Bray-sur-Seine

Bray-sur-Seine este o comună franceză situată în departamentul Seine-et-Marne, în regiunea Île-de-France.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localizare Comuna Bray-sur-Seine este situată în sud-estul departamentului Seine-et-Marne, pe malurile Senei, la distanță egală (aproximativ 20 de kilometri) între Provins la nord, Montereau-Fault-Yonne la vest și Sens (Yonne) la sud. A fost capitala cantonului format din douăzeci și trei de comune până în martie 2015.

Comune limitrofe

Geologie și relief Comuna este clasificată în zona de seismicitate 1, corespunzând unei seismicități foarte scăzute. Altitudinea variază de la 54 de metri la 82 de metri pentru cel mai înalt punct, centrul târgului situându-se la aproximativ 59 de metri altitudine (primărie).

Hidrografie Rețea hidrografică

Rețeaua hidrografică a comunei este compusă din două cursuri de apă referențiate: Sena, un fluviu lung de 774,76 km ; Grande Noue, 8,79 km , afluent al Senei.

Lungimea totală a cursurilor de apă de pe teritoriul comunei este de 2,81 km .

Climă În 2010, clima comunei este de tip oceanic degradat al câmpiilor din Centru și Nord, conform unui studiu al Centrului Național de Cercetare Științifică (CNRS) bazat pe o serie de date care acoperă perioada 1971-2000. În 2020, Météo-France publică o tipologie a climei Franței metropolitane, în care comuna este expusă unei clime oceanice alterate și se află în regiunea climatică Nord-Est a bazinului Parisian, caracterizată printr-un nivel redus de însorire, precipitații medii distribuite regulat pe parcursul anului și ierni reci (3 °C) .

Pentru perioada 1971-2000, temperatura anuală medie este de 10,9 °C, cu o amplitudine termică anuală de 15,6 °C. Cumulul anual mediu de precipitații este de 693 mm, cu 10,9 zile de precipitații în ianuarie și 7,6 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică Météo-France cea mai apropiată, situată în comuna La Brosse-Montceaux la 18 km distanță , este de 12,0 °C, iar cumulul anual mediu de precipitații este de 652,9 mm .

Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022 .

Mediu natural și biodiversitate Situri Natura 2000

Rețeaua Natura 2000 este o rețea ecologică europeană de situri naturale de interes ecologic, creată în conformitate cu Directivele „92/43/CEE” și „2009/147/CE”. Această rețea este alcătuită din Zone Speciale de Conservare (ZSC) și Zone de Protecție Specială (ZPS).

În zonele incluse în această rețea, statele membre se angajează să mențină într-o stare de conservare favorabilă tipurile de habitate și speciile vizate, prin măsuri reglementare, administrative sau contractuale.

Un sit a fost desemnat în baza directivei Păsări : „Bassée et plaines adjacentes”, cu o suprafață de 27.643 ha, este o vastă câmpie aluvială a râului Sena, mărginită de un povârniș accentuat la nord și de un platou agricol la sud. Aceasta găzduiește o diversitate importantă de habitate, care asigură prezența unei avifaune foarte bogate.

Zone naturale de interes ecologic, faunistic și floristic Teritoriul comunei Bray-sur-Seine cuprinde o ZNIEFF de tip 1, "Mlaștina mare Neuvry, pajiștile și pădurile Grand Peugny" (196,27 ha), care acoperă 3 comune din departament , și o ZNIEFF de tip 2, "Valea Senei între Montereau și Melz-sur-Seine (Bassee)" (14.216,75 ha), care acoperă 26 de comune din departament .

Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Bray-sur-Seine este clasificat ca târg rural, conform noii grile comunale de densitate cu șapte niveluri definită de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Aparține unității urbane Bray-sur-Seine, o aglomerare intra-departamentală care reunește trei comune, dintre care este oraș-centru . În plus, comuna face parte din aria metropolitană a Parisului, fiind una dintre comunele de la periferie, această zonă reunind 1.929 de comune .

Utilizarea terenurilor Utilizarea terenurilor comunei, așa cum reiese din baza de date europeană privind acoperirea biofizică a solului Corine Land Cover (CLC), este marcată de importanța zonelor artificiale (49% în 2018), în creștere față de 1990 (44,6%). Distribuția detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (31,1%), terenuri arabile (25%), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicații (17,8%), păduri (17,8%), ape continentale (5,3%), medii cu vegetație arbustivă și/sau ierboasă (3%) .

Toponimie Numele localității este menționat sub formele Villa que dicitur Brayacus în 958, „In pago Senonico super Sequanam fluvium in loco qui vulgo dicitur Braiacus” în 958 (Clarius)​​, Braiacense castrum în jurul anului 1130, Castellum quod dicitur Braium în 1145​, G. de Braico în jurul anului 1150Documente istorice Abația Preuilly, Braium în 1157, Braiacum în jurul anului 1175, Brayum în 1250, Brei în jurul anului 1275​, Bray sus Sene în 1285, Brayum supra Seccanam în 1319Arhivele Naționale Franceze, JJ 58, nr. 138., Bray sur Soigne în 1344Arhivele Departamentale Côte-d'Or, B 316., Brey în 1674Arhivele Naționale Franceze, JJ 58, nr. 138.​.

Toponim posibil derivat din latinescul braium, din oïl brai „noroi, mâl, mlaștină”, din limba galică bracu (mai exact brakus, brakōs) care a desemnat inițial un „fund de vale umedă” apoi o „mlaștină”.

Istorie Antichitate Înainte de romani, locuitorii erau senonii (gali). Romanii au ocupat Bray-sur-Seine până la sfârșitul secolului al IV-lea.

Imperiul Târziu Apoi au urmat invaziile: vizigoții, burgunzii, francii, hunii... În 595, Bray-sur-Seine a făcut parte din Burgundia, care îl avea ca rege pe Teodoric, nepotul reginei Brunehaut. În 880, corăbiile lungi ale vikingilor au urcat pe Sena până la Troyes. În jurul anului 915, Bray-sur-Seine era bine fortificată, apărată de un castel feudal. În secolul al X-lea, se pare că țara era proprietatea regilor francilor, dar plasată totuși sub suzeranitatea arhiepiscopului de Sens.

Evul Mediu Între 957 și 966, fortificația aparținea lui Bouchard I, strămoșul casei de Montmorency. Se pare că el este fondatorul senioriei și a construit, pe locul actualei Case a Asociațiilor, fost ospiciu, turnul principal al primului castel, mărturie a puterii și autonomiei, de care depindeau senioriile din Bassée și cele din Montois și Sénonais. De aici vine blazonul orașului: turnul mare și cele două ramuri de măslin (devenite palmieri, nu se știe de ce), marcând încă de la început o dorință pașnică.

Bray trece în familia de Montlhéry, despre care se spune că este o ramură cadetă a Montmorency: Thibault, poreclit Fil-Etoupe, în jurul anului 978; Guy I de Montlhéry, care a murit în jurul anului 1080; Milo I cel Mare, care a participat în jurul anului 1096 la prima cruciadă, cea a lui Petru Pustnicul, și care s-a întors în Țara Sfântă în 1101 pentru a nu se mai întoarce; Milo al II-lea de Montlhéry, fiul său, viconte de Troyes, i-a succedat; la moartea sa bruscă, Bray a fost reunită în 1118 cu Champagne, al cărei conte era Theobald al II-lea.

Seniorii de Bray erau în mod tradițional stăpânii Montois, deci seniorii de Donnemarie.

Henric I, fiul lui Thibaut al II-lea, conte de Champagne și Brie, baron de Bray, a construit în jurul anului 1150 palatul ducilor de Burgundia (pe locul actual al unui magazin de articole de menaj de pe Grande-Rue), care a devenit atunci sediul baronilor de Bray. Henric al II-lea de Champagne, fiul său, de asemenea baron de Bray, avea să devină rege al Ierusalimului.

În 1180, Filip August i-a expulzat pe evrei după ce le-a confiscat toate bunurile. În 1191, un evreu a fost ucis de un locuitor care, potrivit cronicarului Guillaume Le Breton în „Viața poetică a lui Filip August”, se afla în imposibilitatea de a restitui banii pe care îi împrumutase. Agnès de Baudement, cunoscută sub numele de contesa de Braine, mama lui Robert al II-lea de Dreux, își avea reședința în Bray în luna martie 1191. Potrivit unei relatări mult mai târzii, evreii l-au condus prin tot târgul, lovindu-l cu bice, pentru a-i impresiona pe ceilalți locuitori, apoi l-au spânzurat. „La întoarcerea sa din cruciadă, regele venise să se odihnească la Saint-Germain-en-Laye de oboseala sa; pe 18 martie 1192, a plecat de acolo în grabă, fără știrea curtenilor săi, pentru a merge la Bray pentru a face dreptate unor evrei care omorâseră un creștin.” Ajuns la Bray, a pus gărzi la porți, i-a arestat pe toți evreii și a reținut optzeci pe care i-a condamnat să fie arși pe aceeași piață. Potrivit unei cronici evreiești, optzeci de evrei au fost uciși, doar copiii sub treisprezece ani fiind cruțați. Comunitatea evreiască din Bray a continuat să existe până la expulzarea definitivă în 1306 a tuturor evreilor din Franța de către Filip cel Frumos.

În 1235, Ludovic al IX-lea intră în posesia baroniei de la Theobald al IV-lea, conte de Champagne și viitor rege al Navarei, iar regii Franței vor fi seniori de Bray timp de aproximativ 150 de ani. Trebuie remarcat faptul că această seniorie depindea de arhiepiscopul de Sens și că regii trebuiau să-i aducă omagiu (aceeași loialitate pentru Montereau). Ceremonia avea loc la granița dintre Bassée și Sénonais, la abația La Pommeraie, care fusese fondată de Héloïse, lângă La Chapelle-sur-Oreuse.

Începând cu 1285, senioria era indiviză între regii Franței și regii Navarei, din cauza căsătoriei regelui Filip cel Frumos cu Ioana I, regina Navarei și contesa de Champagne. Pentru a pune capăt acestei situații, regele Franței Carol al VI-lea a cedat partea sa regelui Navarei Carol al III-lea, pe 5 iunie 1404.

În timpul Războiului de 100 de Ani (1337-1453), Bray a aparținut pentru o perioadă lui Henric al V-lea al Angliei, care a tratat cu soția lui Carol al VI-lea, celebra regină Isabeau, al cărei frate Ludovic al VII-lea de Bavaria-Ingolstadt, conte de Mortain, soțul Annei de Bourbon-la Marche și apoi al Caterinei de Alençon, a prestat omagiu pentru Bray arhiepiscopului de Sens în 1418.

Ioana d'Arc a trecut prin Bray cu delfinul Carol al VII-lea pe 14 septembrie 1429.

În 1463, din cauza neplății unei datorii a regelui Navarei, orașul și senioria Bray au revenit, după vânzare, contelui Jean de Dunois, bastard de Orléans și nepot al lui Carol al VI-lea, și au trecut astfel la casa de Orléans-Longueville, apoi, prin căsătoria din 1528 a Charlottei de Orléans cu Philippe de Savoia-Nemours, duce de Nemours, la casa de Savoia-Nemours, care va domni asupra Bray-ului până în 1647, dată la care feuda Bray este cumpărată de președintele Parlamentului, Henri de Mesmes.

Perioada Modernă În timpul războaielor religioase (1562-1598), Bray a fost administrat de ducii de Nemours - printre care și Jacques I, care a murit în 1585 - până în 1645. Henric al IV-lea a stat în Bray între 18 și 29 aprilie 1590, înainte de a merge la Paris.

În secolul al XVI-lea, feuda Bray-sur-Seine era posesia lui Charles de Richebourg, fratele mai mic al lui Louis de Richebourg.

Henri de Mesmes, care a cumpărat baronia Bray pe 10 iulie 1647, începe o dinastie continuată de Mortemart, care se va termina la Revoluție. Henri de Mesmes era un descendent al unei familii bearnese. Era de asemenea senior de Roissy și marchiz de Everly prin căsătoria sa pe 30 decembrie 1639 cu Marie de la Vallée-Fossés, marchiză de Everly. Era tatăl Antoanetei-Louise de Mesmes, soția lui Louis-Victor de Rochechouart, duce de Mortemart și de Vivonne. Un cenotaf în biserica din Bray perpetuează amintirea acestei nobile doamne. Henri de Mesmes a decedat pe 29 decembrie 1650. Se pare totuși că Mortemart au continuat să locuiască în castelul Everly până la Revoluție.