Sorana Coroamă-Stanca (n. Sorana-Iosefina-Caterina Plăcințeanu, 24 ianuarie 1921, Chișinău – d. 7 ianuarie 2007, București) a fost o autoare, regizoare și scenaristă română, fiica medicului profesor universitar ieșean Gheorghe Plăcințeanu și a compozitoarei Mansi Barberis.Ţarălungă, Ecaterina (2019). Enciclopedia identității românești. 2: Personalităţi. AGIR. p.217
Biografie Studii
A făcut cursurile școlii primare la Bârlad.Apoi studiile secundare le-a făcut la Notre Dame de Sion Iași. După absolvirea Facultății de Chimie Industrială a Politehnicii „Gh. Asachi” din Iași (1946), unde a obținut diploma de inginer chimist cu mențiunea Magna cum laude, s-a înscris la Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București, profil regia de teatru, avându-i ca maeștri pe Marietta Sadova, Alice Voinescu, Aurora Nasta, Lucia Sturdza Bulandra, Soare Z. Soare, Ion Șahighian, Sică Alexandrescu și pe care l-a absolvit în 1949.
Carieră În perioada 1948-1958 a fost cadru didactic (preparator, asistent, lector, conferențiar) la Institutul de Teatru I.L. Caragiale din București.
Între 1959 și 1965 a fost exclusă din viața publică și din teatru, din motive politice (mai mulți membri ai familiei au fost persecutați de autoritățile comuniste) și a fost nevoită să lucreze la Cooperativa „Arta Aplicată”, unde a confecționat mărgele și nasturi, pentru a-și câștiga existența.
Între anii 1992-1995 a fost profesor universitar la Secția de Teatru a Facultății de Filologie din cadrul Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, iar între 1996-2000 a fost profesor universitar la Hyperion din București.
Din 1996 a fost inițiatoare, realizatoare și moderatoare a programului Salonul cultural din cadrul UNITER, care după decesul ei îi poartă numele.
Regizor artistic A lucrat la Teatrul „Constantin Nottara”, Teatrul Național din Iași (prim regizor artistic între 1965-1969), Teatrul Mic din București (1969-1978), Teatrul „Ion Vasilescu” (1978-1983), Teatrul de Operetă (director între 1990-1992), „Theatrum Mundi”, la Deutsches Nationaltheater din Weimar și la Jena și a montat opera Oedip de Enescu la Opera din Weimar. A întreprins numeroase turnee cu piesele regizate de ea, în țară și în străinătate (Germania, URSS, Polonia, Iugoslavia, Maroc).
Ca regizor, între anii 1949-1994, a montat peste 200 de spectacole de teatru, printre care: Cerere în căsătorie – Cehov, Coboară iarna – Maxwell Anderson, Petru Rareș – Horia Lovinescu, Comedia erorilor– Shakespeare, Micii burghezi – Maxim Gorki, Vrăjitoarele din Salem – Arthur Miller, Soțul ideal – Oscar Wilde, Beckett – Jean Anouilh, Lungul drum al zilei către noapte – Eugene O'Neill, Noaptea iguanei – Tennessee Williams, Profesiunea doamnei Warren de G. B. Shaw, Rața sălbatică – H. Ibsen, Viforul, Luceafăru, Hagi Tudose – Barbu Ștefănescu Delavrancea, Liola, Dar nu e nimic serios – Luigi Pirandello, Amfitrion – Plaut, Cafeneaua – Goldoni, Ursul – Cehov, Steaua Sevillei – Lope de Vega, D’ale carnavalului – I. L. Caragiale. A colaborat la radio-televiziune regizând serialul Mușatinii, O noapte furtunoasă – Caragiale, Egmont – Goethe și teatru radiofonic.
Sorana Coroamă-Stanca a scris piese de teatru (Seară cu dans, Ploaia pe acoperiș, Podul, Un anotimp fără nume, Veghea tânărului războinic ș.a.), și scenarii (Mușatinii, Afacerea Protar, după Mihail Sebastian) și a fost cunoscută ca eseistă, critic teatral și literar.
După 1989, a fost o prezență activă în cadrul societății civile, ca membră în comitetul de conducere al Fundației „Memoria”, în Consiliul Național al Alianței Civice, președinte de onoare al Uniunii Italienilor din București, membră UNITER și a Uniunii Scriitorilor.
Viață personală Căsătorită, prima oară, la 15 noiembrie 1942, la Iași, cu economistul și doctorul în drept Sextil Coroamă, subdirector în Guvernământul Bucovinei, cu care a avut un fiu, istoricul și muzeograful Radu Coroamă. Al doilea soț a fost poetul, prozatorul, dramaturgul și actorul clujean Dominic Stanca. Corpul neînsuflețit al artistei a fost depus la Cimitirul „Reînvierea”.
Filmografie Scenaristă Afacerea Protar, regia Haralambie Boroș (1956)
Premii și distincții Premiul de Stat (1953), Premiul ATM (1984) Premiul Galei UNITER pentru întreaga activitate (1999), Doctor honoris causa al Universității de Arte „George Enescu” din Iași (2006).
Decorații Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a (6 noiembrie 1967) „cu prilejul împlinirii a 150 ani de la primul spectacol de teatru în limba română la Iași, [...] pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1015 din 6 noiembrie 1967 privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori și tehnicieni de scenă de la Teatrul național „Vasile Alecsandri” din Iași, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul III, nr. 96, Partea I, marți 7 noiembrie 1967, p. 771. Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”
Note
Bibliografie
Ioan Timofte (2008), Personalități ieșene. XI. Iași: PIM
Legături externe A murit Sorana Coroama Stanca!, 8 ianuarie 2007, Evenimentul zilei Revista Memoria a Fundației Culturale „Memoria”
Categorie:Nașteri în 1921 Categorie:Nașteri pe 24 ianuarie Categorie:Decese în 2007 Categorie:Decese pe 7 ianuarie Categorie:Autori români Categorie:Decorați cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler Categorie:Italieni din România Categorie:Oameni din Chișinău Categorie:Persecutați de către organele de stat ale României comuniste Categorie:Regizori de teatru români Categorie:Români basarabeni Categorie:Scenariști români Categorie:Decorați cu Ordinul Meritul Cultural Categorie:Laureați ai Premiului de Stat