(NS; în traducere, „Adunarea Națională”) a fost un partid politic de extremă dreaptă norvegian activ din 1933 până în 1945. A fost singurul partid legal al Norvegiei din 1942 până în 1945. A fost fondat de fostul ministru al apărării Vidkun Quisling și un grup de susținători între care – care a condus aripa paramilitară a partidului () pentru o scurtă perioadă de timp înainte de a părăsi partidul în 1937, după diferite conflicte interne. Partidul își sărbătorea înființarea pe 17 mai, , dar fusese fondat pe . a fost declarat ilegal și desființat la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, pe .
Istorie
Politica antebelică stanga|miniatura| Vidkun Quisling la tribună în timpul unui miting de partid în anii 1930. Partidul nu a câștigat niciodată influență politică directă, dar și-a pus amprenta asupra politicii norvegiene. Chiar dacă nu a reușit niciodată să obțină mai mult de 2,5% din voturi și nu a reușit să obțină niciun loc în Storting, a devenit un factor de polarizare a scenei politice.Tor Myklebost, They Came as Friends (1943), p. 43 Partidele tradiționale din Norvegia l-au văzut ca pe o versiune norvegiană a naziștilor germani și, în general, au refuzat să coopereze cu el în vreun fel. Câteva dintre marșurile și mitingurile sale dinainte de război au fost fie interzise, fie afectate de violențe atunci când comuniștii și socialiștii s-au ciocnit cu .
O trăsătură semnificativă a partidului de-a lungul existenței sale a fost nivelul relativ ridicat al conflictelor interne. Antisemitismul, antimasoneria și punctele de vedere diferite asupra religiei, precum și asocierea partidului cu naziștii și Germania, au fost aprig dezbătute și au dus la aparița de facțiuni în partid. La izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial, partidul avea în jur de 2.000 de membri.NS-medlemmene: Hvem var de?
Credințele puternice în și în autoritarism au dominat ideologia NS. De asemenea, el se baza foarte mult pe simbolismul nordic în propaganda și discursurile sale. A afirmat că simbolul său (vizibil în caseta de la începutul acestui articol), o pe un fundal roșu (culorile stemei Norvegiei), sunt simbolul Sfântului Olaf, care este pictat pe scutul său.John Randolph Angolia, David Littlejohn, C. M. Dodkins, Edged weaponry of the Third Reich (1974), p. 133
În timpul ocupației germane miniatura| La , Vidkun Quisling a ținut un discurs la din Oslo, menit să recruteze voluntari pentru care să lupte pe Frontul de Est în Finlanda. Chiar în ziua când Germania a invadat Norvegia pe , Quisling a dat buzna în studiourile Corporației Norvegiene de Radiodifuziune din Oslo și a ținut un discurs la radio prin care s-a autoproclamat și a ordonat încetarea imediată a rezistenței antigermane. În același timp, a acuzat Regatul Unit de „încălcarea neutralității Norvegiei prin ” pe .Hør Quisling erklære statskupp i NRK radio NRK Regele Haakon al VII-lea, aflat încă pe un teritoriu neocupat de naziști, împreună cu , a anunțat că preferă să abdice decât să numească în funcție orice guvern condus de Quisling. Guvernul Nygaardsvold a refuzat să demisioneze în favoarea lui Quisling și a confirmat că rezistența urma să continue. În lipsa sprijinului popular, forțele germane de ocupație l-au dat rapid pe Quisling deoparte.
În decembrie 1940, numărul de membri în Nasjonal Samling a crescut la 22.000 și a atins vârful de aproximativ 44.000 în noiembrie 1943.Nasjonal Samling Store norske leksikon
După o scurtă perioadă cu un guvern interimar civil () numit de , germanii au preluat controlul prin . El și-a numit un guvern responsabil față de el, majoritatea miniștrilor din rândurile partidului . Quisling, liderul partidului, era însă o persoană controversată în Norvegia, dar și în rândul ocupanților, și i s-a refuzat o funcție oficială până la , când a devenit „ministru-președinte” al „”. Alți miniștri importanți au fost (în același timp șef al aripii norvegiene a SS din 1941) ca ministru al poliției, ca ministru al „deșteptării și propagandei populare”, și cântărețul de operă , care a fost ministru al afacerilor interne. Administrația NS avea o anumită autonomie în chestiuni pur civile, dar în realitate era controlată de ul Terboven în calitate de „șef al statului”, subordonat doar lui Adolf Hitler.
După război Autoritățile postbelice au interzis partidul și i-au urmărit penal pe membrii acestuia pentru colaboraționism cu puterea ocupantă. Aproape 50.000 de persoane au fost trimise în judecată, dintre care aproximativ jumătate au primit pedepse cu închisoarea.SSB statistikk p.13 SSB statistikk Quisling și alți câțiva membri importanți ai NS au fost condamnați la moarte pentru trădare și executați. La fel s-a întâmplat și cu unii oficiali germani activi în Norvegia, condamnați pentru crime de război.
O chestiune controversată a epurării postbelice a fost cazul Hamsun, care stârnește și astăzi dezbateri. Autorul de renume internațional Knut Hamsun nu a fost membru al NS, dar a fost un cunoscut simpatizant.Monika Žagar, Knut Hamsun: The Dark Side of Literary Brilliance (2009), p. 182 După război, la 87 de ani, Hamsun a fost judecat și amendat penal, fiind considerat inapt din punct de vedere mental pentru a fi condamnat la închisoare. Problema legăturilor sale cu partidul nu a fost niciodată rezolvată în mod corespunzător. Statutul lui Hamsun ca laureat al Premiului Nobel a făcut ca legăturile sale cu NS să fie un subiect sensibil.
Note
Lectură suplimentară Larsen, Stein Ugelvik. „Charisma from Below? The Quisling Case in Norway.”. Totalitarian Movements and Political Religions 7#2 (2006): 235–244. Larsen, Stein Ugelvik, „The Social Foundations of Norwegian Fascism 1933–1945: An Analysis of Membership Data” în Stein Ugelvik Larsen, Bernt Hagtvet și Jan Petter Myklebust, eds. Who were the fascists: social roots of European fascism (Columbia University Press, 1980).
Hamre, Martin Kristoffer, „Norwegian Fascism in a Transnational Perspective: The Influence of German National Socialism and Italian Fascism on the Nasjonal Samling, 1933–1936”, Fascism 2019 8 (1), 36–60.
Categorie:Partide fasciste Categorie:Politica Norvegiei Categorie:Fondări în 1933 Categorie:Desființări în 1945