Apollonia-Arsuf (sau Tel Arshaf, în ebraică:אפולוניה, în greacă:Ἀπολλωνία, cunoscută în perioada islamică timpurie ca Arsuf în arabă:أرْسُوف iar în timpul cruciaților ca Arsur) este un sit arheologic pe o arie nisipoasă care continuă cu mai multe stânci de calcar pe litoralul israelian al Mării Mediterane, în sudul Câmpiei Sharon, cuprinzând ruinele unui oraș antic și al unei fortărețe cruciate. El se află la circa 34 km sud de Cezareea, în vestul cartierului Nof Yam al orașului Herzliya, în preajma Moscheii Saidna Ali din zilele noastre. Locul este deschis pentru vizitatori în tot cursul anului, și este recunoscut ca Parc Național. Pentru arheologii israelieni locul este cunoscut ca Tel Arshaf (תל ארשף)
Orașul a fost înființat de fenicieni în timpul dominației Imperiului Persan Ahemenid la sfârșitul secolului al VI-lea î.Hr.. A fost locuit fără întrerupere în perioada elenistică, romană și bizantină. Bizantinii l-au numit Sozusa in Palaestina Σώζουσα, pentru a-l deosebi de Sozusa in Libya. Orașul a căzut în mâinile arabilor musulmani în anul 640, a devenit cunoscut ca Arsuf și a fost fortificat pentru a se apăra de încercările bizantinilor de a-l recuceri. În 1181 a fost cucerit de Regatul Cruciat al Ierusalimului și a devenit o fortăreață însemnată din punct de vedere strategic pentru Cruciada a treia, în timpul căreia în 1191 a devenit arena Bătăliei de la Arsuf. Orașul fortificat și cetățuia au căzut în 1265 în mâinile mamelucilor, care le-au distrus în mare parte.
Situl arheologic se află, în prezent, în posesia municipiului Herzliya. El a fost excavat intensiv, începând din 1994. În 2002 a fost amenajat în cadrul Parcului Național Apollonia. Numele Orașul a fost menționat prima dată prin denumirea greacă Apollonia în ultimele decenii ale dominației persane ahemenide (mijlocul secolului al IV-lea î.Hr.
În 1876 Clermont Ganneau a sugerat prima dată că numele grecesc se datorează unei „interpretatio graeca” a zeului canaanit-fenician Reshef - ršp - (ca fiind echivalent cu Apollo ca zeu al tunetului, al războiului și al ciumei, suspectând că așezarea a fost, la origine fondată, de fenicieni. Numele semitic ršp însemnând „foc”, „flacără” sau „scânteie”, a fost ulterior "restaurat" prin toponimul arab medieval Arsuf. Probabil, asa cum susține Izreel (1999) numele semitic originar al locului a fost prezervat de comunitatea samariteană locală, vorbitoare de limba arameică. Cronica samariteană a lui Abu-l-Fath din secolul al XIV-lea, scrisă în arabă, menționează un toponim rʿšfyn (cu litera ayin). După Izre'el acest toponim poate fi considerat identic cu arabicul Arsuf.Izre'el (1999:73) Tradiția care leagă numele de biblicul Reshef, nepotul lui Efraim nu a fost găsită plauzibilă. "All these elements show that the relation between Resheph, Ephraim's descendent, and the Phoenician city of Arsuf should be rejected." Maciej M. Münnich, The God Resheph in the Ancient Near East (2013), p. 244. Numele localității israeliene vecine Rishpon a fost dat în 1936, în urma unei citiri eronate a unei inscripții a regelui asirian Tiglatpalasar al III-lea, prin care în loc de kašpūna s-a citit rašpūna, ceea ce ar fi sprijinit ipoteza identificării Arsufului cu o presupusă așezare feniciană Rashpuna din Epoca fierului. Eroarea a fost descoperită în 1951.
În vremea Imperiului Bizantin orașul Apollonia (Orașul lui Apollo) a fost rebotezat Sozusa Σώζουσα, adică Orașul lui Soter - al Mântuitorului. În statul creștin bizantin s-a recurs la tradiția veche, după care și Apollo era numit Soter, adică Mântuitor, asemănător lui Isus Hristos. O astfel de schimbare a numelui a avut loc și în alte cazuri de orașe numite Apollonia - Sozusa in Cyrenaica, Sozopolis in Pisidia sau Sozopolis in Thracia Cohen234 Identificarea vechii Apollonia cu Sozusa bizantină se datorește lui Stark (1852)Stark, K. B., Gaza und die Philistäische Küste, Jena (1852), p. 452, accepted by Clermont-Ganneau (1896:338): "[...] the noticeable fact remains that the town Apollonias-Arsuf, though of considerable importance, does not appear on the ecclesiastical lists, and that Sozousa is mentioned there in conjunction with Joppa, which would harmonize well enough with the geographic position of Arsuf." iar identificarea Arsufului medieval cu Apollonia/Sozusa a făcut-o prima dată Clermont-Ganneau (1876) Cohen234 În documentele din epoca cruciată locul era denumit Apollonia, Arsin, Arsuf, Arsuph, Arsur, Arsuth, Assur, Orsuf, cu o preferință dominantă pentru numele Arsur, așa cum arată izvoarele secundare discutate de Schmidt.Otto Heinrich Schmidt- Ortsnamen Palästinas in der Kreuzfahrerzeit: Ortsnamenregister zu den Aufsätzen von Prutz, Beyer und Kob in der ZDPV 4–8, Zeitschrift des Deutschen Palästina-Vereins (1953–), vol. 86, No. 2 (1970), pp. 117-164
Istoria Antichitatea Cu toate că s-au descoperit câteva vestigii din calcolitic și din epoca fierului nu există dovezi despre existența unei așezări înainte de perioada persană ahemenidă. Atunci, în secolul al V-lea î.Hr. în timpul dominației persane, fenicienii din Sidon s-au instalat în micul port natural numit Arshof sau Arshaf, bogat în moluște murex producătoare de purpură. J.Murphy-O'Connor 2008 p.188 Numele Arshaf evoca numele zeului Reshef, zeu al furtunii, al războiului și al ciumei. Cum se menționează în inscripția de pe Sarcofagul lui Eshmunazar al II-lea Regiunea Sharon a fost în acea perioadă predată de persani Sidonului spre administrare. Așezarea feniciană Arshaf a întreținut relații comerciale cu zona Mării Egee și cu Grecia.Roll, I., Tal, O. and Fisher, M. 1999. Apollonia-Arsuf: Final Report of the Excavation Se presupune că întemeierea în proximitate a două colonii feniciene - Arshaf, dependentă de Sidon și Tel Mikhal, dependentă de Tir era expresia unei concurențe între Sidon și Tir. pentru hegemonia în sudul Feniciei și pe litoralul mediteranean din apropiere la începutul stăpânirii persane în regiune. Shalev - Bein Dor hatzurit leAshkelon hatzidonit:Dfusei Yishuv beFenikia hadromit batkufá haparsit beEretz Israel în revista Eretz Israel:mehkarim bidiyat haaretz veatikoteha 2018 vol.33 p.238(Între Dor a sidonenilor și Ashkelon a tyrienilor: modurile de colonizare în sudul Feniciei în epoca persană în Palestina (Țara Israelului) pe situl JSTOR
În epoca elenistică (sub Siria seleucidă) așezarea, care a continuat să se dezvolte și să treacă printr-un proces de elenizare a populației, s-a numit Apollonia, în cinstea zeului Apollo, considerat echivalent cu zeul semitic Reshef, cel care fusese adorat aici înainte..Însemnătatea Apolloniei era umbrită de porturile Jaffa și Cezareea. Ea a câștigat în importanță ca centru regional după declinul unei așezării vecine - azi situl Tel Mikhal - din perioada persană târzie, și, pe la mijlocul secolului al IV-lea î.Hr., ea a devenit principalul port, refugiu maritim și oraș din sudul Câmpiei Sharon, fiind menționată în Periplus al lui Pseudo Scylax.Edward Lipiński, Itineraria Phoenicia (2004), p. 329. Ea a slujit. între altele, drept refugiu maritim pentru corăbiile care navigau între Yaffo și Dor, care erau singurele porturi protejate în zonă. . La un moment dat, așa cum menționează Josephus, a fost cucerită de regele evreu Alexandru Ianai (103-76) J.Murphy-O'Connor 2008 pp.188-189
În epoca romană Apollonia a fost menționată de Pliniu cel Bătrân (Istoria naturală V, 14) și de Claudiu Ptolemeu (V,xv,2) ca fiind situată între Caesarea și Joppa. O amintesc și Josephus Flavius (în Antichitățile Iudaice XII,xv,4), Appian (Hist.rom. syr. 57) Proconsulul Aulus Gabinius, guvernator al Siriei in 57-56 î.Hr., a reclădit-o. (Iosif Flaviu - Războiul evreilor I, viii,4). .Apollonia a atras noi locuitori și a devenit un oraș prosper. având relații comerciale cu Italia și Africa de nord. Este descrisă și în Tabula Peutingeriana, ca aflându-se pe drumul de coastă dintre Joppa și Caesarea, la circa 22 mile de Caesarea, ceea ce confirmă identificarea Arsufului cu Apollonia Localitatea a fost afectată de lupte intestine între evrei și în 57 î.Hr. de rebeli evrei antiromani. J.Murphy-O'Connor 2008 p.189 În 112 d.Hr. Apollonia a fost parțial distrusă de un cutremur de pământ, dar s-a refăcut repede. Orasul nu bătea monede, nefiind considerat centru provincial, statutul lui fiind asemănător unor orașe mijlocii precum Jamnia (Yavne) și Azotus (Ashdod Yam).
Mai târziu în Imperiul Roman de Răsărit, Apollonia a făcut parte din provincia Palaestina Prima și era sediu de episcopat creștin sufragan, subordonat celui din capitala provinciei, Caesarea. Ea și-a schimbat numele în Sozusa, adică Orașul Mântuitorului înainte de anul 449, când se știe că episcopul Baruchius a semnat ca episcop de Sozusa documente la așa numitul Sinod tâlhăresc de la Efesos. Denumirea Sozusa apare în scrierile geografilor bizantini Hierocle și George din Cipru. Suprafata orașului a ajuns la 28 hectare, dar nu era înconjurat de ziduri. Avea o biserică mare si era locuit de mulți crestini, pe lângă o mare comunitate samariteană. După una din tradițiile samaritene aici s-ar fi descoperit mormantul lui preotului Eli (Eli Hacohen). În localitate s-a dezvoltat o industrie a sticlei.
După Baruchius se mai cunosc numele a doi episcopi de Sozusa:Leontius î 518 și Damianus în 553.Se știe din texte in limbile georgiană și arabă că în anul 630 patriarhul Modestus al Ierusalimului a murit la Sozusa. În georgiană se folosea denumirea Sozos, iar în arabă cea de Arsuf. În timpul Războiului bizantino-persan din 602-628 în anul 614 orașul s-a predat lui Shahrbaraz și a rămas în mâinile Sasanizilor până în 628.
Perioada islamică timpurie În timpul cuceririi musulmane, Sozusa era locuită de samariteni.Izre'el (1999:64) În 640 orașul a fost cucerit de arabii musulmani, care i-au redat numele semitic Arsuf,probabil transmis de samariteni. Numele Arsuf sau Ursuf apare în scrierile geografilor arabi din secolul al X-lea, ca de exemplu Al-Mukaddasi care îl descrie ca fiind mai mic decât Yafa, dar foarte întărit, populat și prosper. Se afla acolo un minbar (amvon) frumos, care fusese creat pentru moscheea din Ramla, dar fiind prea mic a fost dăruit Arsufului. Guy Le Strange, 1890, p. 399. În anul 809 după moartea lui Harun al Rashid, a avut loc un pogrom împotriva comunității samaritene locale și sinagoga ei a fost distrusă. Califul abbasid a izgonit cu forța pe samaritenii care locuiau în oras. Taragan (2004), p. 85, f.n. 5 quoting Moshe Gil, Palestine during the First Muslim Period (634–1099) (Tel-Aviv, 1983), p. 662. Aria orașului s-a micșorat la 9 hectare și a fost pentru prima oară înconjurată de un zid cu contraforturi pentru a se apăra de atacurile dese ale flotei bizantine dinspre mare. Și portul s-a micșorat.
De la cruciați la mameluci 250px|miniatura|stanga|Pecetea lui Balian I deArsuf. Se poate citi: Acesta este castelul Arsur
În vara lui 1099 cruciații lui Godefroy de Bouillon au încercat fără succes să cucerească localitatea, dar nu au avut corăbiile necesare.Guillaume de Tir IX, x Până la urmă Balduin I a cucerit-o în primăvara 1101, printr-un asediu și de pe uscat și de pe mare, cu ajutorul flotei genoveze . El a permis locuitorilor să se refugieze la Ascalon.
Cruciații, care au chemat orășelul în franceză Arsur, au reclădit zidurile și au întemeiat Domeniul Arsur,ca parte a Regatului Ierusalimului. La sfârșitul anului 1187 Arsuf a fost recapturat de musulmanii comandați de Saladin, dar a căzut iarăși în mâinile cruciaților la 7 septembrie 1191 în urma Bătăliei de la Arsuf dintre Richard Inimă de Leu și Saladin. .
Jean d'Ibelin a devenit senior de Arsuf în 1207 in urma căsătoriei sale cu Melisende de Arsuf. Fiul lor, Jean de Arsuf (d. 1258) a moștenit titlul.