Institutul de Tehnologie din Karlsruhe (), prescurtat în KIT, este o universitate tehnică (membră a TU9) din Landul Baden-Württemberg și centru național de cercetare în Asociația Helmholtz. A apărut în 2009 ca o fuziune a Universității din Karlsruhe (TH) cu Centrul de Cercetare din Karlsruhe (înființat ca Kernforschungszentrum Karlsruhe GmbH (KfK)). Odată cu fuziunea celor două instituții, a fost creată cea mai mare instituție de cercetare germană.

KIT a fost din 2006 printre primele trei universități de elită din Germania, ca parte a Inițiativei de excelență a guvernului federal și Landurilor. În 2019, KIT a fost una dintre cele 10 universități din Germania care a câștigat titlul de „Universitate de excelență” în competiția succesivă a Strategiei de excelență.

La mijlocul Secolului al 19-lea a fost fondată ingineria mecanică științifică, printre altele, sub Ferdinand Redtenbacher, care a avut o influență decisivă asupra fondării altor universități tehnice, cum ar fi ETH Zurich în 1855. KIT este, de asemenea, unul dintre pionierii cercetării germane în domeniul informaticii. În semestrul de iarnă din 1969/70, de exemplu, fiind prima universitate germană care a început să instruiască informaticieni. În 1972 a fost fondată prima facultate germană de informatică. În 1984 a fost recepționat primul e-mail german (și non-american), iar în anii 1990 toate domeniile.de au fost înregistrate și administrate de aceasta facultate timp de câțiva ani. Același lucru a fost valabil pentru o scurtă perioadă de timp și pentru domeniile chinezești .cn. Termenul informatică a fost, de asemenea, introdus și inventat de profesorul Karl Steinbuch (omonimul de astăzi al Centrului Steinbuch pentru Calcul).

Institutul este situat în centrul orașului Karlsruhe (campusul de sud, campusul de est și campusul de vest) și în zona municipalității Eggenstein-Leopoldshafen din districtul Karlsruhe (campusul de nord) și formează o corporație de drept public. miniatura|Portalul principal al Politehnicii din Karlsruhe, fondat în 1825, construit de Heinrich Hübsch

Istorie thumb|left|Fridericiana Politehnica Karlsruhe a fost fondată de marele duce Ludwig von Baden la 7. Octombrie 1825 în Karlsruhe. A fost una dintre primele universități de acest gen din Germania.Ulrich Pfammatter: Die Erfindung des modernen Architekten: Polytechnische und industrielle Ausbildung für Architekten und Ingenieure – Ein Kapitel Baugeschichte. 1. Aufl., Birkhäuser Verlag, Basel / Boston / Berlin 1997, ISBN 978-3-7643-5473-2, S. 228. Universitatea a ieșit din fuziunea școlii de construcții a arhitectului Friedrich Weinbrenner, a școlii de inginerie fondată de Johann Gottfried Tulla în 1807 și a claselor de la liceului Karlsruhe.Ulrich Pfammatter: Die Erfindung des modernen Architekten: Polytechnische und industrielle Ausbildung für Architekten und Ingenieure – Ein Kapitel Baugeschichte. 1. Aufl., Birkhäuser Verlag, Basel / Boston / Berlin 1997, ISBN 978-3-7643-5473-2, S. 232 ff.Peter Liptau: Elsässische Studenten an deutschen Bildungseinrichtungen – Eine Betrachtung am Beispiel Karlsruhe. Straßburg 2015, École Polytechnique din Paris a servit drept model. Din 1832 a fost atașată la înființare o școală forestieră de stat. În 1841, Karl Weltzien a primit dreptul de a preda chimie la liceul din Karlsruhe și la politehnica din Karlsruhe pentru prima dată. De asemenea, a predat și cursuri despre chimia agricolă pentru viitorii pădurari, iar în 1843 a preluat școala chimico-tehnică la Politehnică.

În 1865, Politehnica a fost trecută de Marele Duce Friedrich I. la  universitate tehnică (de la care provine porecla „Fridericiana”, introdusă în 1902). Este astfel cea mai veche universitate tehnică din actuala Republică Federală Germania. Până în 1885, însă, a continuat să fie numită „Școala Politehnică”. 1886, Heinrich Hertz a descoperit existența undelor electromagnetice în sala de curs încă și azi numita Hertz. În 1899, Universității Tehnice din Karlsruhe i s-a acordat dreptul de a acorda doctorate.Hans-Wolf Thümmel: Carl Benz und die Technische Hochschule Karlsruhe. In: Fridericiana – Zeitschrift der Universität Karlsruhe. Heft 38, Juni 1986, S. 29, online auf mach.kit.edu, abgerufen am 23. Januar 2017 (PDF; 15,3 MB). În 1903, Magdalena Neff din Karlsruhe a fost prima femeie admisă la o universitate tehnică din Germania. În 1915, Irene Rosenberg a devenit prima femeie care a primit doctoratul; o stradă din campus poartă și astăzi numele ei.

În 1920, predarea universitară forestieră din Karlsruhe și cea de la Universitatea din Tübingen din Freiburg im Breisgau au fost împreunate. În 1921 a fost introdusă cetățenia onorifică și în 1923 au fost introduse drepturile senatoriale onorifice. În 1946, după o întrerupere din cauza războiului, activitatea a fost reluată cu 122 de Studenții. În decembrie 1967, Universitatea Tehnică Fridericiana a fost redenumită „Universität Karlsruhe” printr-o lege de stat corespunzătoare din Baden-Württemberg,Bernd Reinhoffer: Heimatkunde und Sachunterricht im Anfangsunterricht – Entwicklungen, Stellenwert, Tendenzen. Dissertation. Klinkhardt, Bad Heilbrunn 2000. ISBN 3-7815-1084-0. Auf Books.Google.fr (Digitalisat), abgerufen am 2. November 2019. prin care desemnarea „Universitate Tehnică” trebuia păstrată ca o cerință suplimentară de către Consiliul de Miniștri din Baden-Württemberg. Doi ani mai târziu, Universitatea din Karlsruhe a fost prima universitate germană care a început să instruiască informaticieni, iar trei ani mai târziu a fost fondată  prima facultate de informatică din Germania. În 1975, universitatea avea un nou logo conceput de Rolf Lederbogen, șeful Institutului pentru Fundamentele Proiectării de la Facultatea de Arhitectură. În 1992, cu 21.282 de studenți, s-a atins un nivel ridicat ca număr de studenți, care nu a fost depășit decât în semestrul de iarnă 2011/12.

Pentru a sublinia punctele sale forte în domeniul cercetării, Universitatea din Karlsruhe a adăugat denumirea de „Universitate de cercetare” în iulie 2005.

Denumirea „Universität Karlsruhe” rămâne protejată pentru utilizare de către KIT în îndeplinirea sarcinilor universității.§ 21 Absatz 2 des Gesetzes zur Zusammenführung der Universität Karlsruhe und der Forschungszentrum Karlsruhe GmbH im Karlsruher Institut für Technologie. Auf Landesrecht-BW.de, abgerufen am 23. Januar 2017.

Fuziunea universității și a centrului de cercetare miniatura|Universitätsbauten am Schlossplatz im Jahr 1967 După înființarea centrului de cercetare nucleară în 1956, colaborarea cu Universitatea din Karlsruhe s-a dezvoltat inițial sub forma unor numiri comune pentru directorii de institut ai centrului. În 1964, în centrul de cercetare nucleară a fost construit un institut pentru fizica nucleară, care a găzduit de atunci institutele de fizică nucleară ale ambelor instituții folosind o infrastructură comună. Universitatea a înființat Institutul pentru Ingineria Proceselor Nucleare pe site-ul centrului, din care a apărut ulterior Institutul pentru Tehnologia Microsistemelor. Prima fuziune a zonelor de lucru ale celor două instituții a fost realizată cu Institutul de Meteorologie și Cercetări Climatice. În 6 martie 1996, a avut loc primul proiect comun major în domeniul „calculului științific” dintre universitate și centrul de cercetare, creându-se „Centrul de calcul virtual”. Cu toate acestea, au trecut încă 8 ani până când planurile pentru o fuziune mai strânsă să fie pe deplin dezvoltate.

Cooperarea a atins un nou nivel în 1997, când unul dintre primele institute din lume de nanotehnologie (INT) a fost înființat printr-un acord de cooperare între centrul de cercetare și universitățile din Karlsruhe și Strasbourg. Sub conducerea unui director executiv cu normă întreagă, INT reunește un număr mare de grupuri de lucru formate din tineri oameni de știință, fiecare condus de un profesor extern de la Universitățile din Karlsruhe (predominant), Strasbourg, și mai târziu de la Darmstadt și de la altele universități. Dacă această soluție, potrivit căreia mai mulți profesori universitari și-au împărțit munca între cele două instituții, a fost criticată inițial în universitate, prima cerere de oferte din așa-numitele „centre de cercetare” ale Fundației Germane de Cercetare (DFG) a arătat că combinarea punctelor forte ale universității și centrului de cercetare poate duce la o poziție de top la nivel național și la competitivitate internațională.

De la începutul inițiativei de excelență a guvernului federal în ianuarie 2004, conducerea universității și a centrului de cercetare au fost de aceea de părere că cooperarea dintre cele două instituții ar putea aduce avantaje semnificative pentru ambii parteneri datorită proximității și orientării profesionale similare. Contextul a fost perspectiva unor subvenții anuale de până la 50 milioane de euro. Inițial, a fost planificată o grupare instituțională a zonelor comune de cercetare, deoarece reforma federalismului din iunie 2005 cu confirmarea suveranității statului în zona universitară nu a permis ideea cooperării instituționale între Universitatea din Karlsruhe, susținută de Landul din Baden-Württemberg și centrul federal de cercetare Karlsruhe. În pregătirile pentru participarea la inițiativa de excelență, pentru care documentele trebuiau primite până în septembrie 2005, un viitor proiect KIT care nu a fost încă specificat a fost menționat sub conducerea prorectorului Detlef Löhe. Când Universitatea din Karlsruhe a fost solicitată de DFG și Consiliul Științei să depună o cerere completă pentru inițiativa de excelență în ianuarie 2006, rectorul universității, Horst Hippler, și președintele centrului de cercetare, Manfred Popp, au decis asupra celui mai ambițios model de cooperare, în ciuda dificultăților probabile de a face din fuziunea completă a ambelor instituții subiectul viitorului concept pentru inițiativa de excelență. Ideile anterioare de a include Institutele Fraunhofer din apropiere ISI și IITB au fost aruncate din cauza dificultăților așteptate.400px|thumb|Sala Audimax a universității KarlsruheInstitutul de Tehnologie Karlsruhe a fost fondat pe 11. În aprilie 2006, odată cu semnarea acordului fondator, a fost semnat de Horst Hippler și Dieter Ertmann din partea universității și de Manfred Popp și Sigurd Lettow pentru centrul de cercetare. KIT-ul a fost prezentat publicului și presei două săptămâni mai târziu, pe 25 aprilie 2006. „Cooperarea instituționalizată” dintre parteneri a început în Iulie 2006; Din acea zi, ambele instituții au folosit sigla KIT pe papetăria lor oficială.

La 13 octombrie 2006 a fost anunțat rezultatul primei etape a inițiativei de excelență, Universitatea din Karlsruhe fiind declarată câștigătoare împreună cu cele două universități din München (Universitatea Ludwig Maximilians din Münchenși Universitatea Tehnică din München). Acest lucru a confirmat motivația științifică a politicii de a înființa KIT și a facilitat guvernului federal, Landului și Asociației Helmholtz aprobarea ideii controversate de fuzionare a celor două instituții.

Contractul de înființare KIT ca acord intern a fost semnat în cele din urmă la 13 decembrie 2007 între Centrul de cercetare Karlsruhe și Universitatea din Karlsruhe. În cadrul acestuia, cei doi parteneri ai Instituției s-au angajat să avanseze în continuare proiectul cu scopul final al fuziunii complete a celor două instituții. Acest contract a fost sărbătorit în februarie 2008 cu o ceremonie la Centrul de Congrese Karlsruhe, la care au fost prezenți miniștrii ai guvernului federal și ai statului Baden-Württemberg.

Denumire Numele KIT se bazează pe , una dintre cele mai importante universități tehnice din lume.

Publicitate