Dimitrie Paciurea () a fost un sculptor, grafician, acuarelist și profesor român, supranumit de Petru Comarnescu și de alți critici de artă din România drept „Luchianul sculpturii românești”.Mircea Deac, coperta a IV-a Împreună cu Constantin Brâncuși, artistul este una din figurile cele mai atipice din arta românească, el fiind și cel mai important sculptor național român din prima jumătate a secolului al XX-lea. A realizat numeroase portrete și câteva proiecte monumentale și a fost creatorul unor noi forme în sculptură și desen, devenind astfel o personalitate de prim rang și fără echivalent în arta autohtonă și cea europeană. Seria Himerelor pe care le-a făcut începând din anul 1920 constituie lucrările care domină întreaga creație a sculptorului român.
Portretistica a fost pentru Paciurea un gen preferat. Portretele pe care le-a realizat mai ales în perioada 1906-1907 au fost caracterizate de o profunzime a analizei psihologice, precum și de o lipsă de convenționalism. Critica de artă a timpului a remarcat nu numai capacitatea de analiză a sculptorului, dar și modelajul pasional pe care l-a preluat de la Auguste Rodin. Chiar dacă nu a lucrat în atelierul maestrului francez, Paciurea a asimilat principiile acestuia - modelajul spontan și cultul fragmentului.
Opera sa nu îngăduie o etichetare în sensul înrâuririlor diferitelor stiluri care s-au exprimat în Europa Occidentală în timpul vieții lui, însă himerele și-au găsit cu mare ușurință un loc în analele simbolismului european. Nici un alt artist român nu a reușit să transpună în bronz, marmură sau gips, complexul de stări sufletești de care este capabilă o ființă umană și nu a putut reda prin materie o forță atât de mare de sugestie. Căutările artistice ale lui Dimitrie Paciurea au avut ca izvor de manifestare lumea interioară a individului. Folosindu-se de simbolurile poeziei lui Mihai Eminescu, totul a prins contur în opera pe care a realizat-o. Lucrările lui Paciurea sunt niște emanații ale propriului inconștient, niște hibrizi care sunt de departe cele mai fascinante și mai misterioase înfățișări din sculptura din România.
Cu toate că a fost o prezență constantă în viața artistică din România și a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din anul 1909, el nu a avut parte de numeroase comenzi oficiale, chiar dacă debutul său artistic a fost fulminant cu faimosul Gigant, parte a ansamblului sculptural al Grotei fermecate, expus la Expoziția Generală Română din Câmpia Filaretului, astăzi Parcul Carol I din București. Cariera sculptorului român a fost marcată la începuturile ei de o primă etapă în care a realizat cu precădere portrete, busturi și câteva monumente funerare. Până la intrarea României în Primul Război Mondial, Dimitrie Paciurea a avut parte de o perioadă foarte fecundă care a pregătit apariția Himerelor, expuse din anul 1921 și încununate cu Premiul Național din 1927 pentru Himera văzduhului, suprema sa lucrare.Ioana Vlasiu, Dicționarul... pag. 189
Considerații biografice Asupra vieții și activității sculptorului Dimitrie Paciurea, cel care a făcut parte din grupul celor mai marcante personalități ale vieții artistice din România din primele trei decenii ale secolului al XX-lea, s-au format și au circulat fel și fel de legende. Răspândirea și întreținerea unor astfel de mituri s-au petrecut într-un mod agresiv încă din timpul vieții acestuia, acțiunea de defăimare aparținând unor confrați cuprinși de invidie pe creația și talentul sculptorului (vezi Oscar Han). Acest lucru s-a întâmplat din dorința de a distrage atenția de la valorizarea întregii opere pe care a lăsat-o și de a induce ideea unei geneze artistice, a unui conținut și a unei false interpretări a comportării, a frământărilor și a gândurilor care l-au animat pe artist spre finalul carierei când a dat seria de Himere artei sculpturale românești. Paciurea nu a dat importanță acestor acțiuni de denigrare și nu a ripostat, deoarece era conștient de valoarea creației sale.Oprea, Incursiuni... pag. 29
Imaginea deformată a artistului spunea că avea un talent uriaș care s-a manifestat încă de timpuriu prin realizarea Gigantului din Parcul Carol din București, care este o operă capitală în sculptura românească. În plus, era un bun portretist, dar un sceptic timid și retras ce dorea să se izoleze social, fiind căzut în patima beției, viciu care l-a izolat până la urmă în lumea imaginară a Himerelor sale. Asta a fost imaginea care s-a creat asupra vieții și a declinului său artistic. Tot acest ambalaj a fost livrat publicului prin scrierile cunoscuților lui, a biografilor care i-au scris povestea și a majorității cercetătorilor care au repetat adevărurile ascunse fără a le pune la îndoială.
Cercetarea minuțioasă a vieții artistului pe care a făcut-o istoricul Petre Oprea, a relațiilor lui Paciurea cu cei din preajma lui, a motivelor care au generat conflicte cu confrații, a cauzelor insucceselor înregistrate la concursurile la care a participat, a dus la descifrarea sensului și semnificației urmărite de artist în opera sa, mai ales în cazul Himerelor unde s-au relevat idealurile artistice ale acestuia.Oprea, Incursiuni... pag. 30
Dimitrie Paciurea a făcut din meseria de sculptor o menire. El a practicat o artă dificilă și a urmărit un țel spiritual greu de atins pentru majoritatea criticilor sau admiratorilor de artă. Lucrările sale, că sunt desene sau sculpturi, dovedesc o înclinație a lui spre onirism, sugestie și mister. Creațiile fabuloase pe care le-a realizat sunt expresia unei imense singurătăți, a durerii, deziluziei sau chiar a morții. Impresia pe care a lăsat-o Dimitrie Paciurea posterității despre legătura dintre personalitatea și opera sa a fost influențată într-o mare măsură de mărturiile documentare pe care le-au lăsat cei care l-au cunoscut, cei care au menționat voluntar latura lui introvertită.Ioana Vlasiu, Dicționarul... pag. 194
Biografie 1873 - 1885 -- Familia/copilăria Dimitrie Paciurea s-a născut la București în ziua de 1 noiembrie 1873Răchițeanu... pag. 6, în familia lui Alecu Paciurea, funcționar, și a Ioanei Paciurea, născută Dumitrescu. El a fost cel de al patrulea copil al familiei. Surorile și frații lui au fost Victor, decedat la vârsta de 21 de ani, Vasile Paciurea, actorul, Elena, căsătorită Dumitrescu, Maria, căsătorită Constantinescu, Alexandrina, căsătorită Zamfirescu și Ecaterina, decedată la 27 de ani. Copilăria și-a petrecut-o sub supravegherea mamei, împreună cu frații mai mari, în casa de pe Strada Traian, din suburbia Ceauș Radu, din București. Părinții lui Dimitrie s-au ocupat metodic de educația copiilor lor. Ambii și-au găsit o datorie de onoare în această activitate, mai ales că mijloacele materiale erau insuficiente în acest sens.
Ioana Paciurea, era fiica unui mic boier oltean, care avea o sfoară de moșie în județul Dolj. Ea a fost crescută la Craiova în casa boierului Rioșeanu, care era o rudă mai bogată a familiei. Ioana s-a ocupat de educația copiilor în ce privește cultura muzicală, de predarea limbii franceze și de educația religioasă. Alecu Paciurea era născut la Chiojdu, județul Buzău. Bunicul, Nicolae Paciurea, a fost proprietarul unor mari suprafețe de pădure, pe toate le-a pierdut însă, în speculații negustorești. Nicolae era foarte instruit și a vizitat mai multe țări străine. Acesta și-a meditat nepoții cu privire la artă, teatru și literatură.Oprea, Incursiuni... pag. 31 Au existat afirmații, din rândul istoricilor de artă, care spuneau că Dimitrie ar fi fost de origine macedoneană și că el ar fi avut o descendență din familia lui Alexa Paciurea, care s-a stabilit în România în jurul anului 1810. Pe de altă parte, toate aceste afirmații nu au avut vreo susținere de natură documentară.
1886 - 1899 -- Studii Dimitrie a urmat Școala Primară nr. 1 din București și în perioada 1886 - 1889 a urmat cursurile a trei clase de liceu la Liceul Matei Basarab. Ultimul an nu l-a mai absolvit deoarece din motive financiare, familia l-a înscris la Școala de Arte și Meserii.Ioana Vlasiu, Dicționarul... pag. 188 Retragerea din ultimul an s-a făcut concomitent și cu retragerea fratelui său Vasile Paciurea, aflat și el în anul IV la aceeași școală. În anul I a intrat la secția de mecanică, apoi la tâmplărie și mai la final, la secția de sculptură, unde s-a evidențiat deosebit. Dimitrie a fost bursier al Ministerului Agriculturii, Comerțului, Industriei și Domeniilor,Oprea, Catalogul... pag.7 încă din primul an de studii.
Dimitrie Paciurea a absolvit Școala de arte și meserii în anul 1894 la catedra de sculptură cu mari merite, fapt care a făcut ca direcția școlii să facă demersurile pe lângă Ministerul Agriculturii, Industriei și Comerțului să-i acorde o bursă pentru continuarea studiilor de specialitate în străinătate. Lucrarea sa de absolvire a fost efigia Regelui Carol I, aflată astăzi la Biblioteca Academiei Române, Cabinetul de numismatică, cota II, 54/1.
Așa cum rezultă din biografiile scrise de către diverși autori, meritul pentru obținerea bursei de studii a fost datorat influenței sus puse a lui Wladimir Hegel. Însă cercetătorul Petre Oprea a precizat că talentul incontestabil de care a dat dovadă a fost cel care a făcut să fie remarcat și foarte apreciat de către autorități, datorită participării sale la Expoziția artiștilor în viață din anul 1894, anul absolvirii. În acest an au fost reluate expozițiile după o întrerupere de circa douăzeci de ani. Paciurea a participat cu patru portrete. A primit cu această ocazie Mențiunea onorabilă pentru Bust de marmură.Conform articolului din Adevărul din 5 iunie 1894Arhivele Statului București, Fond Ministerul Instrucțiuni, dosar 333/894, f. 195Oprea, Incursiuni... pag. 41 Această lucrare, în opinia lui Petre Oprea, ar putea fi cea intitulată Portretul d-lui C (?) Ionescu, care aparține Institutului „Ion Mincu” din Craiova, sau Portret de femeie aflat în colecția Muzeului Național de Artă al României.
Viziunea și personalitatea sculptorului din acei ani de început pot fi văzute în lucrările de la expoziția din 1894, în cele patru lucrări expuse la Salonul Oficial de la București din anul 1895 și în bustul lui Ștefan Vellescu, rămas în două variante în gips, una la Muzeul Simu și alta la Muzeul Teatrului Național „I.L. Caragiale”. Două portrete a expus și în anul 1896 la Salonul Oficial din București. Toate aceste lucrări prezintă, în opinia lui Petre Oprea, cunoștințele dobândite la Școala de Arte și Meserii, ele având și mai multe imperfecțiuni în realizarea anatomiei craniene.
În data de 25 ianuarie 1895, artistul a primit înștiințarea primirii bursei de la Ministerul Agriculturii, Comerțului, Industriei și Domeniilor, prin adresa nr. 6558, care devenea efectivă începând cu 1 aprilie 1895. Pe spatele adresei, astăzi ruptă în patru, Paciurea a făcut mai multe schițe. Scrisoarea se află azi la Cabinetul de Stampe al Academiei Române cu nr. inv. 15601 - 15604. Artistul a plecat la Paris de abia la sfârșitul lunii aprilie, așa cum rezultă din corespondența din perioada ianuarie - aprilie 1895 dintre Școala de Arte și Meserii și ministerul de resort. Se relevă astfel faptul că Școala de Arte a făcut presiuni asupra Ministerului de Război pentru a amâna încorporarea lui Paciurea și a căutat la ministerul de resort surse financiare pentru plata taxelor de scutire din cauză că familia artistului era săracă.Oprea, Incursiuni... pag. 32