Împușcarea lui Stephen Waldorf

Stephen Waldorf a fost împușcat și grav rănit de ofițeri de poliție la Londra, la 14 ianuarie 1983, după ce a fost confundat cu David Martin, un infractor . Incidentul a provocat o puternică indignare publică și a contribuit la reforme privind pregătirea și autorizarea ofițerilor de poliție înarmați din Regatul Unit. David Martin era un infractor cunoscut, considerat înarmat și periculos, care împușcase un ofițer de poliție și evadase din custodie în decembrie 1982. Poliția o supraveghea pe prietena acestuia, iar în ziua incidentului a urmărit-o până la un vehicul în care se afla Waldorf, pe care ofițerii l-au confundat cu Martin.

Detectivul Finch, singurul ofițer care îl întâlnise anterior pe Martin, a fost trimis să confirme identitatea pasagerului. Dintr-o eroare de identificare, Finch a concluzionat că Waldorf era Martin și a deschis focul, trăgând mai întâi în anvelopele vehiculului și apoi spre pasager. Crezând că Finch era atacat, un alt ofițer a tras prin lunetă, iar când Waldorf a ieșit din vehicul, un al treilea ofițer, detectivul Jardine, a deschis și el focul. Rămas fără muniție, Finch a început să-l lovească pe Waldorf cu pistolul. Ofițerii și-au dat seama că nu era Martin abia după ce Waldorf a intrat în stare de inconștiență. Acesta a fost rănit grav, suferind cinci plăgi prin împușcare și o fractură craniană. Detectivii Finch și Jardine au fost ulterior acuzați de tentativă de omor, dar au fost achitați în octombrie 1983 și repuși în funcție, cu permisiunea de a purta arme revocată. Waldorf a supraviețuit și a primit despăgubiri din partea . David Martin a fost capturat două săptămâni mai târziu, după o urmărire care s-a încheiat într-un tunel al metroului londonez. Cazul a inspirat mai multe documentare și a fost dramatizat în filmul de televiziune (1994).

În urma incidentului, au fost introduse noi reglementări privind utilizarea armelor de foc în forțele de poliție britanice, inclusiv creșterea rangului minim necesar pentru autorizarea purtării armelor. Raportul Dear, publicat în noiembrie 1983, a recomandat evaluări psihologice și o instruire mai riguroasă pentru ofițerii înarmați. Mai mulți comentatori au subliniat că aceste reforme au fost influențate direct de incident și că, la acea vreme, poliția britanică nu dispunea de o politică coerentă privind utilizarea armelor de foc. Împușcăturile eronate din anii 1980 au determinat reforme suplimentare, stabilind proceduri standardizate și limitând operațiunile armate la un număr restrâns de ofițeri special instruiți, cunoscuți ca , sau la unități specializate.

Context În 1983, (Met) permitea unor ofițeri selectați, inclusiv detectivi în civil, să folosească pistoale, însă majoritatea polițiștilor britanici nu purtau arme de foc în mod obișnuit. Armele erau păstrate în secțiile de poliție și puteau fi scoase numai cu aprobarea unui ofițer de rang sau superior. Met dispunea și de o unitate specializată pentru operațiuni armate, cunoscută drept D11, formată din ofițeri bine instruiți și echipați pentru intervenții cu risc ridicat.Punch, pp. 30–32.Waldren, pp. 13–15.

David Martin, infractorul urmărit, era cunoscut pentru violența manifestată împotriva poliției și pentru evadările repetate din custodie. Condamnat inițial la opt ani de închisoare în 1973 pentru fraudă și furt, a primit un an suplimentar pentru implicarea într-o evadare. După eliberarea din 1981, Martin și-a reluat activitatea infracțională, inclusiv furturi de arme, iar în timpul unui jaf a rănit un agent de securitate. Arestat din nou, a reușit să evadeze, iar căutarea sa a continuat până la capturarea finală în 1983, la scurt timp după incidentul cu Waldorf.Kirby, pp. 42–53.Kirby, p. 60.Smith, p. 57.Kirby, p. 76.Waddington, pp. 19–20.Squires & Kennison, p. 72.Kirby, pp. 82–83.

Incidentul alt=Un autoturism mic galben în trafic|miniatura|Un autoturism Mini galben, similar cu cel în care călătorea Waldorf Echipa de supraveghere a urmărit-o pe prietena lui Martin cu sprijinul unității C11, specializată în supraveghere, sperând că aceasta îi va conduce la suspect. Planul prevedea ca, în cazul identificării lui Martin, acesta să fie urmărit până într-o locație stabilă, unde să poată interveni unitatea D11, deși câțiva detectivi și ofițeri de supraveghere erau înarmați pentru eventualitatea unei confruntări publice.Kirby, p. 92.

În seara zilei de 14 ianuarie 1983, poliția a observat-o pe prietena lui Martin urcând într-o mașină condusă de un cunoscut. Ofițerii au urmărit discret vehiculul prin vestul Londrei timp de aproximativ o oră, până când aceasta a schimbat mașina, urcând într-un Mini galben și așezându-se pe bancheta din spate. Pe scaunul din față se afla un bărbat care, în opinia ofițerilor, semăna cu Martin.Kirby, pp. 100–101.Ingleton, p. 86.

Când Mini-ul a oprit în trafic, detectivul Finch, singurul ofițer care îl întâlnise anterior pe Martin, a fost trimis să confirme identitatea pasagerului din față.Kirby, p. 102. Aflat la câteva vehicule în spate, Finch s-a apropiat de mașină cu revolverul pregătit. Dintr-o eroare de identificare, a concluzionat că bărbatul era Martin și a crezut că acesta l-a recunoscut. Observând că pasagerul se întinde spre bancheta din spate, Finch a interpretat mișcarea ca o încercare de a ajunge la o armă și a deschis focul fără avertisment, trăgând toate cele șase cartușe: două în anvelope și patru spre pasager.Kirby, pp. 105–107.Ingleton, pp. 84–86.

Șoferul vehiculului a ieșit și a fugit. Detectivul Deane, observând că Finch trage, a presupus că are loc un schimb de focuri și a tras la rândul său prin geamul din spate. Când detectivul Jardine a sosit și l-a văzut pe pasager prăbușindu-se și atârnând din mașină, a tras alte trei focuri, crezând că acesta încearcă să ajungă la o armă.Smith, p. 58.

În total, au fost trase 14 focuri de armă, iar pasagerul, Stephen Waldorf, editor de film în vârstă de 26 de ani, a fost grav rănit și lovit de mai multe ori. Rămas fără muniție, Finch l-a lovit cu pistolul până când Waldorf a devenit inconștient. Abia atunci ofițerii au realizat că bărbatul nu era David Martin. Waldorf a suferit cinci răni prin împușcare, care i-au afectat abdomenul și ficatul, o fractură craniană și leziuni la mână provocate de lovituri.Kirby, pp. 107–108. Prietena lui Martin, aflată în mașină, a fost rănită ușor de un glonț. Amândoi au fost transportați la . La scurt timp, un ofițer superior de la Scotland Yard a prezentat scuze publice și a anunțat deschiderea unei anchete a Biroului de Investigație a Plângerilor al Poliției Metropolitane, calificând incidentul drept „un tragic caz de confuzie a identității”.Kirby, p. 117. Waldorf a fost spitalizat timp de șase săptămâni și, în perioada de recuperare, a fost vizitat de un ofițer superior care și-a cerut scuze în numele Poliției Metropolitane.Benn & Worpole, p. 57.

Consecințe Investigația internă a fost lansată rapid și condusă de detectivul comisar Neil Dickens, care i-a interogat pe ofițerii implicați în primele ore și în ziua următoare incidentului.Kirby, pp. 129–140. Cazul a generat reacții intense în presă și în rândul publicului, fiind criticate acțiunile ofițerilor și procedurile privind utilizarea armelor de foc de către poliție. În Parlament, , , a promis o anchetă independentă a (PCB) și transmiterea raportului către (DPP) pentru a decide eventualele acuzații.Squires & Kennison, p. 75.

Cei trei ofițeri au fost suspendați pe durata investigației. La cinci zile după incident, Finch și Jardine au fost acuzați de tentativă de omor și de , Finch fiind acuzat suplimentar de lovirea lui Waldorf cu pistolul. Judecați la în octombrie 1983, ambii au fost achitați, apărările susținând că acționaseră sub o teamă sinceră, deși eronată, pentru viețile lor.Kirby, pp. 210–211.

În semn de protest față de punerea sub acuzare a colegilor, numeroși ofițeri înarmați au renunțat temporar la permisele de port-armă. a solicitat imunitate juridică pentru polițiștii înarmați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.Benn & Worpole, p. 61. După achitarea lui Finch și Jardine, concluzia anchetei interne a fost că nu se impun sancțiuni disciplinare. Ambii au fost repuși în funcție, dar fără autorizație de a purta arme de foc.Kirby, p. 218.Gould & Waldren, p. 188.

Waldorf s-a recuperat complet și a intentat acțiune în justiție împotriva poliției, obținând despăgubiri între 120.000 și 150.000 de lire sterline printr-o înțelegere extrajudiciară.Benn & Worpole, p. 58.Kirby, p. 228. Prietena lui Martin a primit, la rândul ei, 10.000 de lire sterline despăgubire din partea Poliției Metropolitane.

Evenimente ulterioare alt=Clădirea stației de metrou Hampstead|miniatura|, unde Martin a fost capturat în cele din urmă de ofițerii Flying Squad În urma împușcării lui Stephen Waldorf, responsabilitatea pentru capturarea lui David Martin a fost preluată de ,Kirby, p. 147. unitatea polițienească specializată în combaterea infracțiunilor violente și a jafurilor armate. Prietena lui Martin a fost acuzată de , dar a fost eliberată pe cauțiune. În schimbul clemenței, ea a acceptat să coopereze cu poliția și să ajute la capturarea lui Martin, aranjând o întâlnire cu acesta într-un restaurant din . Acolo, peste 40 de ofițeri, mulți dintre ei înarmați, l-au așteptat. Martin a observat prezența poliției și a fugit, iar urmărirea s-a desfășurat pe jos până în stația de metrou , unde a coborât pe șine și a fugit prin tuneluri spre .Kirby, pp. 165–172. Martin a fost ulterior acuzat de 14 infracțiuni, inclusiv tentativă de omor asupra unui ofițer de poliție, jafuri și furturi. A fost judecat la Old Bailey în septembrie 1983, unde a fost găsit vinovat și condamnat la 25 de ani de închisoare. În martie 1984, Martin s-a sinucis în închisoare.Kirby, pp. 195, 206, 226.

Cazul a inspirat mai multe documentare. Primul a fost un episod al emisiunii , difuzat pe ITV la 14 decembrie 1983, în care evenimentele au fost reconstituite. Stephen Waldorf a contribuit la realizarea programului și a afirmat că acesta a reflectat corect faptele. Federația Polițiștilor a criticat emisiunea, descriind-o drept „un proces la televizor” și sugerând că ar putea influența eventualele proceduri disciplinare împotriva ofițerilor implicați.Kirby, pp. 217–218. În 1994, canalul ITV a difuzat filmul de televiziune , regizat de , în care l-a interpretat pe David Martin. Filmul a dramatizat urmărirea lui Martin, împușcarea lui Waldorf și investigația ulterioară. În decembrie 2001, BBC a difuzat un episod al emisiunii , intitulat „Forță letală”, în care Waldorf a fost intervievat.Kirby, pp. 228–229.

Efecte asupra poliției Împușcarea lui Waldorf a generat o puternică reacție publică și a fost amplu discutată în presă. Dick Kirby, fost ofițer de poliție și istoric al poliției, a afirmat că reacția publică a fost atât de intensă încât guvernul a considerat necesară îmbunătățirea pregătirii polițiștilor în utilizarea armelor de foc.Kirby, p. 229. Raportul anual al comisarului Poliției Metropolitane pentru 1983 a recunoscut că „profesionalismul, politica și pregătirea” existente nu au fost suficiente pentru a preveni incidentul.McKenzie & Gallagher, p. 145.

La două luni după împușcătură, Secretarul de Stat pentru Interne, , a emis o circulară adresată forțelor de poliție din Anglia și Țara Galilor, intitulată „Ghiduri privind eliberarea și utilizarea armelor de foc de către poliție”. Anterior, fiecare forță își stabilea propria politică, însă noile ghiduri introduceau o politică națională mai uniformă. Acestea ridicau rangul minim al ofițerului care putea autoriza utilizarea armelor de foc de la inspector la un rang superior (comandor la Londra și în alte forțe). Un putea acorda autorizația în cazuri de urgență, când viețile erau în pericol, dar trebuia să informeze cât mai curând posibil un superior, care avea dreptul să revoce autorizația.Kirby, pp. 229–230.Waldren, p. 94.