Problema externalităților negative
Externalitățile sunt acele consecințe care izvorăsc din producția sau consumul de bunuri și/sau servicii, care afectează terțe părți și pentru care nu se plătesc compensații. Externalitățile negativeProblema externalităților este de mare actualitate, mai ales în condițiile în care organizațiile ecologice atrag atenția asupra problemelor legate de mediul înconjurător. Cele mai folosite exemple de externalități negative sunt, în acest sens, fumul și noxele eliminate de marile fabrici. În discuție pot fi aduse externalitățile provocate de industria grea și de construcții. sunt acele consecințe negative, al căror cost este suportat de societate și care produc ineficiențe în alocarea de resurse. Pe o piață nereglată din exterior, producatorii de externalități negative nu își asumă răspunderea pentru costurile externe generate. Acestea sunt transmise catre societate.
În mod tradițional, începand cu PigouPrincipiul Pigouvian, propus de A.C. Pigou în textul “The Economics of Welfare”, pretindea impunerea unei taxe asupra generatorului de externalități. Acest punct de vedere este susținut și de William J. Baumol în articolul “On taxation and the control of Externalities” (1972), economiștii au propus ca, în situația externalităților, taxele ar putea fi folosite ca un instrument de corecție a ineficiențelor în alocarea de resurse, într-o economie competitivă.Argumentul este preluat din articolul "A note on externalities and taxation" (1992), Vassilis T. Rapanos Principiul Pigouvian presupune, în accepțiunea clasică, programe care ar conduce la o alocare de resurse optimă. Astfel, intervenția guvernului este masura propusă de economiști pentru soluționarea problemei. Însă, această soluțiePotrivit argumentelor lui R. H. Coase prezentate în “The Problem of Social Cost”, situația poate fi exprimata tradițional în termenii urmatori – A cauzează o pagubă lui B, iar soluția este de a decide cum poate fi restricționat A?. Dar acest lucru este gresit, argumentează Coase, din cauza naturii duale a relației: evitând pagubele în cazul lui B, producem pagube în cazul lui A. Astfel, adevarata problemă este, mai degrabă, de a da raspunsul la intrebarea: îi este permis lui A să îi dăuneze lui B sau îi este permis lui B să îi dauneze lui A? nu ține cont de costurile aferente tranzacțiilor realizate de guvern pentru a soluționa problema, așa cum argumentează Ronald Coase în articolul "The problem of social cost" (1960). De altfel, pentru Coase costurile de tranzacție sunt cele care explică apariția firmelor.
Note
Legături externe
1. William J. Baumol, “On taxation and the control of Externalities” http://links.jstor.org/sici?sici=0002-8282%28197206%2962%3A3%3C307%3AOTATCO%3E2.0.CO%3B2-V
2. Ronald H. Coase, “The Problem of Social Cost” http://www.sfu.ca/~allen/CoaseJLE1960.pdf
3. Vassilis T. Rapanos, "A note on externalities and taxation" http://links.jstor.org/sici?sici=0008-4085%28199202%2925%3A1%3C226%3AANOEAT%3E2.0.CO%3B2-H
Categorie:Economie