Grigoriu (aceeași perioadă, aflată în strada Mihai Eminescu; începutul secolului al XIX-lea); Paraclisul caselor Ghica (prima jumătate a secolului al XIX-lea); Primăria orașului, denumită Casa Zoltman (începutul secolului al XIX-lea); Casa parohială a bisericii „Sf. Dumitru”; Școala tip „Spiru Haret” (începutul secolului al XX-lea); Biserica „Sfântul Nicolae” (1848); Muzeul de Istorie Casa Tăutu (secolele al XVII-lea–al XVIII-lea); Casă, sfârșitul secolului al XIX-lea aflată în strada Logofăt Tăutu nr. 14.
Personalități Petru Rareș (1483-1546), domn al Moldovei Horia Carp (1869 - 1943), jurnalist, senator, secretar general al Comunității Evreilor din București Gheorghe Petz (1894-1974), cleric romano-catolic, deținut politic Michel Landau (1895-1976), jurist și om politic evreu din România Lucian Boz (1908-2003), critic literar, eseist, poet și traducător Mihail Davidoglu (1910-1987), dramaturg Simon Fișel (1921-2007), profesor universitar, chimist Adrian Bîrzu (1968-2017), profesor universitar, chimist Nicolae Țațomir (1914-1996), poet și jurist Carol Iancu (n. 1946), istoric
Vezi și Acumulările Belcești (arie de protecție specială avifaunistică inclusă în rețeaua europeană Natura 2000) Dealul Mare - Hârlău (sit SCI)
Note
Lectură suplimentară "Un oraș medieval. Hârlău", Stela Cheptea, Editura Dosoftei, Iași, 2000, 291 p. - teză de doctorat "Biserica „Sfântul Gheorghe” și Curtea Domnească Hârlău", Stela Cheptea, Editura Golia, Iași, 2004, 95 p. Evreii din Hârlău. Istoria unei comunități, Carol Iancu, Editura Universitații „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013, 399p.
Legături externe
Site oficial Orasul Hirlau a intrat in faliment in martie 1999, 9 aprilie 1999, Evenimentul zilei Evreii din Moldova (1821-1866)
Hârlău Hârlău
Hârlău