Dobrogea, Chișinău

Dobrogea este un sat din componența orașului Sîngera din municipiul Chișinău, Republica Moldova. Acesta este amplasat în partea de sud-est a municipiului, la o distanță de aproximativ 20 km de orașul Chișinău și 5 km de orașul Sîngera, aflându-se în vecinătatea raionului Anenii Noi în partea de est și raionului Ialoveni în partea de sud.

Istorie Satul a fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1915 cu denumirea de „hutor Chetrosî”. În anul 1925, părintele Ioan Zlotea (n. 14 iunie 1862), un călugăr băștinaș din județul Călărași al Basarabiei (în prezent satul Sălcuța, raionul Căușeni), a venit în sat și s-a stabilit pe moșia a doi frați. Acesta se întorcea pe pământurile natale după ce mai mulți ani slujise în Dobrogea, regiune din România ce avea nevoie de întărire a spiritului românesc, după sute de ani de stăpânire otomană.

Părintele Ioan a fost urmat de o mulțime de enoriași care nu au vrut să se despartă de duhovnicul lor, astfel localitatea a început să fie populată de români de pretutindeni ce și-au construit case, hutor Chetrosî devenind cu timpul Dobrogea. La 10 decembrie 1928 călugărul moare, iar pe 13 decembrie 1928 acesta este înmormântat la Mănăstirea “Via Arhierească” din Chișinău. În anul 1969 acesta este reînhumat în cimititul satului Dobrogea deoarece în timpul perioadei sovietice mănăstirea a fost desființată.

Acesta a dus o viață de sfânt, a ajutat oamenii prin rugăciune și vindecări miraculoase. Datorită harului său era căutat de bolnavii din toata zona de Sud a Basarabiei, dar și din România. Monahul, fiind arestat de 25 de ori, a rămas fidel credinței și dorinței de a ajuta oamenii în suferință, iar mormântul lui atrage până în prezent enoriași ce vin să viziteze satul, călugărul fiind considerat întemeietorul satului Dobrogea.

Perioada interbelică În cadrul Recensământului general al populației realizat în România în anul 1930 satul Dobrogea nu apare, însă în urma recensământului realizat în 1941 localitatea este menționată cu numele de Dobrogea Nouă cu o populație de 148 locuitori și 45 de clădiri. Deasemenea este menționat și faptul că la recensământul din 1930 satul Dobrogea a fost inclus în localitatea Sîngera la numărul de locuitori, alături de grupul de case Schinoasa.

Între anii 1924-1931 a fost construită linia de cale ferată Revaca-Căinari și aceasta a funcționat până în august 1944. Linia trecea prin estul localității Dobrogea, continuând în sud spre satul Bălțați. În prezent linia istorică nu mai există. Atunci, când se construia calea ferată, Dobrogea era un mic sătuc cu case de lut, acoperite cu stuf. Linia de cale ferată avea importanță strategică, fiind construită de un batalion român de geniști. Astăzi satul s-a extins, a ajuns până la fosta cale ferată, depășind dealul, iar în locul liniei feroviare de altădată se află acum străzi ale satului.

În anul 1936 în casa boierului din sat este deschisă o școală primară, însă învățământul de 7-8 clase era asigurat de școala medie din Sîngera.

Perioada sovietică

Din momentul în care s-a format RSSM până în anii 60 localitatea Dobrogea avea statutul de hutor (menționare în 1955), respectiv așezarea rurală a rămas relativ mică ca și în perioada interbelică. În 1961 aceasta apare în componența satului Sîngera, având statutul de localitate ("населённый пункт"), alături de Revaca și Broasca.

În anul 1968 satul Dobrogea era așezat pe două drumuri cu aproximativ 60 de case și ulterior localitatea a trecut la statutul de sat și a fost înființat un colhoz specializat în creșterea animalelor pentru carne (vite de prăsilă). În anul 1969, producția acestuia a constituit 260 mii ruble, iar profitul 40 mii de ruble. În anul 1970 populația satului era de 245 locuitori și figura existența unei școli primare (din 1936), un magazin, un punct medical, o creșă și un oficiu poștal.

În anul 1970 a început o extindere a satului întrucât au început să fie repartizate loturi de pământ pentru casele lucrătorilor ce activau la colhozul din localitate în urma unei hotărâri de guvern.

Cel mai probabil după anii 1970 în sat a fost înființat un sovhoz de tip fabrică, iar scopul acestuia era de a produce, colecta și prelucra strugurii pentru producerea vinului. Sovhozul-fabrică "Dobrogea" făcea parte din Asociația Agroindustrială „Ialoveni” (НП АПО „Яловены”) alături de alte sovhozuri ca "Moldova", "Ialoveni", "Vierul" și altele (pp.46-49).

Aprovizionarea sovhozului se făcea prin intermediul mai multor "vinpunkte" ce reprezentau locuri unde se plantau implicit vița de vie și se transportau ulterior la sovhozurile de tip fabrică. Unul dintre aceste "vinpunkte" era cel de la Băcioi, ce era subordonat sovhozului Dobrogea. Deobicei fiecare sovhoz de acest tip avea 6-7 "vinpunkte" subordonate ce îl aprovizionau periodic.

În anul 1979 ne este confirmată existența acestui sovhoz de tip fabrică ce aparținea asociației agroindustriale de stat "Moldvinprom". În același an sovhozul-fabrică "Dobrogea" a realizat o producție în valoare de 1,6 milioane ruble, iar profitul a constituit 66 mii ruble. Gospodăria deținea 21 de tractoare și 15 camioane.

În anul 1980 începe construcția unui combinat de carton (în prezent "Moldcarton S.A.") amplasat în zona industrială a orașului Sîngera, la aproximativ 5 km de Dobrogea. În anul 1985 este pus fundamentul blocului administrativ al fabricii, iar în anul 1989 acesta își începe oficial activitatea de producere a hârtiei și cartonului, deși conform unor surse fabrica trebuia să înceapă livrarea cutiilor de carton către "Agroprom" în 1986, fapt ce a fost amânat. Deasemenea, conform proiectului, centrala termică a combinatului de carton se preconiza să fie CET întrucât a fost dotată cu cazane de tipul celor de la CET-1, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat.

Pe data de 3 februarie 1986 a fost format sovietul sătesc al satului ce intra în raionul Kutuzov (p.164).

În anul 1987 în satul Dobrogea erau 797 locuitori și este menționată existența aceluiași combinat agroindustrial pentru producerea, colectarea și prelucrarea strugurilor, dar și aceiași școală primară înființată în 1936, punctul medical, creșa și magazinul.

Pe data de 30 martie 1988 este desființat sovietul sătesc al satului, astfel satul devine subordonat sovietului de oraș Sîngera (p.174).

Pe data de 9 noiembrie 1988 a fost introdusă ruta de autobus cu nr.33 ce asigura transportul călătorilor între satul Dobrogea și orașul Chișinău (anterior această rută circula doar până în Sîngera). Acest lucru s-a întâmplat din cauza numeroaselor solicitări ale membrilor cooperativelor de grădinărit (în prezent întovărășiri pomicole) amplasate în acea zonă, respectiv pe rută a fost suplinit și numărul de autobuze.

Cartierul de blocuri thumb|Zona cu case private și cea cu blocuri locative (în fundal) Cartierul de blocuri din satul Dobrogea a fost construit în același timp cu ridicarea Combinatului de Carton din Chișinău (în prezent – „Moldcarton S.A.”), construcție finalizată în anul 1989. În anii '80 (mai exact în 1985 este menționat faptul că încă se construiau blocurile de locuințe) a început procesul de ridicare blocurilor sovietice și construcția gimnaziului din localitate cu scopul de a asigura locuințe pentru lucrătorii combinatului de carton. La 19 ianuarie 1989 erau deja construite 4 blocuri cu 9 etaje, un bloc cu 5 etaje (pentru familii puțin numeroase) și un cămin format din 2 blocuri cu 9 etaje pentru celibatari.

Specialiștii aduși pentru a munci la combinatul de carton primeau apartamente în blocurile nou construite în decurs de 3-4, maxim 6 luni în timp ce persoanele din orașul Chișinău așteptau și ani de zile, ceea ce a generat o creștere a populației străine în sat. Acest lucru a fost favorizat și de tratamentul preferențial al autorităților către forța de muncă străină în detrimentul muncitorilor moldoveni ceea ce a afectat identitatea culturală a satului. Majoritatea locuitorilor din blocurile construite erau străini ce proveneau din regiunile Siberia din orașe ca: Solikamsk, Perm, Sverdlovsk, Bratsk, Krasnoiarsk, Tînda, Tomsk, Krasnokamsk, Svetlogorsk, Maikop, Komunar și rareori se auzea limba română vorbită în această zonă.

În prezent cartierul de blocuri este alcătuit din 2 blocuri de tip cămin cu 9 etaje, 6 blocuri cu 9 etaje de tip seria 143 și 2 blocuri de 5 etaje de tip „malosemeika”. În total în cartierul de blocuri sunt 880 apartamente (p.526). Acest cartier nu este divizat administrativ de sat, respectiv cartierul împreună cu zona de casel alcătuiesc satul Dobrogea din municipiul Chișinău.

Perioada post-sovietică Din cauza destrămării URSS unele proiecte de infrastructură din cartierul de blocuri au rămas abandonate: 2 blocuri de locuit cu 72 apartamente (construcție începută în 1987 și abandonată în 1992 cu gradul de finalizare 5%), alte 2 blocuri de locuit cu 40 apartamente (construcție începută în 1988 și abandonată în 1994 cu gradul de finalizare 4,90%), o casă de cultură (construcție începută în 1986 și abandonată în 1992 cu gradul de finalizare 27%) și un centru de comerț (construcție începută în 1984 și abandonată în 1992 cu gradul de finalizare 31%). În anul 1990 au mai fost începute încă două blocuri locative, însă fundațiile acestor blocuri au rămas abandonate. Aceste construcții au rămas abandonate din cauza lipsei fondurilor financiare și au fost trecute în lista obiectelor destinate demolării în 1999.

În anul 1997 Guvernul Republicii Moldova adoptă mai multe măsuri de restructurare și redresare financiară a întreprinderilor industriale, dintre care și întreprinderea Moldcarton ce gestiona mai multe obiecte de menire social-culturală din satul Dobrogea. După această restructurare aceste balanța acestor obiecte a trecut în gestionarea autorităților administrației publice locale.

Lista obiectelor de menire social-culturală a întreprinderii "Moldcarton", valoarea cărora nu este inclusă în capitalul staturar și se transmit la balanța autorităților administrației publice locale:

Denumirea obiectuluiAdresaNr. etajeNr. apartamente/locuriSpațiu total (mp)Anul dării în exploatareCasă de locuit GP-25-26str. Ion Creangă, 197120431987Casă de locuit GP-23-24str. Ion Creangă, 597120431987Casă de locuit GP-21-22str. Ion Creangă, 997020311988Casă de locuit GP-31-33str. Ion Creangă, 11/1910634511989Casă de locuit GP-39-41str. Decebal, 2910732421988Casă de locuit GP-27-30str. Luceafărul, 5914210111988Cămin nr. 42str. Ion Creangă, 1/156010111988Cămin nr. 43str. Ion Creangă, 1/256010111992Căminstr. Luceafărul, 1a939653131987Școala mediestr. Ion Creangă, 2368053851987Grădinița de copii GP-9str. Decebal, 2a232037451987Grădinița de copii GP-10str. Ion Creangă, 11/2232037451988Bucătărie de lactatestr. Ion Creangă, 32 -1131989 De asemenea în anul 1997 Guvernul Republicii Moldova ia decizia de a casa plantațiile perene și a le transforma în terenuri agricole, printre care și plantațiile cooperativei agricole de producție "Dobrogea" ce număra în acea perioadă 28,6 hectare de livezi. Oficial pe data de 25 aprilie 2000 CAP "Dobrogea" a fost lichidată.

Cartierul rezidențial nou Cartierul nou de case este amplasat între Gimnaziul nr.68 "Ion Creangă" și Biserica-Memorial „Împărăteasa tuturor" („Pantanassa") și include aproximativ 330 loturi de pământ pentru construcția caselor individuale, primele case fiind construite în 2012.

După 8 ani, în anul 2020 a început conectarea la rețeaua electrică. Execuția proiectului de electrificare a durat circa 4 luni și a fost realizat de administrația publică locală în colaborare cu Î.C.S. „Premier Energy Distribution” S.A. Proiectul a constat în construcția unei linii electrice cu lungimea de 5,5 km și instalarea a 2 substații de distribuție, costul lucrărilor fiind de 2,5 milioane de lei.

Organizare administrativ-teritorială