Limba bosniacă (bosanski jezik) este o limbă indo-europeană din ramura limbilor slave, grupul limbilor slave de sud, subgrupul occidental al acestora, vorbită de bosniaci. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este în același timp una din variantele limbii abstand comune sârbilor, croaților, bosniacilor și muntenegrenilor, denumită tradițional prin termenul „limba sârbocroată”, și o limbă ausbau cu propriul său standard. Este limbă oficială în Bosnia și Herțegovina și de folosință oficială în Muntenegru și în unele localități din Serbia.
Controverse privitoare la existența și la denumirea limbii
Sunt lingviști, mai ales sârbi, dar și croați, care nu iau în seamă o limbă care s-ar putea numi bosanski jezik. Lingvistul sârb Pavle Ivić, de exemplu, afirmă că „limba vorbită de sârbi este cel mai adesea numită sârbocroată în știință. Este folosită, în afară de sârbi, de către croați și de către musulmanii din Bosnia și Herțegovina […] Această limbă este numită croată de către croați și sârbă de către sârbi” Književni jezik kao instrument kulture i produkt istorije naroda (Limba literară ca instrument al culturii și produs al istoriei națiunii) (accesat la 2 septembrie 2018).. După părerea lingvistei croate Snježana Kordić de asemenea, nu se poate vorbi științific decât de o limbă unitară sârbocroată (cu această denumire tradițional adoptată de mediile academice), indiferent de cum o numesc vorbitorii ei sau de faptul că, din motive naționaliste, se vorbește despre patru limbi diferite Jezik i nacionalizam (Limbă și naționalism), Zagreb, Durieux, 2010, ISBN 978–953–188–311–5 (accesat la 30 ianuarie 2023)..
Ideea de limbă bosniacă a fost reluată după destrămarea Iugoslaviei și formarea statului independent Bosnia și Herțegovina. Unul din argumentele celor care o susțin este că noțiunea și denumirea de limbă bosniacă au existat deja în Evul Mediu. Se refereau la limba slavă de sud vorbită de toți locuitorii Bosniei și au fost folosite cu întreruperi până la standardizarea limbii sârbocroate, după care s-a considerat că și bosniacii musulmani vorbesc această limbă. Ei nu neagă faptul că bosniacii, sârbii și croații au în comun diasistemul slav de centru-sud, dar sârbii îl numesc „limba sârbă”, iar croații „limba croată”, existând standarde aparte pentru acestea. De aceea, un alt argument al bosniacilor este că, nefiind nici sârbi, nici croați, și ei au dreptul să-și numească limba în felul lor, care ar fi bosanski jezik, înțelegând prin ea „limba bosniacilor și a tuturor celor care o simt a lor cu această denumire”Carta limbii bosniace ..
Denumirea limbii pune în fața unei dileme autoritățile din Bosnia și Herțegovina, ceea ce se reflectă, de exemplu, în documentele sistemului de învățământ, în care apare uneori ca nume de disciplină termenul bosanski jezikDe exemplu în Nastavni plan i program (…) za škole koje realiziraju nastavu na bosanskom jeziku (Planul și programele de învățământ pentru școlile ce realizează învățământul în limba bosniacă), Travnik, Ministerul educației, științei, culturii și sportului al Cantonului Bosnia Centrală, 2014, capitolul „Bosanski jezik i književnost” (Limba și literatura bosniacă), p. 13 (accesat la 2 septembrie 2018)., alteori termenul bosanski, hrvatski, srpski jezik (prescurtat BHS jezik sau B/H/S jezik) „limba bosniacă, croată, sârbă”De exemplu pe site-ul Facultății de educație a Universității din Travnik (accesat la 30 ianuarie 2023)..
Printre lingviștii care au acceptat existența a patru standarde diferite există unii care contestă numele dat limbii lor de către lingviștii bosniaci (musulmani sau fără religie, dar cu ascendență musulmană), anume bosanski (în traducere literală „bosniană”), termen legat de substantivul Bosanac Constituția Federației Bosniei și Herțegovinei, parte a țării majoritar bosniacă și croată, prevede în articolul 6: Službeni jezici Federacije su bosanski jezik i hrvatski jezik „Limbile oficiale ale Federației sunt limba «bosniană» și limba croată” (accesat la 30 ianuarie 2023).. Acest termen este folosit și de sârbii din Bosnia pentru a se autoidentifica, pe lângă cuvântul Srbin „sârb”. De aceea, după părerea lor, această limbă nu se poate numi decât bošnjački Tri pitanja i tri odgovora (Trei întrebări și trei răspunsuri), Rezoluția nr. 1 din 16 februarie 1998., termen legat de etnonimul Bošnjak, care este aplicat numai musulmanilorPentru a evita folosirea ambelor denumiri, în Constituția Republicii Srpska se folosește următoarea formulare: Službeni jezici Republike Srpske su: jezik srpskog naroda, jezik bošnjačkog naroda i jezik hrvatskog naroda „Limbile oficiale ale Republicii Srpska sunt: limba poporului sârb, limba poporului bosniac și limba poporului croat.” (accesat la 2 septembrie 2018).. Organizațiile internaționale au adoptat în limba engleză termenul Bosnian language, corespunzător lui bosanski jezik States Parties to the European Charter for Regional or Minority Languages and their regional or minority languages (Statele părți la Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare) (accesat la 2 septembrie 2018)..
Distribuție geografică și statut
Numărul vorbitorilor de bosniacă în lume este de 2.595.350. În datele recensămintelor din unele țări din fosta Iugoslavie nu concordă numărul celor care se declară de naționalitate bosniacă sau musulmanăNoțiunea de „naționalitate bosniacă” este folosită numai de când Bosnia și Herțegovina este independentă. În fosta Iugoslavie era oficială noțiunea de „națiune musulmană”, de aceea unii bosniaci se declară musulmani ca naționalitate. cu al celor care declară bosniaca drept limbă maternă, ceea ce denotă că sunt bosniaci care au declarat ca limbă maternă sârba sau croata.
+ Țară Număr de persoane Statutul persoanelor Bosnia și Herțegovina 2.039.919 vorbitori de limba bosniacăCf. The World Factbook, CIA, 2018, unde data apare sub forma 52,9% din populația totală de 3.856.181 de locuitori în iulie 2017 (accesat la 2 septembrie 2018). Serbia 145.278 de naționalitate bosniacăDate ale recensământului din 2011, p. 21 (accesat la 2 septembrie 2018). Este de menționat că recensământul nu s-a efectuat de către autoritățile sârbe și în Kosovo. Aici a fost făcut de autoritățile locale. 22.755 de naționalitate musulmană 138.871 cu limba maternă bosniacăDate ale recensământului din 2011, p. 16 (accesat la 2 septembrie 2018). Muntenegru 53.605 de naționalitate bosniacăDate ale recensământului din 2011, p. 6 (accesat la 2 septembrie 2018). 33.077 cu limba maternă bosanskiDate ale recensământului din 2011, la care limba maternă a putut fi denumită în două feluri (p. 10) (accesat la 2 septembrie 2018). 19.906 cu limba maternă bošnjački Croația 31.479 de naționalitate bosniacă, Ljiljana Ostroški (coord.), Popis 2011. Popis stanovništva, kućanstava i stanova 2011. Stanovništvo prema državljanstvu, narodnosti, vjeri i materinskom jeziku (Recensământul din 2011. Recensământul populației, gospodăriilor și locuințelor 2011. Populația după cetățenie, naționalitate, religie și limba maternă), Zagreb, Državni zavod za statistiku, 2013, ISSN 1332-0297, p. 12-13 (accesat la 30 ianuarie 2023). 16.856 cu limba maternă bosniacă Slovenia 21.542 de naționalitate bosniacăDate ale recensământului din 2002 (accesat la 2 septembrie 2018). 10.467 de naționalitate musulmană Republica Macedonia 17.018 de naționalitate bosniacăDate ale recensământului din 2002, p. 34 (accesat la 2 septembrie 2018). Kosovo 32.219 vorbitori de bosniacăThe World Factbook, CIA, 2018, unde data apare sub forma 1,7% din populația totală de 1.895.250 de locuitori în iulie 2017 (accesat la 2 septembrie 2018).
În număr necunoscut, mai trăiesc bosniaci și în emigrație. Cei mai mulți au plecat în Turcia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea și mai ales pe la mijlocul celui de-al XX-leaJahić 1999, p. 81..
Bosniaca are statut oficial de diferite niveluri în câteva țări: În Bosnia și Herțegovina este limbă oficială. În Muntenegru este numită „de folosință oficială”Potrivit Constituției Muntenegrului , art. 13 (accesat la 2 septembrie 2018).. În Serbia este de asemenea de folosință oficială în localitățile în care 15% din populație este bosniacăConform Legii privitoare la folosința oficială a limbilor și scrierilor , art. 11 (accesat la 2 septembrie 2018)., ceea ce este cazul în regiunea Sandžak. În Kosovo este „limbă oficială la nivel local”Cf. Constituția Kosovo, art. 5 (accesat la 2 septembrie 2018)..
În Serbia și în Muntenegru, bosniaca este și în alt sens limbă minoritară recunoscută, fiind înscrisă în documentele de ratificare de către aceste țări a Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare.
Istorie externă
Începuturile limbii bosniace sunt legate de existența Bosniei ca stat vasal Regatului Ungariei, dar practic independent, din 1154 până în 1463, când a ajuns sub stăpânirea Imperiului OtomanSursa acestei secțiuni este Ustamujić, f.a..
Unul dintre cele mai vechi documente în limba slavilor de sud este un acord comercial între Bosnia și Dubrovnik, din 1189, scris de domnitorul Bosniei, banul Kulin, considerat drept carta existenței statale a Bosniei. Din această cauză este considerat de bosniaci și prima atestare documentară a limbii bosniace. Acest document, precum multe ulterioare, era scris cu un alfabet numit bosančica, derivat din alfabetul chirilic. Se presupune că scrirerea bosančica datează de prin secolul al X-lea sau al al XI-lea și a fost folosită până în secolul al XVII-lea. Avea o variantă utilizată în documentele oficiale și una cursivă, pentru scrierea mai rapidă.
thumb|centre|upright=2|Alfabetele bosančica (sus), arab (jos) și cel latin modern folosite pentru limba bosniacă
La începutul stăpânirii otomane, care a durat până în 1878, o parte din populația Bosniei, catolici și ortodocși, a fost islamizată, ceea ce a influențat puternic cultura acestei populații și, în oarecare măsură, și limba ei. Scrierea bosančica cursivă a continuat în două variante, una numită manastirska „de mănăstire”, folosită de călugării franciscani, și una numită begovica „a beilor”, adică a elitei musulmane. În paralel cu aceasta s-a folosit și alfabetul arab adaptat la scrierea limbii bosniace.
Cărturarii bosniaci scriau lucrări religioase și științifice în limba arabă, lucrări literare în persană și mai puțin în turcă, iar documentele oficiale în turcă. În același timp a existat timp de trei secole și jumătate și o literatură în limba maternă scrisă cu alfabetul arab, constând mai ales în poeme religioase, dar și în poezii inspirate din cea populară. Un reprezentant de seamă al acestei literaturi a fost Muhamed Hevaji Uskufi, care este și autorul primei lucrări lexicografice bosniace, un glosar bosniac-turc în rime, apărut în 1631.
thumb|right|200px|Glosarul bosniac-turc al lui Muhamed Hevaji Uskufi (1631)
În 1878, Bosnia și Herțegovina au ajuns sub dominația Imperiului Austro-Ungar. Atunci au început primele încercări sistematice de creare a unei naționalități bosniace și, în paralel, de standardizare a limbii bosniace. A apărut, de exemplu, o gramatică a limbii bosniace, în 1890Gramatika bosanskoga jezika (Gramatica limbii bosniace), Sarajevo, 1890 (accesat la 2 septembrie 2018).. Scriitorii din această perioadă, grupați sub denumirea „Renașterea bosniacă” (poeții Safvet-beg Bašagić și Musa Ćazim Ćatić, povestitorul Edhem Mulabdić etc.) au scris într-o limbă mai apropiată de croată decât de sârbă. În această perioadă s-a generalizat alfabetul latin, cel folosit și pentru limba croată.
thumb|left|200px|Gramatica limbii bosniace din 1890