Constantin Tobescu (n. 28 ianuarie 1893, Comani, județul Olt – d. 2 decembrie 1951 Târgu Ocna) a fost un general de brigadă al Jandarmeriei Române în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, îndeplinind în perioada 1 iunie 1943 – 25 august 1944, funcția de Director al Direcției Siguranței și Ordinii Publice.
Notă biografică
Constantin Tobescu s-a născut la 28 ianuarie 1893 în localitatea Comani, plasa Drăgănești, județul Olt, fiul cel mare al lui Nae Thobescu, în etate de 28 de ani, comerciant și, al Polinei, în etate de 23 de ani, menajeră.Prenumele reale ale părinților erau Nae și Polina, rectificarea de stare civilă fiind obținută de familie prin hotărâre judecătorească. În fapt, în data de 26.10.2005, Judecătoria sector 6 București a soluționat prin sentința civilă nr. 6767 dosarul nr. 11001/303/2005 prin care s-a admis cererea și a dispus rectificarea certificatul de deces seria DR nr. 125163, eliberat de Primăria Târgu Ocna, pentru generalul de brigadă Constantin Tobescu. În anul următor, în 8 iulie 1894, cuplului i se va naște o fată, Verginia, iar în 17 iulie 1896 un alt băiat, Theodor. Viitorul general a absolvit 7 clase de liceu, apoi, din 1911, a devenit elev al Școlii Militare de Infanterie, pe care o va absolvi 2 ani mai târziu. După absolvire, își începe cariera militară prin participarea la al doilea război balcanic.(1913) Din august 1916, participă la operațiile militare din cadrul primului război mondial. Foaia matricolă, fila 7, precizează că pe atunci avea domiciliul în Slatina și că în data de 17 ianuarie 1917 s-a căsătorit cu d-ra Julieta Pomponiu, născută în 2 iulie 1895 în Slatina. În 23 decembrie 1917, i se naște unica fiică, Corina. Fiica sa, inginer electro-mecanic la întreprinderea Electromagnetica, cu origine „burgheză”, la data de 28 august 1951, era deținută în penitenciarul Văcărești, fiind reținută fără mandat de arestare, conform fișei matricole penale.Corina Tobescu, căsătorită cu un cetățean polonez sau, de origine poloneză, Anton Mahalinschi, inginer, a părăsit România după eliberarea din detenție, prin anii '50, stabilindu-se definitiv în Polonia.
Avansat la gradul de căpitan, Constantin Tobescu trece în cadrele Jandarmeriei la sfârșitul războiului. În noiembrie 1930, este mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Jandarmi București, unde se stabilește definitiv. După ce este detașat în diverse posturi prin țară (Găești, Ploiești și Chișinău), este avansat la gradul de colonel în 1938, fiind mutat la Iași. După abdicarea regelui Carol al II-lea, demisionează din armată (în 26 noiembrie 1940), de teama legionarilor, deoarece fusese un colaborator apropiat al gen. Ioan Bengliu, fost comandant al Jandarmeriei, asasinat în aceeași noapte la închisoarea militară Jilava. Se retrage în Banat, trece Dunărea în Iugoslavia, apoi revine în funcția din care demisionase anterior, imediat după Rebeliunea Legionară (24.01.1941).
Avansat la gradul de general spre sfârșitul anului 1941, pe toată durata războiului va fi mobilizat în zona interioară (teritoriul românesc rezultat în urma amputărilor teritoriale din vara anului 1940), în calitate de comandant al Siguranței și Ordinii Publice în Inspectoratul General al Jandarmeriei.(I.G.J.), cu sarcina principală de a preveni actele teroriste, de sabotaj și spionaj pe teritoriul țării. După lovitura de stat de la 23 august 1944 dezertează din armată și se ascunde, împreună cu Eugen Cristescu, directorul general al Serviciului Special de Informații (SSI), conform propriilor declarații, din teama de a nu fi capturat de trupele sovietice. Este arestat preventiv în data de 24 septembrie 1944, ulterior este predat sovieticilor, transportat și anchetat la Moscova, fiind readus în țară în primăvara anului 1946, în arest preventiv. În data de 19.01.1949, este condamnat la "5 ani detențiune simplă și 5 ani de degradare civică". Deoarece condamnarea sa se apropia de sfârșit, gen. Constantin Tobescu fiind deținut preventiv timp de aproape 4 ani și 4 luni, Procurorul General al R.P.R. a cerut mărirea pedepsei. După 4 amânări ale pronunțării sentinței, în 2 iulie 1951, gen. Constantin Tobescu este condamnat definitiv la "10 ani detențiune simplă". Se stinge din viață în 2 decembrie 1951 în spitalul-penitenciar TBC Târgu Ocna, fiind înhumat într-o groapă anonimă în cimitirul orașului.
Cariera militară
Studii și specializări
În perioada 15.05 – 1.10.1922, Constantin Tobescu a urmat un curs de informații la Sf. Gheorghe. La absolvirea cursului de informații, căpitanul Tobescu a susținut 14 examene pe care le-a trecut cu calificative maxime. Foaia sa calificativă din 1934 cuprinde notările a 2 colonei și 2 generali, toți la modul laudativ. Generalul Dimitrescu, comandantul Jandarmeriei, menționează că l-a trimis pe Constantin Tobescu în Cehoslovacia, Franța și Italia, pentru ca „să ia contact cu jandarmeriile străine”, dar acesta a constatat că “nu avem nimic a modifica, deoarece instituția noastră corespunde nevoilor noastre iar ceea ce trebuie complectat sunt mijloace tehnice care ne lipsesc”. În funcțiile deținute, el s-a preocupat “de instrucția profesională de toate felurile în direcția poliției, mai ales că până la el, serviciul polițienesc aproape nu exista și așa mic cum era, se executa după uzul trecutului”, după cum notează același general.
Parcursul ierarhic
1911-1913: elev al Școlii Militare de Infanterie.
ofițer 23 iunie 1913: avansat sublocotenent. (Î.D.nr.4685 și O.Z.nr.226/913) 1 iulie 1916: avansat locotenent. (Î.D.nr.2440) 1 septembrie 1917: avansat căpitan. (Î.D.nr.1330/917)
ofițer superior 24 noiembrie 1923: avansat maior. (Î.D.nr.5634/923) 1 aprilie 1932: avansat locotenent-colonel. (MO Nr.83/932) 1 iunie 1938: avansat colonel. (Î.D.nr.2069/938)
general 20 martie 1943: avansat general de brigadă. (Decret nr.765/943)
Funcții deținute și activitate militară
iunie-august 1913: repartizat la Regimentul de infanterie nr.3 Olt, mobilizat pentru a participa la al doilea război balcanic; demobilizat la 31 august 1913. 31 august 1913 – 1 iulie 1916: detașat la Liceul Militar “D.A. Sturdza” din Craiova. 15.08.1916: mobilizat, (Î.D.nr.2784/916) pentru participarea la operațiile militare desfășurate de Armata Română concomitent cu angajarea acesteia în Primul Război Mondial, la comanda unei secții a unei companii de mitraliere. (Compania a II-a din Batalionul I) 4 septembrie 1916: “contuzionat din cauza unui obuz ce căzuse în apropierea sa și evacuat la spital”; decorat cu ordinul Coroana României cu spade în gradul de cavaler și propus la aceeași decorație în partea a doua a campaniei. 19 decembrie 1918: trecut în cadrele Jandarmeriei. (prin ordinul M.C.G. nr.1690 și O.Z. nr.1578) 15 septembrie 1919: numit comandant al Companiei de Jandarmi Romanați. 25 ianuarie – 25 februarie 1920: urmează cursurile Școlii de Jandarmi din București. 1 septembrie 1920: confirmat definitiv în Jandarmerie. (Î.D.nr.3789/920) 1 aprilie 1921: mutat la comanda Companiei (de jandarmi) Dolj. 15 mai – 1 octombrie 1922: curs de informații la Sf.Gheorghe. 19 august 1923: numit ajutorul comandantului Regimentului 1 Jandarmi. (O.Z. nr.138) 15 decembrie 1923: comandant al Batalionului de Instrucție al Regimentului 1 Jandarmi. (O.Z. nr.1393) 1 iulie 1927: detașat la Compania de Jandarmi Argeș, pentru menținerea ordinii în județ. (O.Z. nr.900) 1 decembrie 1927: comandant al Detașamentului Special Orșova.(O.Z. nr.1504) 9 – 29 ianuarie 1929: detașat lector la Școala de Gaze din București. (O.Z. nr.4/928) 5 octombrie 1929: mutat în interesul serviciului la Inspectoratul de Jandarmi București. (Î.D.nr.3182/929 și O.Z. nr.2469) 16 ianuarie 1930: numit ofițer superior de control, ajutorul șefului de Corp (Inspectorat) și președintele Comisiei disciplinare.( O.Z. nr.165/930) 8 iunie 1930: depune jurământul de credință noului rege Carol al II-lea. 27 septembrie 1930: numit în fruntea Comisiei de disciplină. ( O.Z. nr.101/930) 1 octombrie 1931: mutat în interesul serviciului la Inspectoratul General al Jandarmeriei, numit șef al Serviciului Jandarmeriei. ( O.Z. nr.195/931) 1 aprilie 1934: șef al serviciului de Poliție și Comandament la Inspectoratul de Jandarmi Focșani. (O.Z. nr.39 și 1019/934) 15 iunie 1934 – 5 iulie 1934: șef al serviciului Administrativ la Inspectoratul de Jandarmi Focșani. (O.Z. nr.22) 15 iunie – 8 octombrie 1934: președinte al Comisiei de disciplină la Inspectoratul de Jandarmi Focșani. (O.Z. nr.24/934) 8 octombrie 1934 – 14 ianuarie 1935: Comandant provizoriu al Inspectoratul de Jandarmi Focșani. (O.Z. nr.57/934) 1 septembrie 1935: mutat în interesul serviciului la comanda Centrului de Instrucție nr.2 Jandarmi din Găești, (O.Z. nr.440/935), ulterior rechemat la Inspectoratul București. 1 octombrie 1935: comandant al Sectorului Informativ Ploiești. (O.Z. nr.447/935) 1 noiembrie 1937: comandant (provizoriu) al Inspectoratului (de Jandarmi) Chișinău. (O.Z. nr. 649/937) 1 octombrie 1938: comandant al Inspectoratului (de Jandarmi) Iași. (? 1488/938) 25 0ctombrie 1939: mutat în interesul serviciului la comanda Regimentului de Jandarmi Pedeștri. (ord. c.c.j.n. 51607/939 și O.Z. nr.587/939) 19 septembrie 1940: comandant al Serviciului Jandarmeriei din I.G.J. 31 decembrie 1940: demisionat și trecut în rezervă, demisia înaintată în 26 noiembrie 1940. (ord. nr. 97 ? 16/1941) 24 ianuarie 1941: repus în funcție - comandant al Serviciului Jandarmeriei din I.G.J. 1 iunie 1943 – 25 august 1944: director al Direcției Siguranței și Ordinii Publice. 25 august 1944: demisia din funcție.(date extrase din Foaia matricolă a gen. Constantin Tobescu, Dosarul Nr. 147463, Arhiva operativă a Ministerului Afacerilor Interne al R.S.R., 5 octombrie 1966)
Calificative
(foaia de notare pentru perioada 1.11.1915 – 31.05.1916, cdt. reg., lt.col. Poșulescu (?).)
(col. Sterea, fost Mare Pretor al armatei în timpul primului război mondial, caracterizare la absolvirea Cursului de informații de către căpitanul Tobescu, care a susținut 14 examene pe care le-a trecut cu “prea bine” (5), “foarte bine” (8) și un “bine”)
(Generalul Dimitrescu, comandantul Jandarmeriei, foaia calificativă din 1934)
(Generalul B. Pârâianu, comandantul Jandarmeriei, foaia calificativă din 1937)
(Gen. Constantin Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei, 1941, foaie de propunere de avansare la gradul de general)
(Gen. Nicolae Macici, comandantul Armatei 1-a)
În ultima sa foaie de notare, caracterizările îi sunt efectuate de 3 generali. Gen. Ioan Topor a considerat că gen. Tobescu a reușit “să asigure serviciului maximum de randament și să obțină în domeniul polițienesc cele mai bune rezultate”, fapte pentru care îl nota ca “exponentul cel mai de valoare al Jandarmeriei” propunându-l “a fi admis la comandă sau funcție superioară gradului ce are”. Inspectorul general al I.G.J., gen. Constantin Z. Vasiliu, a relevat pe lângă multe calități și “ascendentul moral, ce are asupra tuturor subalternilor, este deținut îndeosebi marelui prestigiu, ce și-a câștigat prin ținuta sa plină de demnitate, corectitudine, lealitate și desăvârșita pregătire profesională”, și îl propunea, la fel ca gen. Ioan Topor, “la comanda sau funcția superioară gradului ce are”. Ultima notare aparține gen. Nicolae Macici, comandantul Armatei 1-a, care era de acord cu propunerile anterioare menționând: “merită să fie admis la comandă sau funcțiune superioară gradului ce poartă și să fie înălțat la gradul de general de divizie în jandarmerie când va avea vechimea”.
Cu excepția perioadei 1926-1930, când a avut calificativul anual “bun”, pe toată durata carierei sale, (1912-1944), gen. Constantin Tobescu a avut calificativul “foarte bun”.
Activitatea în cursul celui de-al doilea război mondial