Cella Serghi (nume real: Cella Marcoff; ) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice.

A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.

Biografie Născută la 22 octombrie 1907 în Constanța, într-o familie de vechi dobrogeni, fiica lui Avram Marcoff și a Carolinei. Cella Marcoff, cunoscută sub pseudonimul Cella Serghi, după prenumele bunicului Serghi Marcoff, ceasornicar pasionat de antichități, de origine bulgară, scriitoarea va rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește: "M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. Pânza de păianjen - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta și le strângea. Tare aș fi vrut să mă joc cu ele, dar n-aveam voie decât să le mângâi sub privirea lui aspră".Scriitoarea a continuat să evoce marea în legătură cu memoria Constanței: „marea e o prezență vie și o prezență de vis. Mișcarea ei necontenită, valurile care se izbeau cu disperare de stânci și toate acele schimbări de culoare, de la verdele jadului la albastru de cobalt, nisipul, aur încins, diminețile triumfătoare de la Mamaia, Cazinoul și în centru statuia lui Ovidiu, iar la câțiva pași, pe strada Traian, dugheana bunicului, ticsită de ulcele de lut ars, opaițe, amfore, sticluțe irizate, figurine ciobite, descoperite în săpăturile străvechiului Tomis, totul era făcut să încânte, să neliniștească, să tulbure, să șlefuiască sufletul unui copil”.

Familia Marcoff a locuit în Constanța până în 1916, când s-a refugiat, în timpul războiului, la Brăila, apoi la București. Clasele primare începute la Constanța au fost continuate în orașele în care familia s-a stabilit temporar.

A urmat studiile liceale la București: un an la Institutul Model de Domnișoare de pe Strada General Berthelot, trei ani la Institutul Pompilian din Calea Rahovei, iar cursul superior la Institutul „Choisy-Mangâru” de pe Calea Moșilor.

Tot la București, Cella Serghi a urmat Facultatea de Drept, obținându-și licența în 1931. Încă din timpul studenției a început să lucreze ca secretară la un avocat. S-a căsătorit cu inginerul Alfio Seni, apoi cu judecătorul Ion Bogdan. A practicat pentru o perioadă avocatura, experiență care i-a oferit contact cu diferite tipologii umane și a contribuit ulterior la construirea personajelor sale. Sub pseudonimul Cella Marin, a publicat reportaje și cronici teatrale în „Gazeta”, condusă de Ion Pas, și în „Reporter”. Primul ei reportaj a fost „Week-end în Bucegi, toamna”, urmat de alte texte publicistice, între care „La baia de abur” și „Match de foot-ball”.

În 1937 a apărut în Revista Fundațiilor Regale primul fragment din romanul Pânza de păianjen, intitulat „Cele dintâi nedumeriri”. Manuscrisul romanului fusese citit în 1936 de Mihail Sebastian, care l-a recomandat lui Liviu Rebreanu. Debutul editorial al Cellei Serghi a fost sprijinit și apreciat de Camil Petrescu, Liviu Rebreanu și Mihail Sebastian, numele celor trei scriitori apărând pe banderola primei ediții, cu mențiunea că recomandaseră editurii romanul. Camil Petrescu a avut un rol important în orientarea ei spre scris, autoarea evocând mai târziu îndemnul primit de la acesta. Întâlnirea cu autorul romanului Ion a rămas una dintre amintirile importante ale scriitoarei; după lectura manuscrisului, Rebreanu i-ar fi spus: „Ești un scriitor”. Apariția romanului Pânza de păianjen a marcat afirmarea literară a autoarei.

A fost invitată să publice în Viața Românească și în Revista Fundațiilor Regale de Mihai Ralea, D. I. Suchianu și Alexandru Rosetti, iar Eugen Lovinescu a chemat-o la cenaclul Sburătorul. În acest mediu a legat numeroase prietenii literare. Schițele publicate în revistele amintite, construite în jurul aceleiași eroine, Mirona, au stat la baza romanului apărut ulterior sub titlul Cad zidurile, reluat în alte ediții ca Cartea Mironei sau Mirona.

A locuit pentru o perioadă la Paris, unde a continuat să scrie și să citească fragmente în grupul studenților români, experiență evocată în volumul Mirona, roman cu numeroase elemente autobiografice. Lecturile în grup au avut pentru autoare un rol stimulativ, asemănător celui pe care îl avuseseră lecturile de la Sburătorul pentru Hortensia Papadat-Bengescu, scriitoare cu care creația Cellei Serghi prezintă unele afinități.

În 1945 a fost secretară a Universității Libere Populare. După 1945 a publicat articole și schițe în revistele "Femeia", "Flacăra" și "Viața românească". Romanele sale au cunoscut mai multe ediții, unele fiind retipărite de trei sau patru ori, fapt care indică receptarea favorabilă de care s-a bucurat în rândul cititorilor. Personajele feminine ocupă un loc central în proza sa, fiind construite ca figuri cu evoluții interioare și sociale complexe. În receptarea critică, originalitatea scrisului Cellei Serghi a fost legată de viziunea realistă a cărților sale.

În afara creației originale, Cella Serghi a tradus și lucrări literare, între care "Vă place Brahms?" de Françoise Sagan și Casa de hârtie de Françoise Mallet-Joris, texte apropiate de sensibilitatea și preocupările sale literare.

Creația romancierei, începută în perioada interbelică, a continuat să se dezvolte în deceniile următoare, prin romane, schițe, articole și traduceri.

Opere originale Pânza de păianjen, roman revizuit de autoare în trei ediții succesive (în 1938, 1946 și 1971) Cad zidurile, 1950, roman refăcut în 1965 sub titlul Cartea Mironei și în 1972 sub titlul Mirona Cântecul uzinei, 1950 S-a dumirit și Moș Ilie, 1950 Surorile, nuvelă, 1951 Cantemiriștii, 1954 Fetele lui Barotă, 1958, redenumit, în ediția din 1974, Iubiri paralele Cartea Mironei, Editura pentru Literatură, Romane de ieri și de azi, 1967 Gențiane, 1970 Pe firul de păianjen al memoriei, 1977 În căutarea somnului uriaș, povestire, 1980 Această dulce povară, tinerețea, 1983, cu o ediție a doua revăzută, apărută postum în 1993 Interviuri, cu douăsprezece scrisori inedite către Ilie Rad; ed. îngrijita, pref. și nota asupra ed. de Ilie Rad; 2005

Traduceri Vă place Brahms? de Françoise Sagan, 1971 Casa de hârtie de Françoise Mallet-Joris, 1972 Celălalt de Andrée Chedid, 1977

Note

Bibliografie

Cella Serghi: Pânza de păianjen, cu o postfață de autoare, Editura Cărțile Tango, 2008, ISBN 973-88697-4-5 Legături externe Colecții digitalizate BCU IAȘI Constanța Călinescu, Ion Faiter: Dimensiunile unor vocații (pag. 155-157 - Cella Serghi ), Biblioteca județeană Constanța, 1979 Interviu cu Cella Serghi de Cleopatra Lorințiu, publicat în SLAST,1984 Florin Faifer, "Două scrisori de la Cella Serghi", Cronica, Anul 40, nr. 11, noiembrie 2005, p. 18 Boris Marian: Centenar Cella Serghi , în revista Realitatea evreiască, nr. 287 (1087), 4-31 decembrie 2007, pag. 18 Manifest pentru posteritate, 21 aprilie 2008, Sidonia Silian, Jurnalul Național Cella Serghi sau o viață ca un roman, 13 aprilie 2009, Daniela Titire, Jurnalul Național Serghi, contestată și adulată, 14 aprilie 2009, Claudia Daboveanu, Jurnalul Național Post-scriptum la romanul unei vieți, 15 aprilie 2009, Carmen Dragomir, Jurnalul Național Mirona, iubită, pătimașă, citită, 8 iulie 2009, Clara Margineanu, Jurnalul Național Arta, puntea dintre noi, 10 iulie 2009, Daniela Titire, Jurnalul Național http://www.biblioteca.ct.ro/personalitati_dobrogene/cella_serghi.htm FOTO Cella Serghi, veșnic îndrăgostită de Camil Petrescu și de mare, 8 martie 2013, Sinziana Ionescu, Adevărul IUBIRI CELEBRE Cella Serghi despre Camil Petrescu: „În care anume clipă m-am îndrăgostit de el nu voi ști niciodată. Dragostea mea pentru el s-a născut, poate, din nevoia mea de a iubi." , 22 martie 2013 Camil Petrescu și Cella Serghi: "Mi-era dor de iubire", 13 ianuarie 2015, Ana Maria Iancu Cella Serghi, frumusețea răpitoare care a râvnit după Camil Petrescu. Scriitorul credea că „nimic nu-i mai periculos decât să te însori cu o femeie inteligentă“, 28 octombrie 2015, Elisabeth Bouleanu, Jurnalul Național

Interviuri La 85 de ani, doar cu sunetul mării și amintirile copilăriei, 13 aprilie 2009, Jurnalul Național "Mirona", cea mai dragă carte , 6 iulie 2009, Ilie Rad, Jurnalul Național "Am fost sinceră în tot ce am scris", 7 iulie 2009, Ilie Rad, Jurnalul Național "Am păstrat sunetul mării și amintirile copilăriei", 11 iulie 2009, Ilie Rad, Jurnalul Național Interviu Cella Serghi Cartea de la ora 5 - Doina Rad, Viața ca rescriere. Cella Serghi https://cleopatra-lorintiu.net/cella-serghi/, Interviu Publicat în 1983 în suplimentul SLAST

Categorie:Nașteri în 1907 Categorie:Decese în 1992 Categorie:Eseiști români Categorie:Romancieri interbelici Categorie:Scriitoare române Categorie:Traducători români Categorie:Scriitoare din secolul al XX-lea Categorie:Scriitori români din secolul al XX-lea Categorie:Constănțeni Categorie:Români cunoscuți sub pseudonimele folosite Categorie:Scriitori cunoscuți sub pseudonimele folosite