Albert Speer (n. Berthold Konrad Hermann Albert Speer; ) a fost un arhitect german care a îndeplinit, pentru o parte a celui de-al Doilea Război Mondial, funcția de ministru al înarmării și producției de război în cel de-al Treilea Reich. Speer a fost arhitectul preferat al lui Adolf Hitler, care l-a folosit apoi în posturi ministeriale. La procesul de la Nürnberg, cât și în memoriile sale, el și-a asumat responsabilitatea pentru crimele regimului nazist. Nivelul său de implicare în persecutarea evreilor și nivelul său de cunoaștere a Holocaustului continuă să rămână o problemă neelucidată.
Speer s-a înscris în Partidul Nazist în anul 1931. El excela în profesiunea sa, făcându-se din ce în ce mai cunoscut în cadrul partidului; în cele din urmă a devenit un membru al cercului restrâns al colaboratorilor lui Hitler. Hitler l-a recomandat pentru a proiecta și construi o serie de clădiri, inclusiv Cancelaria Reichului și stadionul din Nürnberg unde aveau loc congresele partidului. Speer a făcut, de asemenea, planuri de a moderniza Berlinul, cu clădiri imense, bulevarde largi și un sistem de transport public reorganizat.
Cu Hitler, Speer a avut atât de mult succes încât producția de război a Germaniei a continuat să crească, în ciuda masivelor și devastatoarelor bombardamente inamice. După război, el a fost judecat la Nürnberg și condamnat la 20 de ani de închisoare pentru rolul său în regimul nazist, în principal pentru utilizarea muncii forțate. El și-a ispășit complet pedeapsa, în cea mai mare parte la închisoarea Spandau din Berlinul de Vest.
După eliberarea sa de la Spandau în 1966, Speer a publicat două lucrări autobiografice de mare succes, Erinnerungen („Amintiri”) și Spandauer Tagebücher („Jurnalul de la Spandau”), conținând detalierea vieții lui personale - relația sa foarte strânsă cu Adolf Hitler - și oferind cititorilor și istoricilor o perspectivă unică asupra funcționării regimului nazist. O a treia carte, scrisă mai târziu, trata subiectul poliției politice naziste SS: Der Sklavenstaat. Meine Auseinandersetzungen mit der SS („Statul sclavagist: Controversele mele cu SS-ul”). Albert Speer a murit de cauze naturale în 1981, în timpul unei vizite la Londra.
Tinerețea Speer s-a născut în Mannheim, într-o familie din clasa socială de mijloc, dar destul de înstărită. El a fost al doilea dintre cei trei fii ai lui Albert Speer și Luise. În 1918, familia s-a mutat definitiv la casa lor de vară, Schloss-Wolfsbrunnenweg, în Heidelberg. Conform lui Henry T. King, procurorul adjunct de la Nürnberg, care mai târziu a scris o carte despre Speer, ,,Dragostea și căldura au lipsit din copilăria lui Speer”, Speer a vrut să devină matematician, dar tatăl său a spus că dacă Speer ar alege această ocupație, ar ,,duce o viața fără bani, fără o slujbă sigură și fără viitor”. În consecință Speer a călcat pe urmele tatălui său și a bunicului său și a studiat arhitectura.
Speer și-a început studiile de arhitectură la Universitatea din Karlsruhe, și nu la o instituție mai apreciată, deoarece hiperinflația din 1923 limitase veniturile părinților săi. În 1924, după depășirea crizei, s-a transferat la Universitatea Tehnică München. În 1925 s-a transferat din nou, de data aceasta la Universitatea Tehnică din Berlin, unde a studiat cu Heinrich Tessenow, pe care Speer l-a admirat foarte mult. După ce a trecut examenele din 1927, Speer a devenit asistentul lui Tessenow, o onoare deosebită pentru un tânăr de numai 22 de ani. Ca atare, Speer a predat la unele din clasele lui Tessenow, continuând în același timp studiile postuniversitare. În München, și mai apoi în Berlin, Speer s-a împrietenit foarte strâns cu Rudolf Wolters, care, de asemenea, studiase cu Tessenow: o prietenie care a durat 50 de ani. La mijlocul anilor 1920, Speer a început să facă curte Margaretei (Margret) Weber (1905-1987). Relația a fost dezaprobată de mama fetei, care era conștientă că erau inferiori ca și clasă socială. În ciuda acestei opoziții, cei doi s-au căsătorit la Berlin la 28 august 1928. Margarete Speer și-a vizitat acasă socrii doar după șapte ani. Cei doi au avut șase copii, patru băieți și două fete: Albert, Arnold, Ernst, Fritz, Hilde, Margret.
Asocierea cu naziștii Speer a declarat că a fost apolitic pe când era tânăr, și că ar fi participat la un miting nazist la Berlin, în decembrie 1930, la insistențele unora dintre elevii săi. El a fost surprins când l-a văzut pe Hitler îmbrăcat într-un costum albastru, și nu în uniforma maro în care acesta apărea în afișele naziste. A fost foarte impresionat nu numai de ideile lui Hitler, dar și de omul în sine. După câteva săptămâni a participat la un alt miting, acesta fiind prezidat de Joseph Goebbels. Speer a fost deranjat de modul în care Goebbels a dus mulțimea la frenezie. În ciuda acestei impresii negative, impresia despre Hitler a persistat. La 1 martie 1931, el s-a înscris în Partidul Nazist, cu numărul de carnet 474.481. Prima slujbă ca și nazist a lui Speer a fost ca șef al Corpului de Transport nazist într-o suburbie a Berlinului, Wannsee, el fiind singurul nazist din cartier care avea mașină personală. Speer a răspuns și la cererea liderului Partidului Nazist al districtului berlinez Westend, Karl Hanke, care îl rugase să-i redecoreze, fără plată, o vilă pe care o închiriase. Hanke a fost entuziasmat de rezultat. În 1931 Speer și-a dat demisia ca asistent al lui Tessenow din cauza unei reduceri de salariu și s-a mutat la Mannheim, în speranța de a folosi cunoștințele/relațiile tatălui său pentru a obține contracte. El nu a avut succes, dar tatăl său i-a dat un loc de muncă ca director la o filială a firmei Speer. În iulie 1932, Speer a vizitat Berlinul pentru a ajuta Partidul înainte de alegerile pentru Reichstag. Acolo, Hanke l-a recomandat lui Goebbels pentru renovarea sediului partidului din Berlin. Speer, care era pe cale să plece cu soția sa pentru o vacanță în Prusia orientală, a acceptat această însărcinare.
upright|thumb|Speer și Hitler examinează un plan arhitectural După terminarea ei, Speer a revenit la Mannheim. Acolo locuia când Hitler a preluat mandatul în ianuarie 1933. Organizatorii mitingului desfășurat cu ocazia Congresului partidului nazist din 1933, de la Nürnberg, i-au cerut lui Speer să prezinte modele pentru evoluția și regizarea mitingurilor, aducându-l pentru prima dată în contact cu Hitler. Nici organizatorii și nici Rudolf Hess nu au fost dispuși să decidă dacă să aprobe sau nu planurile, și Hess l-a trimis pe Speer la München, la apartamentul personal al lui Hitler, pentru a cere aprobarea lui. Când Speer a intrat, noul cancelar era ocupat cu curățarea unui pistol, pe care l-a pus deoparte pentru a arunca, interesat, o privire la planurile lui Speer; le-a aprobat fără să se uite la el. Acest lucru a făcut ca Speer să câștige primul post, la nivel național, drept „Comisar pentru prezentarea artistică și tehnică pentru proiecte de demonstrații” a partidului nazist. Cei doi bărbați au găsit multe lucruri în comun: Hitler a vorbit despre Speer ca de un „spirit înrudit", pentru care el a menținut întotdeauna ,,cele mai calde sentimente umane". Tânărul arhitect ambițios a fost orbit de ascensiunea sa rapidă și căldura lui Hitler, care i-a promis un potop de comisioane din partea guvernului și de la cele mai înalte nivele ale partidului. Speer a mărturisit că la Nürnberg „am aparținut unui cerc care a constat din alți artiști și din prietenii lui apropiați. Dacă Hitler ar fi avut prieteni, eu aș fi fost printre cei mai apropiați.”.
Prim arhitect left|thumb|Mitingul partidului nazist, Nürnberg Speer înlocuiește pe arhitectul-șef al partidului, Paul Ludwig Troost, când acesta moare pe 21 ianuarie 1934. Hitler l-a numit pe Speer șef al Oficiului pentru construcții, care l-a plasat nominal printre personalul lui Hess. Una dintre primele însărcinări ale lui Speer, după moartea lui Troost, a fost stadionul Zeppelinfeld, terenurile de paradă de la Nürnberg, văzut în capodopera de propagandă a Elenei Riefenstahl ,,Triumful voinței”.
Nürnberg fusese ales ca sediu al mai multor clădiri oficiale naziste, dintre care majoritatea nu au fost niciodată construite, de exemplu, „Stadionul german”, cu o capacitate de 400.000 de spectatori, în timp ce un loc pentru adunări populare chiar și mai mare ar fi găzduit o jumătate de milion de naziști. În timp ce se planificau aceste structuri faraonice, Speer a inventat conceptul de „valoare a ruinelor”: clădiri care ar trebui construite în așa fel încât ruinele să arate bine după mii de ani. Ele ar fi o dovadă a măreției celui de-al treilea Reich, la fel cum ruinele antice grecești sau romane au fost simboluri ale măreției acelor civilizații. Hitler a îmbrățișat cu entuziasm acest concept, și a ordonat ca toate clădirile importante ale Reichului să fie construite în acord cu el.
Speer nu a putut evita contactul cu brutalitatea excesivă a regimului nazist. La scurt timp după Noaptea cuțitelor lungi, Hitler i-a ordonat lui Speer să ia muncitori și să se ducă la birourile vice-cancelarului Franz von Papen, pentru a începe transformarea lor într-un sediu de securitate, chiar dacă erau încă ocupate de către oficialii lui von Papen.
Când Hitler a respins planul lui Werner March pentru Stadionul Olimpic pentru Jocurile Olimpice de vară din 1936 ca fiind prea modern, Speer a modificat planurile prin adăugarea unui exterior de piatră. Speer a proiectat și Pavilionul german pentru Expoziția Internațională din 1937 de la Paris. Pavilioanele german și sovietic fuseseră alocate față în față de către organizatori. Aflând, dintr-o sursă ocultă, că proiectul sovietic includea două statui colosale, aproape că atingând lotul german, Speer a modificat proiectul, astfel încât să includă o masă cubică cu un vultur uriaș în partea de sus, uitându-se în jos la statuile sovietice. Ambele pavilioane au fost premiate cu medalii de aur.
Ministru al Armamentului
Numirea ca Ministru al Armamentului
Pe 8 februarie 1942, ministrul arsenalului, Fritz Todt, a murit într-un accident de avion, la scurt timp de la decolarea de la cartierul general al lui Hitler de la Rastenburg. Speer, care ajunsese în ajun la Rastenburg, acceptase inițial oferta lui Todt de a călători împreună cu acesta la Berlin cu avionul, dar a refuzat-o cu câteva ore înainte de decolare (Speer declară în memoriile sale că anularea călătoriei cu Todt s-ar fi datorat epuizării provocate de călătorie și de întâlnirea prelungită în noaptea precedenta cu Hitler). Mai târziu, în aceeași zi, Hitler l-a numit pe Speer ca succesor al lui Todt în toate funcțiile acestuia. În cartea „În interiorul celui de-al treilea Reich”, Speer își amintește de întâlnirea cu Hitler și reținerea pe care a avut-o de a prelua portofoliul ministerial; el arată ca ar fi acceptat-o din ordinul lui Hitler. Speer afirmă de asemenea că Herman Goering a mers în grabă la cartierul general al lui Hitler în legătură cu audierea cu privire la moartea lui Todt, sperând să primească puterile pe care le deținuse Todt. Hitler l-a pus pe Goering în fața faptului împlinit. Dezamăgit, Goering a plecat, fără ca măcar să asiste la funeraliile lui Todt.
left|upright|thumb|Speer în avion În perioada ascensiunii lui Speer la minister, economia germană, spre deosebire de cea britanică, nu era complet pregătită pentru producția de război. Se mai produceau încă bunuri pentru populație aproape la același nivel ca pe timp de pace. Cel mult cinci Autorități Supreme aveau atribuții cu privire la producția de armament – dintre care Ministerul Afacerilor Economice a declarat în noiembrie 1941 că condițiile nu permiteau creșterea producției de armament. Femeile erau angajate în număr mic, în fabrici în care se lucra doar un singur schimb. Cu o seară înaintea numirii sale Speer a vizitat o fabrică de armament din Berlin și a găsit-o necorespunzător pregătită pentru război: el venise noaptea și nu era nimeni în fabrică.
Ministru al Armamentului