Roberval este o comună franceză situată în departamentul Oise, în regiunea Hauts-de-France.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Comuna Roberval este situată la est de pădurea Halatte și la o distanță de 54,0 km nord-est de catedrala Notre-Dame din Paris.
Comuna nu ajunge până la râul Oise și nu include nicio parcelă din pădurea Halatte, însă cuprinde numeroase păduri private și comunale, printre care pădurea Gruerie, care se învecinează cu pădurea Halatte.
Comune limitrofe
Hidrografie Comuna este situată în bazinul hidrografic Seine-Normandie. Este străbătută de pârâul Roucanne și de Fond de Noel .
Climă În 2010, clima comunei era clasificată ca fiind de tip oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al CNRS bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climei din Franța metropolitană, în care comuna se află într-o zonă de tranziție între climatul oceanic și climatul oceanic alterat, situată în regiunea climatică Nord-Est a bazinului Parisian. Această regiune se caracterizează printr-un nivel redus de însorire, o pluviometrie medie distribuită regulat pe parcursul anului și ierni reci (3 °C) .
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 10,7 °C, cu o amplitudine termică anuală de 14,6 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 731 mm, cu 10,1 zile de precipitații în ianuarie și 8,6 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Creil la 16 km distanță în linie dreaptă , este de 11,2 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 662,2 mm .
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună, pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Roberval este clasificată drept comună rurală cu habitat dispersat, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri, definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Comuna se află în afara unităților urbane . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .
Utilizarea terenului Utilizarea terenurilor în comună, așa cum reiese din baza de date europeană de utilizare biogeografică a terenurilor Corine Land Cover (CLC), se caracterizează prin importanța teritoriilor agricole (66,9 % în 2018), în scădere față de 1990 (68,6 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: terenuri arabile (47,8 %), păduri (31,1 %), zone agricole eterogene (19,1 %), zone urbanizate (1,9 %) . Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent) .
thumb|500px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Căi de comunicație și transport thumb|Viaductul autostrăzii A1, văzut de pe drumul Fosse. Rețeaua rutieră Autostrada A1, care traversează comuna pe mijloc, iar al cărei viaduct domină piața satului, nu aduce beneficii directe localității Roberval. Cel mai apropiat nod rutier, denumit „Pont-Sainte-Maxence”, se află la o distanță de opt kilometri, lângă Verberie, pe teritoriul comunei Longueil-Sainte-Marie.
Roberval este traversată de un drum departamental de importanță locală, RD 100, care face legătura între Moru, un cătun al comunei Pontpoint, vecină cu Roberval, și Le Plessis-Belleville. Din Moru, RD 123 permite accesul către Pont-Sainte-Maxence sau Verberie.
Transport public Cea mai apropiată gară, deservită de trenurile TER Hauts-de-France, este gara Pont-Sainte-Maxence, principala gară între Creil și Compiègne pe linia Paris - Saint-Quentin, situată la aproximativ nouă kilometri nord-vest.
Comuna este deservită de liniile 640, 6221, 6305 și 6323 ale rețelei interurbane din Oise . De asemenea, beneficiază de serviciul gratuit de transport la cerere TAD'OHM, implementat de comunitatea de comune Pays d'Oise et d'Halatte.
Toponimie Numele localității este atestat sub următoarele forme: de Roberti valle (în jurul anului 1171); Robertval (1211-1212); apud robertval (1218); Odo de Robertval (1264); Roberti vallis (1267); Robertivilla (secolul al XIII-lea); Roberval (1336); Roberval-la-Vallée (1794).
Istorie Paleoliticul inferior Primele urme de ocupație umană apar în jurul anului -100 000 (perioada acheuleană) în zona Oise și în apropiere de Moru. Situri neolitice au fost descoperite la Harcelay, Long-Champ, Sur-Fosse și Haute-Borne.
Epoca galică Granița dintre triburile bellovaci și suessioni era stabilită pe râul Rouanne. Văile (Fosse) și platourile (Taillis-Bois, Long-Champ...) erau locuite și cultivate de gali.
Antichitate Vile au fost construite pe platourile sudice, la fiecare 800 m (situri de la Chemin-Blanc, Long-Champ, Taillis-Bois), iar în văi s-au ridicat sate (Roberval, l'Épinette) și cătune (Fosse, Derrière-Hour, Guidon). Pe platouri se găseau o turnătorie (Cornouiller) și un cătun (Harcelay).
Evul Mediu Biserica din Roberval este dedicată sfântului Remi, episcop de Reims, foarte venerat încă din timpul dinastiei merovingiene, după moartea sa survenită în jurul anului 533. Există optzeci și patru de biserici dedicate sfântului Remi în Picardia, printre care cele din Barbery și Orrouy. Această titulatură ar fi putut fi aleasă încă de la construcția capelei din Noël-Saint-Remy (numele vechi al satului). Totuși, viața lui Hincmar, arhiepiscop de Reims, menționează că acesta a murit în jurul anului 882, fugind din fața normanzilor cu moaștele sfântului Remi.
Rolul lui Hincmar în soluționarea disputei dintre doi episcopi și în propagarea cultului sfântului Remi ar fi putut determina un episcop de Beauvais din acea perioadă să dedice capela din cătunul „Noël-en-Beauvaisis” sfântului Remi. Sărbătoarea sa este stabilită oficial la 1 octombrie, aniversarea unei translații de moaște, însă sărbătoarea patronală a localității Roberval are loc în prima duminică din octombrie.
Moara de apă din Roberval, cunoscută sub numele de moara Henri, este menționată pentru prima dată în 1211, cu ocazia unui conflict între călugării de la prioratul Saint-Nicolas-d'Acy-lès-Senlis și cavalerul Roger de Verberie, prevotul regal al acestui târg. Roger reprezenta, de asemenea, interesele lui Robert de Sacy, ale cavalerului Hugues de Longueau și ale Venatores din Villers.
După multe discuții, s-a ajuns la următorul acord: priorul de Saint-Nicolas va deține jumătate din moară, liberă de orice taxă, așa cum i-a fost confirmată de regele Ludovic al VII-lea cel Tânăr (care a domnit între 1131 și 1179), iar celelalte persoane vor deține cealaltă jumătate în indiviziune. Plata cenzului și a altor cheltuieli generate de moară va fi împărțită în mod egal între prior și ceilalți coproprietari. S-a mai stabilit că nimeni nu va putea, sub pretextul unor deficiențe ale părții sale, să ia pietrele de moară sau elementele metalice ale acesteia.
Familia de Sacy a continuat să dețină drepturi asupra acestei mori până în 1274, când Gilles de Sacy a vândut toate drepturile sale călugărilor de la Saint-Nicolas d'Acy.
Câțiva ani mai târziu, un alt tip de conflict îi opune pe noul stăpân al Roberval călugărilor de la Saint-Nicolas. Jean de Roberval, cunoscut sub numele de „le Gaigneur” (Johannes dictus Lucrator, Dominus de Roberti-Valle), acceptă în mai 1291 arbitrajul abatelui de Saint-Denis. Acesta preluase cu forța moara Henri și o grădină situată în Roberval, care aparțineau prioratului Saint-Nicolas d'Acy, sub pretextul că obligațiile feudale erau neglijate.
I s-a promis un cenz anual de douăzeci de solzi parizieni, iar el a restituit bunurile. Moara este vândută în 1528 de către Olivier Bohuon, primarul din Rhuis, lui Jean-François de Larocque, stăpânul din Roberval.
În Evul Mediu, moara era înconjurată de pajiști, păduri de arini și turbării: în 1390, un recensământ al senioriei din Rhuis menționează un loc numit „es tourbières de Vaulx dessoux le Valet Lambert, tenant au pre du molin Henry”. Un alt recensământ din 1416 precizează că „două arpenturi de arini obișnuiau să fie situate lângă moara Henry”.
În 1914, „Joyeux”, soldați din batalionul de infanterie ușoară din Africa (disciplinar), erau găzduiți la moară, care purta atunci numele de Moulin Darche, după ultimul morar, Édouard Darche (1891). O lampă a căzut în paie, provocând un incendiu. Soldații au fugit sărind pe fereastră de la primul etaj, deoarece ferestrele de la parter erau protejate cu gratii.
Moara a fost distrusă definitiv în 1918 de către zidarul Georges Lequeux. Au rămas doar hambarul, râul și canalul de apă.
Epoca modernă până la Revoluție Charles de Rohan, prinț de Soubise și de Epinoy și duce de Ventadour, a moștenit senioria Roberval, Rhuis și Saint-Germain-lès-Verberie în 1749, la vârsta de treizeci și patru de ani. El i-a succedat faimosului său bunic, Hercule-Mériadec de Rohan-Guéméné, care a murit fără copii în viață, devenind astfel duce de Rohan-Rohan.
Senioria aparținea din 1641 celebrei familii care a dat Franței un arhiepiscop (Henri de La Mothe-Houdancourt, senior al Roberval între 1641 și 1684), o guvernantă a copiilor lui Ludovic al XIV-lea (Charlotte, ducesă de Ventadour, senior al satelor noastre între 1684 și 1691) și mai mulți prinți, inclusiv pe Louis-Charles de la Tour d'Auvergne, prinț de Turenne, senior între 1691 și 1692.
Foarte atașat de senioria sa, deși modestă, din Roberval, Soubise vine aici mai ales între 1749 și 1756, înainte de a fi ocupat de Războiul de Șapte Ani. Este probabil acest prinț cel care a modificat profund aspectul castelului din Roberval pentru a-l adapta la ultimele tendințe ale modei.
Când îl moștenește, clădirea încă datează în mare parte din epoca lui Larocque, colonizatorul Canadei. Castelul avea atunci un plan în formă de cruce și o decorație ce amintea de a doua Renaștere franceză (aproximativ între 1530 și 1560).
Prințul de Soubise a dispus demolarea aripii nordice a castelului, apoi a redecorat fațada și interioarele în stilul Louis XVI (la modă între aproximativ 1755 și 1780, inspirat de descoperirea orașului Pompei). Fațada, complet modificată într-un stil destul de sobru și foarte elegant, este decorată cu un balcon susținut de două coloane cu capiteluri dorice, încadrate de două „scări” de piatră, tipice stilului Louis XVI.
Parcul a fost, cel mai probabil, și el reamenajat, deși rolul exact al prințului de Soubise în aspectul său actual rămâne necunoscut. Este însă probabil ca el să fi fost comanditarul grădinii de legume în stil francez, atribuită școlii lui Le Nôtre.
Prințul de Soubise organiza apoi mari recepții la castel și îl închiria uneori (pentru a amortiza costurile lucrărilor!) unor familii importante, precum familia Trudaine, negustori bogați din Amiens.
În 1753, Soubise a ordonat amenajarea unei promenade-perspective (actualul drum al Bisericii, din Roberval) între castelul său și biserica satului, pentru a înlocui poteca sinuoasă și frecvent inundată care pornea din actuala „Basse Cour” a castelului. Lucrările au fost realizate gratuit de către locuitorii din Roberval, în cadrul obligațiilor feudale de corvoadă. Soubise, generos, a oferit terenul necesar.