miniatura|Înjurăturile sunt un exemplu observabil de încălcare a așteptărilor verbale. Teoria încălcării așteptărilor (Expectancy Violations Theory – EVT) este o teorie a comunicării care analizează modul în care indivizii reacționează la încălcările neanticipate ale normelor și așteptărilor sociale. Teoria a fost propusă de la sfârșitul anilor 1970 și a continuat în anii 1980 și 1990 sub denumirea de „teoria încălcării așteptărilor nonverbale”, pe baza cercetărilor lui Burgoon care studiază proxemică. In J. Blumler, K. E. Rosengren, & J. M. McLeod (Eds.), Comparatively speaking: Communication and culture across space and time (pp. 53–69). Newbury Park, CA: Sage Lucrarea lui Burgoon a analizat inițial permisiunile și așteptările indivizilor cu privire la distanța personală și modul în care răspunsurile la încălcările distanței personale au fost influențate de nivelul de simpatie și relația cu cei care au încălcat-o. Teoria a fost ulterior schimbată în denumirea sa actuală atunci când alți cercetători au început să se concentreze asupra încălcărilor așteptărilor comportamentului social dincolo de comunicarea nonverbală.
Această teorie vede comunicarea ca pe un schimb de comportamente, în care comportamentul unui individ poate fi folosit pentru a încălca așteptările altuia. Participanții la comunicare vor percepe schimbul în mod pozitiv sau negativ, în funcție de o relație personală existentă sau de cât de favorabilă este percepută încălcarea. Încălcarea așteptărilor provoacă și obligă destinatarul să inițieze o serie de evaluări cognitive ale încălcării. Teoria prezice că așteptările influențează rezultatul interacțiunii de comunicare ca fiind pozitiv sau negativ și prezice că încălcările pozitive cresc atracția celui care încalcă așteptările, iar încălcările negative scad atracția celui care încalcă așteptările.
Dincolo de proxemică și de examinarea modului în care oamenii interpretează încălcările în multe contexte comunicative date, EVT face, de asemenea, predicții specifice cu privire la reacția indivizilor la încălcările așteptărilor date: indivizii răspund sau se potrivesc comportamentului neașteptat al cuiva și, de asemenea, compensează sau contracarează prin a face opusul comportamentului comunicatorului.
Componente EVT examinează trei componente principale în situațiile : Așteptările, valența recompensei comunicatorului și valența încălcării.
Așteptarea Așteptările se referă la ceea ce un individ anticipează că se va întâmpla într-o anumită situație. Așteptările se bazează în principal pe normele sociale și pe caracteristicile specifice și idiosincraziile comunicatorilor.
Burgoon (1978) remarcă faptul că oamenii nu privesc comportamentele celorlalți ca fiind aleatorii. Mai degrabă, ei au diverse așteptări cu privire la modul în care ceilalți ar trebui să gândească și să se comporte. EVT propune ca observarea și interacțiunea cu ceilalți să conducă la așteptări. Cele două tipuri de așteptări observate sunt predictive și prescriptive. Așteptările predictive sunt „comportamente pe care ne așteptăm să le vedem pentru că sunt cele mai tipice” (Houser, 2005) și variază de la o cultură la alta. Acestea permit oamenilor să știe la ce să se aștepte pe baza a ceea ce se întâmplă în mod obișnuit în contextul unui anumit mediu și al unei anumite relații. De exemplu, un soț și o soție pot avea o rutină de seară în care soțul spală întotdeauna vasele. Dacă într-o seară el ar ignora vasele murdare, acest lucru ar putea fi considerat o discrepanță predictivă. Așteptările prescriptive, pe de altă parte, se bazează pe „convingeri cu privire la comportamentele care ar trebui realizate” și pe „ceea ce este necesar și dorit” (Houser, 2005). Dacă o persoană intră într-un departament de poliție pentru a raporta o infracțiune, persoana se va aștepta ca poliția să întocmească un raport și să continue cu o anchetă.
și Jerold Hale clasifică așteptările existente în două tipuri pe baza procesului de interacțiune: așteptări pre-interacționale și așteptări interacționale. Așteptările pre-interacționale reprezintă pachetul de cunoștințe și abilități pe care o persoană le are deja înainte de a intra într-o conversație. De exemplu, atitudinile agresive pot să nu fie așteptate dacă experiența anterioară nu a inclus confruntarea cu atitudini similare. Așteptările interacționale formează abilitățile echipate pentru a purta o conversație în curs de desfășurare. Într-o conversație sunt așteptate reacții adecvate și înclinarea capului pentru a arăta comportamente de ascultare.
Atunci când teoria a fost propusă pentru prima dată, EVT a identificat trei factori care influențează așteptările unei persoane: Variabilele de interacțiune, variabilele de mediu și variabilele legate de natura interacțiunii. Variabilele de interacțiune sunt trăsăturile persoanelor implicate în comunicare, cum ar fi sexul, atractivitatea, rasa, cultura, statutul și vârsta. Variabilele de mediu includ spațiul disponibil și natura teritoriului din jurul interacțiunii. Variabilele de interacțiune includ normele sociale, scopul interacțiunii și formalitatea situației.
Acești factori au evoluat ulterior în caracteristici ale comunicatorului, caracteristici relaționale și context. Caracteristicile comunicatorului includ trăsături personale precum aspectul, personalitatea și stilul de comunicare al unui individ. De asemenea, includ factori precum vârsta, sexul și originea etnică. Caracteristicile relaționale se referă la factori precum similitudinea, familiaritatea, statutul și simpatia. Tipul de relație pe care un individ îl are cu un altul (de exemplu romantică, de afaceri sau platonică), experiențele anterioare împărtășite între indivizi și cât de apropiați sunt unii de alții sunt, de asemenea, caracteristici relaționale care influențează așteptările. Contextul cuprinde atât caracteristicile mediului, cât și cele ale interacțiunii. Caracteristicile comunicatorului conduc la distincții între bărbați și femei în evaluarea măsurii în care expresiile lor nonverbale de putere și dominare afectează comportamentele de imediatețe. Indicii de imediatețe precum distanța conversațională, aplecarea, orientarea corpului, privirea și atingerea pot diferi între genuri, deoarece creează apropiere sau distanță psihologică între cei care interacționează.
Așteptările comportamentale se pot schimba, de asemenea, în funcție de mediul în care se desfășoară activitatea. De exemplu, o vizită la o biserică va produce așteptări diferite față de o funcție socială. Prin urmare, încălcările așteptate vor fi modificate. În mod similar, așteptările diferă în funcție de cultură. În Europa, cineva se poate aștepta să fie întâmpinat cu trei sărutări pe obraji alternativ, dar nu este cazul în Statele Unite.
Valența recompensei comunicatorului
Valența recompensei comunicatorului este o evaluare pe care o face cineva despre persoana care a comis o încălcare a așteptărilor. Em Griffin rezumă conceptul din spatele valenței de recompensă a comunicatorului ca fiind „suma atributelor pozitive și negative aduse la întâlnire plus potențialul de a recompensa sau pedepsi în viitor”. Teoria schimbului social explică faptul că indivizii caută să recompenseze pe unii și să evite pedepsirea altora. Atunci când un individ interacționează cu altul, Burgoon consideră că acesta va evalua „atributele pozitive și negative pe care persoana respectivă le aduce la întâlnire”. Dacă persoana are capacitatea de a recompensa sau de a pedepsi receptorul în viitor, atunci persoana are o valență pozitivă de recompensă. Recompensele se referă pur și simplu la capacitatea persoanei de a oferi o dorință sau o nevoie. Aceasta poate fi reprezentată prin mai multe caracteristici, cum ar fi comunicatorii cu clasă socială înaltă, reputație, cunoștințe, sprijin emoțional pozitiv, atractivitate fizică și așa mai departe. Termenul „valența recompensei comunicatorului” este utilizat pentru a descrie rezultatele acestei evaluări. De exemplu, oamenii se vor simți încurajați în timpul conversației atunci când ascultătorul dă din cap, stabilește contact vizual și răspunde activ. Dimpotrivă, dacă ascultătorul evită contactul vizual, cască și trimite mesaje, se subînțelege că nu este interesat de interacțiune, iar vorbitorul se poate simți încălcat. Abaterea de la așteptări nu produce întotdeauna rezultate negative, ceea ce depinde de gradul de recompensă deținut de cel care comunică recompensa. O acțiune poate fi considerată pozitivă de către un comunicator cu recompense mari, aceeași acțiune putând fi considerată negativă de către un comunicator cu recompense mai mici.
Atunci când examinează contextul, relația și caracteristicile comunicatorului într-o anumită întâlnire, indivizii vor ajunge la o așteptare cu privire la modul în care persoana respectivă ar trebui să se comporte. Schimbarea chiar și a uneia dintre aceste variabile de așteptare poate duce la o așteptare diferită.} De exemplu, în culturi diferite, privitul direct în ochii interlocutorului, în special într-o conversație personală, poate reprezenta semnificații distincte.
Valența încălcării
Încălcarea comportamentului stârnește și distrage atenția, atrăgând atenția asupra calităților celui care încalcă comportamentul și asupra relației dintre interactivi. O componentă cheie a EVT este noțiunea de încălcare valență, sau asocierea pe care receptorul o pune pe încălcarea comportamentului. Răspunsul persoanei care încalcă așteptările la o încălcare poate fi pozitiv sau negativ și depinde de două condiții: interpretarea pozitivă sau negativă a comportamentului și natura (recompensarea) persoanei care încalcă așteptările. Natura violatorului este evaluată prin mai multe categorii - atractivitate, prestigiu, capacitatea de a furniza resurse sau relația asociată. De exemplu, o încălcare a distanței personale ar putea avea o valență mai pozitivă dacă este comisă de un membru al sexului opus bogat, puternic, atrăgător din punct de vedere fizic, decât de o persoană murdară, săracă, fără adăpost, cu respirație urât mirositoare. Evaluarea încălcării se bazează pe relația dintre comportamentul particular și valența actorului. Așteptările preinteracționale ale unei persoane, în special atributele personale, pot determina un perceptor să evalueze diferit comportamentul de comunicare al unei ținte în ceea ce privește atribuirea de așteptări cu valențe pozitive și negative.
O altă perspectivă a valenței încălcării este aceea că valoarea pozitivă sau negativă percepută atribuită unei încălcări a așteptărilor este inconsecventă de cine este violatorul. Această perspectivă acordă mult mai multă importanță actului încălcării în sine decât violatorului.
Excitație Încălcarea așteptărilor se referă la acțiunile care sunt sensibil diferite de așteptări și sunt clasificate ca fiind în afara intervalului de așteptare. Termenul „arousal value” (valoare de excitație) este utilizat pentru a descrie consecințele abaterilor de la așteptări. Atunci când așteptările indivizilor sunt încălcate, interesele sau atențiile acestora sunt stârnite.