Scoreni este un sat din raionul Strășeni, Republica Moldova. Se învecinează cu satele Cojușna, Trușeni, Malcoci, Condrița, Căpriana și orașul Strășeni. Este așezat într-o vale săpată de râul Ișnovăț, între două dealuri acoperite de păduri. Localitatea este cunoscută datorită practicării meșteșugului confecționării butoaielor și acest lucru este reflectat în identitatea sa: în centrul satului este instalat un butoi gigant care funcționează ca muzeu, în preajma căruia are loc anual Festivalul Butoaielor, iar stema și drapelul ilustrează și ele un butoi.
În 2024 populația satului număra de locuitori. Principala sursă economică a lor este agricultura. Relieful deluros favorizează creșterea unor culturi ca vița-de-vie, de asemenea sunt plantate livezi și terenuri de porumb. La est se întinde rezervația peisagistică Căpriana–Scoreni, pe teritoriul căreia se află unul din stejarii lui Ștefan cel Mare.
Simboluri Simbolurile heraldice actuale ale satului au fost înregistrate în Armorialul General al Republicii Moldova în 2016.
Stema este reprezentată de un scut roșu-vișiniu, deasupra căruia este amplasat un cerb elansat, de aur, și un butoi văzut dinspre fund, de argint. Scutul este timbrat de o coroană sătească de aur.
Drapelul reprezintă o pânză pătrată roșu-vișinie, purtând un cerb elansat, galben, deasupra unui butoi văzut dinspre fund, alb.
Istorie Conform Dicționarului statistic al Basarabiei din 1923, satul a fost întemeiat în 1718, de către familiile moldovenești Stavăr și Mironescu. O altă sursă datează prima atestare documentară la 22 august 1763, când „din luminata poruncă a Măriei Sale Grigore Callimachi, Grigore Clichici ot Scoreni [...] au mers la hotarul ce este în șesul Bâcului, să grijească pricina moșiei Sfintei Vineri, ce se chiamă Strășeni”. Aceeași sursă documentează că așezarea era moșia lui Scorea, nume derivat probabil de la inscripția „Decebalus per Scorilo”.
În timpul recensământului ad-hoc din 1772–1773, organizat de țariști în timpul Războiului ruso-turc din 1768–1774, satul Scoreni, aflat în ocolul Botnei, ținutul Orhei-Lăpușna, aparținea Mănăstirii Căpriana și număra 16 case, 14 moldoveni și 2 văduve neplătitoare.Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 1: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975, p. 97. Un an mai târziu, în 1774, un recensământ similar atestă satul Scoreni în ocolul Cogâlnicului, cu 24 de case, 21 dintre care birnici (plătitori de bir).Moldova în epoca feudalismului. Volumul 7. Partea 2: Recensămintele populației Moldovei din anii 1772-1773 și 1774. Chișinău: Știința, 1975, p. 450.
La 9 noiembrie 1817 în localitate este sfințită o biserică de lemn, pe temelie de piatră, având hramul Sf. Ierarh Spiridon.
thumb|200px|left|Harta județului Lăpușna, 1938 O altă biserică cu același hram a fost construită în anul 1863 și figurează în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat. Clădirea a fost ridicată din piatră, cu ajutorul Mănăstirii Căpriana, în locul vechii biserici de lemn. Aici a avut loc prima școlire a sătenilor la sf. sec. al XVIII-lea – înc. sec. al XIX-lea. Către finele secolului al XIX-lea, s-a deschis școala ministerială de o singură clasă, cu studii în limba rusă de o durată de 3 ani, unde un singur învățător preda unui cerc îngust de discipoli religia, limba rusă cu caligrafie, aritmetica și cântarea bisericească.
În 1894 în sat funcționa o bancă rurală, al cărei capital de bază era format din mijloace bănești locale.Tomuleț, Valentin. Basarabia în epoca modernă (1812-1918): (Inst., regulamente, termeni). Ediția a 2-a, revizuită și adăugită. Chișinău: Lexon-Prim, 2014, pp. 93-94. ISBN 978-9975-4055-5-3
În a doua jumătate a sec. al XVIII-lea și prima jumătate a sec. al XIX-lea, populația satului a fost afectată în repetate rânduri de epidemii. De exemplu, în 1866, din cei 61 oameni decedați în Scoreni majoritatea au fost răpuși de holeră, în 1872 numărul victimelor atingând 116. În 1910, 175 de săteni au decedat de tifos exantematic, populația satului scăzând la de oameni de la cifra de din 1904. În 1916, pentru ameliorarea sănătății localnicilor, în sat a fost deschisă o baie publică.«Бессарабская жизнь», 25 septembrie 1916
În 1923, comuna Scoreni avea 740 de gospodării în care locuiau de oameni. În economia locului era antrenată o cooperativă de consum, înființată în 1917, cât și o tovărășie de credit și păstrare. Pe deal funcționau 17 mori de vânt. Satul mai avea o primărie, două școli primare mixte, un post de jandarmă, o agenție de percepere, o poștă rurală și două cârciumi.
În Enciclopedia României, editată în 1938, satul este amintit sub denumirea Scoreni, deși pe hartă apare ca „Scorțeni”. În timpul României Mari, satul era amplasat în județul Lăpușna, plasa Vorniceni, avea un cămin cultural, iar Mănăstirea Condrița intra în componența lui.
Populația satului a fost pe larg afectată de mobilizările din 1944 în timpul celui de-al doilea război mondial, cât și de foametea și deportările care au urmat.
Către 1976 funcționa sovhozul-fabrică „Scoreni”, specializat în pomicultură și viticultură. Gospodăria era asigurată cu tehnică mecanizată: 46 de tractoare, 10 autocamioane și 4 combine. În sat existau o școală medie, casă de cultură și club cu instalație de cinematograf, bibliotecă, ateliere de deservire socială, oficiu poștal, spital, punct medical, ambulatoriu, ospătărie, magazine, creșă-grădiniță.Enciclopedia sovietică moldovenească. Volumul 6: Roman–Uman (Роман-Уман). Chișinău: AȘ RSSM. 1976, p. 165.
Patrimoniu protejat În sat sunt înregistrate opt situri arheologice care beneficiază de regim special de protecție a statului și două monumente ocrotite de stat, ambele de importanță națională: Așezare Scoreni I (prima epocă a fierului / sec. al XII-lea–al X-lea î.Hr.) Așezare Scoreni II – „La Brigada a Treia” (prima epocă a fierului / sec. al XII-lea–al X-lea î.Hr.; epoca romană târzie / sec. al III-lea–al IV-lea; epoca medievală / sec. al XVI-lea–al XVIII-lea) Așezare Scoreni III (eneolitic / mil. al V-lea–al IV-lea î.Hr.) Așezare Scoreni IV – „La Nord de Iaz” (perioada târzie a epocii bronzului / sec. al XV-lea/al XIV-lea–al XIII-lea î.Hr.) Așezare Scoreni V (neolitic / mil. al VI-lea î.Hr.) Așezare Scoreni VI – „La Iezătură” (epoca medievală / sec. al XVII-lea–al XVIII-lea) Așezare Scoreni VII (a doua epocă a fierului / sec. al V-lea–al III-lea î.Hr.) Așezare Scoreni VIII – „La Livadă” (a doua epocă a fierului / sec. al V-lea–al III-lea î.Hr.) Biserica „Sf. Spiridon” – monument de arhitectură, construit în 1863 Monument în memoria consătenilor căzuți în 1941-1945 – monument istoric, distrus în 2011
Demografie Conform datelor recensământului din 2024, populația satului este de de locuitori, dintre care (48,2%) bărbați și (51,8%) femei.
La recensământul din 2014 au fost înregistrați de locuitori. Structura etnică a populației arăta astfel: moldoveni — 3.007; români — 624; ruși — 8; altele / nedeclarată — 8. 16,9% din populație erau copii cu vârsta de până la 14 ani, iar 8,5% erau bătrâni trecuți de 65 de ani. Vârsta medie a locuitorilor era 37,1 ani. Satul număra de gospodării, dintre care 467 (41,5%) cu copii. 197 de gospodării erau formate dintr-un singur om. Toate cele de locuințe erau case individuale. 18,5% din ele nu erau locuite. Oficial, de persoane erau înregistrate cu locul de trai în Republica Moldova, restul locuind în Italia, Ucraina, Rusia și alte țări. (97,42%) din locuitori s-au declarat de religie creștin ortodoxă, un număr neglijabil de persoane erau înscriși ca martori ai lui Iehova, agnostici și atei, iar 89 de persoane nu și-au declarat religia.
Tot în 2014, s-a documentat că doar 6,2% din gospodării erau conectate la rețeaua centralizată de distribuire a apei. Un sistem centralizat de canalizare nu exista în sat. În ce privește accesul la mijloacele de informare și comunicare, 475 (42,22%) de gospodării aveau aparate de radio, (91,73%) aveau televizoare, 811 (72,09%) erau conectate la rețeaua de telefonie fixă, 330 (29,33%) aveau calculatoare și 318 (28,27%) erau conectate la rețeaua internet. 65 de gospodării (5,78%) nu aveau nimic din cele enumerate. Procentual, cele mai multe locuințe (aprox. 25%) au fost construite în perioada 1971-1980. Doar în 160 de case (11,54%) era instalat WC cu apă, iar camere de baie sau duș erau amenajate în 247 locuințe (17,82%).
Politică și administrație
Satul Scoreni este administrat de un primar și un consiliu local compus din 13 consilieri. Svetlana Tabacari îndeplinește funcția de primar din 2011. Ea reprezintă Partidul Acțiune și Solidaritate și a fost aleasă pentru al patrulea mandat în 2023. În primul său mandat a reprezentat Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), în cel de-al doilea Blocul electoral „Platforma Populară Europeană din Moldova — Iurie Leancă”, iar în cel de-al treilea din nou PLDM.
De la validarea rezultatelor alegerilor locale din 2023, consiliul local are următoarea componență pe partide politice: Partid Consilieri Componență Partidul Acțiune și Solidaritate 10 Partidul Socialiștilor din Republica Moldova 2 Partidul Liberal Democrat din Moldova 1
Geografie Scoreni este cea mai sudică localitate din raionul Strășeni. Satul este înconjurat de păduri și este amplasat într-o văgăună, străbătută de râul Ișnovăț.
Pădurea de la nord-vest, din perimetrul Scoreni–Căpriana–magistrala M1, este o arie protejată, cunoscută ca rezervația peisagistică Căpriana–Scoreni. La extremitatea estică a rezervației, în preajma intrării în sat dinspre Strășeni, sunt localizate șase amplasamente de arbori seculari, cuprinzând un total de 20 de arbori: 19 stejari pedunculați (Quercus robur) și un păr pădureț (Pyrus pyraster). Spre sud, între Condrița și Malcoci, se află o rezervație naturală silvică, înregistrată ca „sector-etalon de pădure”, care aparține administrativ de ocolul silvic Scoreni.
Climă
Societate Satul are o rețea de magazine, o farmacie și un dispensar medical, cel din urmă fiind construit la începutul anilor 1990. De asemenea, în sat activează două biblioteci, un cămin cultural, o grădiniță, un oficiu poștal și o sală de ceremonii. Apa potabilă este asigurată de o rețea alcătuită din 348 de fântâni. În 2016, funcționa un atelier de accesorii croșetate.
În Scoreni activează liceul teoretic „Universul” cu predare în limba română, unde își fac studiile 342 de elevi (2019) și predau 28 de profesori (2017). În 1999, în cadrul școlii a fost inaugurat Centrul pentru copiii cu dizabilități „Cris”, finanțat de Asociația de Caritate „Acasă” și o fundație din Țările de Jos.
În decembrie 2025, în preajma primăriei a fost inaugurat un post de salvatori și pompieri voluntari, care deservește satele Scoreni, Malcoci, Nimoreni și Condrița. La acea dată, era cel de-al 23-lea astfel de post în țară.
Economie În octombrie 2019, în sat erau înregistrați 94 de agenți economici, dintre care 71 activi.
În 2014, a fost dat în exploatare un drum care leagă satul de localitatea vecină Malcoci. Traseul reprezintă o alternativă mai rapidă de a ajunge la Chișinău, față de drumul de ocolire prin Strășeni, care are o lungime mai mare. Porțiunea dintre sat și centrul raional a aceluiași traseu G70 a fost și ea asfaltată în 2025.
În 2017, datorită unui grant oferit de guvernul Elveției, a fost implementat un proiect de iluminare a străzilor din sat.
Peste jumătate din populația adultă a satului deține și întreține plantații de viță-de-vie, în special soiul „Moldova”. Fiecare al patrulea bărbat din localitate este antrenat în meșteșugul butoaielor de lemn. Peste 150 de persoane sunt angajate la spitalele din orașele învecinate Strășeni și Chișinău. Printre alte activități se numără creșterea vițeilor și cultivarea de legume în sere.
Turism thumb|right|Construcția „celui mai mare butoi din lume”, iunie 2021