dreapta|miniatura|Opusul American Gothic (1930) al lui Grant Wood a devenit o ilustrație cunoscută (și adesea parodiată) a realismului social. Realismul social este termenul folosit pentru lucrările realizate de pictori, gravori, fotografi, scriitori și realizatori de film care își propun să atragă atenția asupra condițiilor socio-politice reale ale clasei muncitoare ca mijloc de a critica structurile de putere din spatele acestor condiții. În timp ce caracteristicile mișcării variază de la o națiune la alta, aceasta folosește aproape întotdeauna o formă de realism descriptiv sau critic.
Termenul este uneori folosit mai restrâns pentru o mișcare de artă care a înflorit în perioada interbelică ca reacție la dificultățile și problemele cu care se confruntau oamenii de rând după Marele crah. Pentru a-și face arta mai accesibilă unui public mai larg, artiștii au apelat la portretele realiste ale unor lucrători anonimi, precum și ale unor celebrități, ca simboluri eroice ale rezilienței interioare în fața adversității. Scopul artiștilor era mai degrabă unul politic, deoarece doreau să expună condițiile în deteriorare ale claselor sărace și muncitoare și să tragă la răspundere sistemele guvernamentale și sociale existente.
Realismul social nu trebuie confundat cu realismul socialist, forma oficială de care a fost instituționalizată de Iosif Stalin în 1934 și a fost ulterior adoptată de partidele comuniste aliate din întreaga lume. Este, de asemenea, diferit de realism, deoarece nu numai că prezintă condițiile săracilor, dar o face prin transmiterea tensiunilor dintre două forțe opuse, cum ar fi între fermieri și stăpânul lor feudal. Cu toate acestea, uneori termenii de realism social și realism socialist sunt folosiți în mod interschimbabil.Max Rieser, The Aesthetic Theory of Social Realism, în: The Journal of Aesthetics and Art Criticism, Vol. 16, No. 2 (Decembrie 1957), pp. 237-248
Originile miniatura|, Binecuvântarea, 1860 Realismul social, ca mișcare de artă care a devenit proeminentă în SUA între cele două războaie mondiale, ca reacție la dificultățile tot mai mari cu care se confruntau oamenii obișnuiți, a fost influențat de tradiția realistă socială din Franța, care exista deja de zeci de ani.
Realismul social își are originea în realismul european din secolul al XIX-lea, inclusiv arta lui Honoré Daumier, Gustave Courbet și Jean-François Millet. Revoluția industrială din Marea Britanie a stârnit îngrijorare pentru cei săraci, iar în anii 1870 lucrările unor artiști precum Luke Fildes, Hubert von Herkomer, Frank Holl și William Small au fost reproduse pe scară largă în The Graphic.
În Rusia, Peredvizhniki sau „realismul social” a criticat mediul social care a provocat condițiile prezentate și a denunțat perioada țaristă. Ilia Repin declara că creația sa artistică urmărea „să critice toate monstruozitățile societății noastre ticăloase” din perioada țaristă. Preocupări similare au apărut în Marea Britanie din secolul al XX-lea în rândul Asociației Internaționale a Artiștilor, Mass Observation și Kitchen sink school.
Fotografia social-realistă se bazează pe tradițiile documentare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cum ar fi opera lui Jacob A. Riis și .
Școala Ashcan miniatura| Jacob Riis, Bandit's Roost, 1888, din Cum trăiește cealaltă jumătate. Bandit's Roost de la 59½ Mulberry Street a fost considerată zona cea mai plină de crime din New York. În jurul anului 1900, un grup de artiști realiști conduși de Robert Henri au contestat impresionismul și academicienii americani, în cadrul grupului care avea să ajungă cunoscut sub numele de Școala Ashcan. Termenul a fost sugerat de un desen al lui George Bellows, intitulat Disappointments of the Ash Can, care a apărut în Philadelphia Record în aprilie 1915.
În picturi, ilustrații, gravuri și litografii, artiștii Ashcan s-au concentrat pe portretizarea vitalității New York-ului, cu o privire atentă asupra evenimentelor actuale și retoricii sociale și politice a epocii. H. Barbara Weinberg de la Muzeul Metropolitan de Artă a descris artiștii ca documentând „un timp neliniștitor, de tranziție, care a fost marcat de încredere și îndoială, entuziasm și trepidare. Ignorând sau înregistrând cu delicatețe noi realități dificile, cum ar fi problemele imigrației și sărăciei urbane, au pus într-o lumină pozitivă perioada în care trăiau”.
Lucrările remarcabile ale lui Ashcan includ Breaker Boy a lui George Luks și Sixth Avenue Elevated at Third Street a lui John Sloan. Școala Ashcan a influențat arta epocii depresiei, inclusiv pictura murală a lui Thomas Hart Benton City Activity with Subway.
Mișcarea artistică stanga|miniatura| Gustave Courbet, O înmormântare la Ornans Termenul datează la o scară mai largă de la mișcarea realistă în arta franceză de la mijlocul secolului al XIX-lea. Realismul social din secolul al XX-lea se referă la lucrările artistului francez Gustave Courbet și în special la implicațiile picturilor sale din secolul al XIX-lea A Burial At Ornans și The Stone Breakers, care au scandalizat Salonul francez – vizitatorii din 1850,1850; Dresden, distrus 1945 și este văzut ca un fenomen internațional, de asemenea, urmărit până la realismul european și lucrările lui Honoré Daumier și Jean-François Millet. Stilul realist social a demodat în anii 1960, dar este încă influent în gândire și arta de astăzi.
În sensul mai limitat al termenului, realismul social cu rădăcini în realismul european a devenit o mișcare de artă importantă în timpul Marii Depresiuni din Statele Unite din anii 1930. Ca mișcare artistică americană, este strâns legată de pictura de scenă americană și de regionalism. Realismul social american include lucrări ale unor artiști precum cei de la școala Ashcan, inclusiv Edward Hopper și Thomas Hart Benton, Will Barnet, Ben Shahn, Jacob Lawrence, Paul Meltsner, Romare Bearden, Rafael Soyer, Isaac Soyer, Moses Soyer, Reginald Marsh., John Steuart Curry, Arnold Blanch, Aaron Douglas, Grant Wood, Horace Pippin, Walt Kuhn, Isabel Bishop, Paul Cadmus, Doris Lee, Philip Evergood, Mitchell Siporin, Robert Gwathmey, Adolf Dehn, Harry Sternberg, Gregorio Prestopino, Louis Lozowick, William Gropper, Philip Guston, Jack Levine, Ralph Ward Stackpole, John Augustus Walker și alții. De asemenea, se extinde și la arta fotografiei, așa cum este exemplificată de lucrările lui Walker Evans, Dorothea Lange, Margaret Bourke-White, Lewis Hine, Edward Steichen, Gordon Parks, Arthur Rothstein, Marion Post Wolcott, Doris Ulmann, Berenice Abbott, Aaron Siskind, și Russell Lee, printre alții. [ <span title="This claim needs references to reliable sources. (May 2024)">necesită citare</span> ]
În Mexic, pictorița Frida Kahlo este asociată cu mișcarea realismului social. Tot în Mexic a fost mișcarea muralistă mexicană care a avut loc în primul rând în anii 1920 și 1930; și a fost o inspirație pentru mulți artiști la nord de graniță și o componentă importantă a mișcării realismului social. Mișcarea muralistă mexicană se caracterizează prin accentele sale politice, dintre care majoritatea sunt de natură marxistă, și prin situația socială și politică a Mexicului post-revoluționar. Diego Rivera, David Alfaro Siqueiros, José Clemente Orozco și Rufino Tamayo sunt cei mai cunoscuți susținători ai mișcării. Santiago Martínez Delgado, Jorge González Camarena, Roberto Montenegro, Federico Cantú Garza și Jean Charlot, precum și câțiva alți artiști au participat la mișcare.
Mulți artiști care au subscris la realismul social au fost pictori cu opinii politice socialiste (dar nu neapărat marxiste ). Prin urmare, mișcarea are unele puncte comune cu realismul socialist folosit în Uniunea Sovietică și Blocul de Est, dar cele două nu sunt identice. – realismul social nu este o artă oficială și permite spațiu pentru subiectivitate. În anumite contexte, realismul socialist a fost descris ca o ramură specifică a realismului social.
Realismul social a fost rezumat după cum urmează: Realismul social s-a dezvoltat ca o reacție împotriva idealismului și a ego-ului exagerat încurajat de romantism. Consecințele Revoluției Industriale au devenit evidente; centrele urbane au crescut, mahalalele au proliferat la o nouă scară în contrast cu afișarea bogăției claselor superioare. Cu un nou simț al conștiinței sociale, realiștii sociali s-au angajat să "lupte împotriva artei frumoase", orice stil care făcea apel la ochi sau emoții. Ei s-au concentrat pe realitățile urâte ale vieții contemporane și au simpatizat cu oamenii din clasa muncitoare, în special cu cei săraci. Au înregistrat ceea ce au văzut ("așa cum exista") într-o manieră lipsită de pasiune. Publicul a fost indignat de realismul social, în parte, pentru că nu știa cum să-l privească sau ce să facă cu el.
În Statele Unite miniatura|Dorothea Lange, Mamă migrantă, 1936. Un portret al lui Florence Owens Thompson (1903–1983). O fotografie emblematică a Marii Depresiuni. Realismul social din Statele Unite a fost inspirat de muraliștii activi în Mexic după Revoluția Mexicană din 1910.
Proiect Administrația Securității Fermei Fotografia social-realistă a atins un punct culminant în munca lui Dorothea Lange, Walker Evans, Ben Shahn și alții pentru proiectul Farm Security Administration (FSA), din 1935 până în 1943.
După Primul Război Mondial, economia agricolă în plină expansiune din SUA sa prăbușit din cauza supraproducției, scăderea prețurilor, vremea nefavorabilă și mecanizarea crescută. Mulți muncitori agricoli au rămas fără loc de muncă și multe mici operațiuni agricole au fost forțate să se îndatoreze. Fermele pline de datorii au fost blocate cu mii, iar mârșătorii și fermierii au fost înlăturați de la pământ. Când Franklin D. Roosevelt a intrat în funcție, în 1932, aproape două milioane de familii de fermieri trăiau în sărăcie, iar milioane de acri de teren agricol au fost ruinate din cauza eroziunii solului și a practicilor agricole proaste.
FSA a fost o agenție New Deal concepută pentru a combate sărăcia rurală în această perioadă. Agenția a angajat fotografi pentru a oferi dovezi vizuale că există o nevoie și că programele FSA îndeplinesc această nevoie. În cele din urmă, această misiune a reprezentat peste 80.000 de imagini alb-negru și este acum considerat unul dintre cele mai faimoase proiecte de fotografie documentară vreodată.
Proiecte de artă WPA și Treasury Proiectul Public Works of Art a fost un program de angajare a artiștilor în timpul Marii Depresiuni. A fost primul astfel de program, care a avut loc din decembrie 1933 până în iunie 1934. Acesta a fost condus de Edward Bruce, sub Departamentul de Trezorerie al Statelor Unite și finanțat de Administrația Lucrărilor Civile.
Creată în 1935, Works Progress Administration a fost cea mai mare și mai ambițioasă agenție New Deal, angajând milioane de șomeri (în mare parte bărbați necalificați) pentru a realiza proiecte de lucrări publice, inclusiv construcția de clădiri publice și drumuri. În proiecte mult mai mici, dar mai faimoase, WPA a angajat muzicieni, artiști, scriitori, actori și regizori în proiecte mari de arte, teatru, media și alfabetizare. Mulți dintre artiștii angajați în cadrul WPA sunt asociați cu realismul social. Realismul social a devenit o mișcare de artă importantă în timpul Marii Depresiuni din Statele Unite în anii 1930. Fiind o mișcare artistică americană încurajată de arta New Deal, realismul social este strâns legat de pictura de scenă americană și de regionalism.