În timpul și după cel de Al Doilea Război Mondial, uzinele Industria Aeronautică Română (IAR) din Brașov, cunoscute pentru producția de avioane, au desfășurat un proiect ambițios privind producția de după război, având în vedere realizarea unor autoturisme, motociclete și tractoare românești. Promotorul prototipurilor autoturismelor și motocicletelor realizate în cadrul proiectului a fost Radu Manicatide.

Automobile Microautomobilul MR-1945 A fost conceput și realizat la IAR de Radu Manicatide în 1945. Era un automobil foarte mic, cu două locuri, având portbagajul și roata de rezervă în față. Caroseria era din aluminiu, deschisă, aerodinamică, iar parbrizul era rabatabil în față. Roțile aveau jante pline și erau incluse în caroserie, fără aripi separate.Brebenel, Vochin, 1976, p. 190Stoica, Antoniu, 2020, p. 251 Șasiul era format dintr-un tub cheson din oțel, plasat central. În față suspensia era cu roți independente și arcuri elicoidale, iar în spate cu punte rigidă cu arcuri cu foi semieliptice. Articulațiile erau din cauciuc, fără gresare.

Era echipat cu un motor în doi timpi de motocicletă DKW, modificat, monocilindric, răcit forțat cu aer printr-o „turbină” (de fapt un ventilator) și capotaje. Motorul era amplasat în spate și antrena prin lanț puntea din spate, care era fără diferențial. Motorul furniza 11,5 CP, iar consumul era de 4,5 l de benzină la 100 km.

Greutatea mașinii era de 270 kg. Viteza de croazieră era de 70 km/h, iar viteza maximă atinsă a fost de c. 105 km/h. Autoturismul a circulat cu numărul de înmatriculare 610 OS.

Automobilul IAR-350 Tot în 1945 a fost produs prototipul IAR-350. Asemănător cu, și folosind aceleași soluții constructive ca și microautomobilul MR-1945, era un automobil sport decapotabil cu două locuri. Caroseria nu avea uși, nici geamuri laterale. Capota era pliabilă, din material textil. Era echipat cu un motor de motocicletă, monocilindric, în doi timpi, de 350 cm3. După ce a parcurs cu el peste 20000 km, Radu Manicatide l-a cedat inginerului Vidrighin. A circulat cu numărul de înmatriculare 2037 Bv.Stoica, Antoniu, 2020, p. 250

Automobilele IAR-002 Între 1942–1947 la IAR au fost concepută seria de automobile 002, din care între 1946–1948 au fost realizate trei prototipuri: un coupé, o berlină și un break, amenajat ca atelier mobil.Brebenel, Vochin, 1976, p. 191Stoica, Antoniu, 2020, pp. 247, 249, 251 Unii autori se referă la break ca fiind „IAR 002 Station”, alții consideră că breakul era „IAR-003”. Studiul inițial a fost făcut de inginerii Ioan Wallner, Ernst Berențan și Gorun Casargian. Proiectarea caroseriei a fost făcută de Radu Manicatide și Niculae Grama.Stoica, Antoniu, 2020, p. 249 Aceste vehicule prezentau un design avansat pentru perioada respectivă, fiind comparabile cu modelele occidentale. Caroseriile erau metalice, închise. Aspectul coupéului era similar cu prototipul din 1939, în timp ce berlina semăna cu Peugeot 203, iar masca ei semăna cu cea a automobilului Pobeda. Aceste modele au fost construite pe șasiul și urmau să fie echipate cu motoare IAR-002, dezvoltate la Brașov.

thumb|Funcționarea motorului cu două pistoane al lui Arnold Zoller thumb|Motor în 2 timpi cu două pistoane Puch Motorul IAR-002 a fost realizat de o echipă condusă de Radu-Emil Mărdărescu. Acesta era un motor în doi timpi, având alezajul de 47,5 mm și cursa de 68,5 mm, cilindreea unitară fiind de 121,4 cm3. Aceste dimensiuni au fost alese având în vedere că întreprinderea se pregătea să producă nu doar autoturisme, ci și motociclete din clasele 125, 250 și 500 cm3. Motorul din clasa 125 cm3 urma să fie monocilindric, cel din clasa 250 cm3 putea avea doi cilindri, iar cel din clasa 500 cm3 4 cilindri. Automobilele necesitau un motor de c. 1000 cm3, astfel că s-a optat pentru 8 cilindri, cilindreea totală fiind de 971 cm3.

Pentru variantele cu un număr par de cilindri s-a optat pentru soluția patentată în 1931 de Arnold Zoller, în care câte doi cilindri erau grupați, având o cameră de ardere comună. Una dintre biele antrena direct arborele cotit, iar cea a celuilalt piston era articulată la capul primei biele. Acest mecanism asimetric deschidea și închidea ferestrele de admisiune și evacuare în mod asimetric, permițând optimizarea fazelor de distribuție prin ferestre ale motoarelor în doi timpi. Avantajul principal consta în reducerea consumului de combustibil prin reducerea pierderilor de combustibil nears scăpat prin galeria de evacuare în timpul baleiajului în echicurent, putându-se realiza consumuri similare cu cele de la soluțiile cu distribuția prin supape. Lipsa supapelor era o simplificare importantă. Totuși, această soluție are dezavantajele sale, de exemplu este necesară o suflantă care să asigure la admisiunea aerului o suprapresiune, motorul lucrând ca unul supraalimentat.

Motorul IAR-002 semăna cu construcția , dar avea patru perechi de cilindri (8 pistoane), aranjate în două linii paralele, rezultând un motor în formă de „U”. Dimensionarea cinematică a mecanismului motor și poziționarea exactă a ferestrelor de admisiune și evacuare pentru a realiza fazele de distribuție dorite este meritul echipei de proiectare a motorului. Suprapresiunea la admisiunea aerului era realizată cu o suflantă Roots.

În varianta „turism”, presiunea de supraalimentare era de 1,5 at (1,47 bar). Motorul a realizat pe bancul de probă o putere de 45 CP la 4300 rpm. Presiunea medie indicată la turația de cuplu maxim, de 3000 rpm, a fost de 5,2 at (5,1 bar). Cu acest motor viteza maximă pe șosea a automobilului a fost de 124 km/h.

În varianta „sport”, presiunea de supraalimentare era de 2,4 at (2,35 bar). Motorul a realizat pe bancul de probă o putere de 102 CP la 5300 rpm. Presiunea medie indicată la turația de cuplu maxim, de 3300 rpm, a fost de 9 at (8,8 bar). S-a estimat că acest motor ar fi putut imprima automobilului pe șosea o viteză de 160–165 km/h.

S-a considerat că punerea la punct pentru serie a acestui motor prototip ar fi fost prea costisitoare, ca urmare cele trei automobile au fost echipate cu câte un motor de serie, cu 4 cilindri în linie răciți cu apă, care aveau o putere de 34 CP.

La 30 mai 1950, după transformarea IAR în Sovromtractor, două dintre prototipuri, din care unul era breakul, au fost transferate (cedate) Atelierelor de Reparații Material Volant 2 (ARMV nr. 2) din Orașul Stalin (Brașov), devenite în 1951 Uzinele de Reparații Material Volant-3 (URMV-3), iar unul a rămas în serviciul Sovromtractor.Stoica, Antoniu, 2020, p. 247 Ele au circulat până în 1959, fiind înmatriculate cu numerele 61 Bv (coupéul), 234 OS (berlina), respectiv 228 OS (breakul).

Miniautomobilul MR-1957 Deși nu a fost realizat la IAR, miniautomobilul MR-1957 este un urmaș direct al automobilelor MR-1945 și IAR-350. A fost realizat în 1957 tot de Radu Manicatide, dar în cadrul URMV-3.Brebenel, Vochin, 1976, p. 191–192Stoica, Antoniu, 2020, p. 253

Miniautomobilul era un triciclu, cu două roți în față și una în spate. Era echipat cu un motor în doi timpi de 150 cm3 monocilindric, răcit forțat cu aer, care dezvolta 5,5 CP la turația de 4000 rpm. Era plasat în spate și antrena roata din spate prin lanț în baie de ulei. Mecanismul de direcție era acționat cu o manșă în formă de „W”, ceea ce oferea o poziție comodă conducătorului. Suspensia era cu roți independente, realizată la puntea din față prin bare de torsiune longitudinale. Ampatamentul era de 1500 mm, iar ecartamentul roților din față de 1000 mm.

Automobilul avea două locuri, alăturate. Șasiul era un cheson din tablă de oțel sudată, care forma și canalul de aer pentru răcirea motorului. Caroseria era fără uși, deschisă, aerodinamică, cu forme rotunjite. Capota motorului forma câte o gură de aer pe fiecare parte. În față avea un singur far, central, deoarece gabaritul automobilului nu depășea pe cel al unei motociclete cu ataș. Greutatea automobilului era de 140 kg., iar viteza de deplasare era de c. 65 km/h. Consumul de benzină era de 3,5 l/100 km. A circulat cu numărul de înmatriculare 714 OS.

Tractoare La IAR s-au realizat tractoarele IAR-22 și IAR-23. Între acestea nu exista nicio diferență tehnică, doar în specificații se preciza că IAR-23 era un tractor agricol, în timp ce la IAR-22 nu se specifica nimic. Tractoarele agricole, având roți metalice, puteau circula exclusiv pe drumurile agricole. IAR-22 avea dreptul de a circula pe drumurile rutiere dacă i se schimbau roțile metalice cu roți echipate cu anvelope.

thumb|Tractor IAR 22 Tractorul IAR-22

În 1946 a fost relizat primul tractor din seria IAR-22. Acesta era o copie sub licență a tractorului german Hanomag R 40. Pregătirea fabricației a fost realizată sub coordonarea lui Radu-Emil Mărdărescu, urmând a se produce 5000 de asemenea tractoare între 1947–1950.

Motociclete Motocicleta IAR 01 În perioada 1945–1946 la IAR au fost realizate trei prototipuri de motociclete din clasa 125 cm3, care au circulat în probe cu numerele IAR Bv. Motocicletele erau echipate cu un motor în doi timpi răcit cu aer. Cutia de viteze avea trei trepte, ambreiajul era cu discuri multiple, iar transmisia era cu lanț. Ulterior a mai fost realizat la comandă un lot de 12 motociclete, dar producția a fost oprită în 1947 de conducerea Sovromtractor. Radu Manicatide a reținut un exemplar prototip, cu care a parcurs 60 000 km, dar celelalte exemplare au fost oferite spre vânzare, cum rezultă dintr-un anunț din presă al Centralei Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare, care specifica:Stoica, Antoniu, 2020, pp. 248–249 „MOTOCICLETE tip I. A. R. 01 fabricate de către Uzinele „Tractorul” din Brașov având o capacitate cilindrică de 123 cm3, viteză maximă 75 Km./oră consum 2,7 litri/100 Km, la prețul de lei 30.174 buc. După denumirile din anunț, probabil acesta a apărut în 1948.

În afară de aceste motociclete, unii dintre angajații fabricii și-au construit motociclete pentru ei, seria ajungând la c. 20 de exemplare.

Scuterul În 1954 Radu Manicatide a realizat un scuter echipat cu motorul în doi timpi de 150 cm3, care motor ulterior a echipat miniautomobilul MR-1957. Acest scuter a circulat cu numărul de înmatriculare 76791 OS și a fost prezentat la diferite expoziții.

Mașini de cusut Există o știre de presă despre faptul că se spera ca la IAR să se producă mașini de cusut. Știrea afirma: Stoica, Antoniu, 2020, p. 252 Mașini de cusut. Industria aeronautică română – I. A. R. – a început să fabrice mașini de cusut, cari prin Septemvrie vor fi puse în vânzare.

Note

Bibliografie

Legături externe Galerie de imagini cu automobilele IAR-002 Galerie de imagini cu miniautomobilul MR-1957

Categorie:Vehicule românești