thumb|right|Microscop binocular profesional thumb|right|Obiective de microscop thumb|right|Oculare de microscop thumb|right|Schema optica a sistemelor binoculare folosite la microscoape|thumb Microscopul (grec. mikrós, „mic”; skopein, „a se uita la”') este un instrument optic care transmite o imagine mărită a unui obiect observat printr-un sistem de lentile. Cel mai răspândit tip de microscop este microscopul cu lumină artificială, inventat prin anii 1600.În anul 1679, unul din pionerii microscopului, Antoni Van Leeuwenhoek, a comunicat Societății Regale din Londra că numărul de "animale mici" (spermatozoare) pe care le-a detectat în lapții unui cod150 de miliarde era cu mult mai mare decât numărul total de oameni pe care planeta l-ar putea suporta. La două secole distanță, în secolul al XIX-lea, puterile de mărire și de rezoluție a microscoapelor au crescut, lentilele nemaiavând distorsiuni cromatice și sferice. Cronologie În 1590, fabricantul de ochelari Hans Jansen și fiul său Zacharias au inventat primul microscop optic, cu o singură lentilă, convexă. În 1609, Galileo Galilei construiește un microscop optic cu o lentilă convexă și una concavă. Microscopul se numea occhioliono. În 1619, Cornelis Drebbel construiește primul microscop cu două lentile de același tip-2 lentile convexe. 1665- Robert Hooke este primul om care folosește microscopul în scop biologic, el observând un preparat din scoarța arborelui de plută, căruia îi descoperă structura, folosind prima dată termenul latinesc cella (celulă). 1863-Henry Clifton Sorby creează un microscop metalurgic pentru a studia meteoriți. 1865- Ernst Abbe descoperă regula care îi poartă numele, fapt care permite microscoapelor să fie mult mai precise și mai ușor de fabricat. 1931- Ernst Ruska creează primul microscop electronic. 1936- Erwin Wilhelm Müller inventează microscopul cu câmp de emisie care poate vedea atomii. 1951- Erwin Wilhelm Müller inventeză microscopul cu câmp ionic cu care se puteau studia atomii. 1967- Erwin Wilhelm Müller îmbunătățește microscopul cu câmp ionic, pentru a fi capabil de a studia nucleul și învelișul electronic al unui atom. 1986- Gerd Binnig, Quate și Gerber inventează microscopul cu forță atomică. 1988- Alfred Cerezo, Terence Godfrey, and George D. W. Smith sunt primii care pot vedea un atom în 3D cu ajutorul microscopului. 1991-Este inventat microscopul cu forță de probă Kelvin

Cel mai precis microscop din lume a fost inaugurat în octombrie 2008 la Universitatea McMaster din Hamilton și a costat 15 milioane de dolariCel mai puternic microscop, 27 octombrie 2008, Andreea Dogar, evz.ro, accesat la 10 decembrie 2011

Părți componente

Principalele părți componente ale unui microscop optic sunt:

Ocularul Turelă rotativă Lentile obiectiv Butoane de reglaj (reglaj grosier) Reglaj fin Platformă Iluminator sau oglindă Diafragma și condensorul Cleme de poziționare

Construcție Lentila (convexă sau concavă) reprezintă elementul de bază al tuturor instrumentelor optice. Această bucată de sticlă sau de mase plastice cu suprafețele curbate modifică traiectoria razelor de lumină care o traversează. Lentila redirecționează razele de lumină, venind de la obiect și formând o imagine.

Cel mai simplu microscop este format din două lentile convexe suprapuse, ocular și obiectiv. Obiectul care trebuie observat este puternic iluminat și privit din transparență. Lentila convexă a obiectivului produce o imagine a obiectului, care este la rândul ei mărită de lentila convexă a ocularului. Cele două lentile își însumează puterile de mărire, ceea ce produce în final o imagine foarte mărită a obiectului respectiv.

Pentru ca imaginea rezultată să fie corectă trebuie efectuate câteva reglaje: Luminozitatea este ajutată de condensor (înclinarea oglinzii în multe cazuri) și de deschiderea lentilei obiectiv. Focalizarea este controlată prin butonul specific și depinde totodată de grosimea preparatului și a lamelelor sale. Rezoluția reprezintă distanța minimă la care s-ar putea afla două puncte ale imaginii pentru a mai putea fi percepute separat. Contrastul definește diferența dintre iluminarea preparatului propriu-zis și cea a zonelor adiacente acestuia. Se poate regla prin modificarea intensității luminii și a dimensiunilor diafragmelor, precum și prin utilizarea unor substanțe de contrast.

Funcționarea thumb|right|300px|Formarea imaginii în microscop Obiectul cercetat având o dimensiune liniară se așează în apropierea focarului al obiectivului pentru a se forma o imagine reală, mărită și răsturnată. Imaginea este „obiect” real pentru ocularul microscopului așezat astfel încât să se poziționeze între focarul obiect al ocularului și ocular, în scopul obținerii unei imagini virtuale și mărite, acesta constituind totodată și imaginea finală dată de microscop.

Tipuri microscop cu lumină artificială: microscop cu lumină polarizată microscop fluorescent microscop cu contrast de fază microscop de contrast prin interferență microscop cu lumină catodică microscop confocal cu laser (Confocal Laser Scanning Microscope, CLSM) 4Pi-Microscop microscop de contrast și reflexie microscop cu imersie microscop roentgen microscop electronic microscop electronic de scanare (SEM) microscop electronic de transmisie (TEM) microscop cu neutroni microscop cu unde ultrascurte microscop cu efect tunel (STM) microscop de forță atomică (Atomic Force Microscope, AFM)

Note

Legături externe

Microscopul, 1 noiembrie 2008, Adela Cristina Teodorescu, Jurnalul Național

Imagini microscopice Microcosmos, sau incredibila lume microscopica (FOTO), 11 octombrie 2010, Descoperă

Vezi și Ernst Abbe Robert Koch Carl Zeiss Antonie van Leeuwenhoek Microbiologie Telescop Lunetă

Categorie:Instrumente optice Categorie:Microscoape Categorie:Microbiologie Categorie:Microscopie