Gustavo Francisco Petro Urrego () un politician columbian care ocupă funcția de din 2022. La învestirea sa, a devenit primul președinte de stânga din istoria recentă a Columbiei.
La vârsta de 17 ani, Petro s-a alăturat grupului de gherilă (M-19). Șaptesprezece ani mai târziu, acesta a evoluat în Alianța Democrată M-19, un partid politic. Petro a fost, de asemenea, consilier local în Zipaquirá. A fost arestat în 1985 și torturat de armată din cauza afilierii sale la M-19. După procesul de pace dintre guvernul columbian și M-19, a fost eliberat și apoi ales în Camera Reprezentanților la alegerile parlamentare din Columbia din 1991. Câțiva ani mai târziu, a fost ales în Senatul columbian ca membru al partidului Polo Democrático Alternativo (PDA), în urma alegerilor parlamentare din 2006, obținând al doilea cel mai mare număr de voturi. În 2009, și-a dat demisia din Senat pentru a candida la alegerile prezidențiale columbiene din 2010, încheind pe locul al patrulea. A fost ales primar al Bogotei în 2011 și a deținut această funcție până în 2015.
Din cauza divergențelor ideologice cu liderii partidului PDA, el a fondat mișcarea Columbia Umană pentru a candida la primăria Bogotei. La 30 octombrie 2011, a fost ales primar în alegerile locale, funcție pe care a preluat-o la 1 ianuarie 2012. În primul tur al alegerilor prezidențiale din Columbia din 2018, a obținut locul al doilea cu peste 25% din voturi, pe 27 mai, și a pierdut în turul al doilea, pe 17 iunie. L-a învins pe în turul al doilea al alegerilor prezidențiale columbiene din 2022, desfășurate la 19 iunie.
De la preluarea mandatului, Petro și aliații săi au fost implicați în mai multe scandaluri. În 2025, Petro și-a demis întregul guvern, după ce anterior îl numise pe controversatul operator politic Armando Benedetti în funcția de șef de cabinet și a promovat-o pe , o confidentă de 30 de ani, în funcția de ministru de externe, în ciuda lipsei ei de experiență în domeniul politicii externe. Ambii au fost implicați într-un scandal privind finanțarea campaniei electorale. Mai mulți factori, precum creșterea criminalității, blocarea reformelor sale în legislativ, eșecul adoptării reformelor în domeniul muncii și sănătății, precum și utilizarea frecventă a decretelor prezidențiale — fiind primul președinte care a recurs la această măsură pentru adoptarea bugetului în 2024, de la 1904 încoace —, conflictele cu Procuratura Generală a Columbiei și atacul violent al susținătorilor săi asupra Curții Supreme, arestarea fiului său, Nicolás, într-un scandal de spălare de bani legat de finanțarea campaniei, precum și scandalurile care au afectat miniștrii săi, au contribuit la scăderea susținerii publice pentru Petro.
Biografie Petro s-a născut la 19 aprilie 1960 în localitatea Ciénaga de Oro, din departamentul Córdoba, fiind fiul lui Gustavo Petro Sierra și al Clarei Nubia Urrego. Petro descinde în principal din familii columbiene mestizo stabilite de mult timp, însă are și origini italiene: tatăl său are un sfert descendență italiană prin străbunicul patern Francesco Petro, care a emigrat din sudul Italiei în 1870, iar mama sa are jumătate descendență italiană prin bunica maternă, Lucia Pellegrini, originară din Conza della Campania. Astfel, Petro deține atât cetățenie columbiană, cât și italiană.
Petro a fost crescut în credința catolică și a declarat că are o viziune despre Dumnezeu influențată de teologia eliberării, deși a pus totodată la îndoială existența lui Dumnezeu. În căutarea unui viitor mai bun, familia Petro a decis să se mute în anii 1970 în orașul , o localitate columbiană mai prosperă din interiorul țării, situată la nord de Bogotá.
M-19 Convins că lupta de gherilă putea schimba sistemul politic și economic al Columbiei, Petro a devenit, în jurul vârstei de 17 ani, membru al Mișcării 19 Aprilie (M-19), o organizație de gherilă columbiană apărută în 1974 ca reacție la coaliția Frontului Național, în urma acuzațiilor de fraudă în alegerile din 1970. El a folosit pseudonimul Aureliano, inspirat de un personaj din romanul Un veac de singurătate.
În perioada petrecută în cadrul M-19, Petro s-a impus ca lider; a fost ales avocat al poporului al orașului Zipaquirá în 1981 și consilier local între 1984 și 1986. În 1985, gruparea M-19 a asasinat 13 politicieni columbieni în cadrul atacului asupra Palatului de Justiție. Grupul a fost implicat și în răpiri și acte de violență în sate din întreaga țară. Petro a condus o acțiune de ocupare a unor terenuri pentru a adăposti 400 de familii sărace, care fuseseră strămutate cu forța de grupuri paramilitare, contribuind apoi la construirea a ceea ce va deveni cartierul Bolívar 83. Ulterior, a intrat în clandestinitate și s-a aliat cu Carlos Pizarro, unul dintre principalii comandanți ai M-19, insistând asupra necesității unei soluții politice negociate la conflictul armat columbian și a unei tranziții către o Adunare Constituantă.
În 1985, Petro a fost arestat de armată pentru deținere ilegală de arme. A fost torturat timp de zece zile în grajdurile Brigăzii a XIII-a, apoi condamnat la 18 luni de închisoare. În timpul detenției, Petro și-a schimbat ideologia, ajungând la concluzia că rezistența armată nu mai reprezenta o strategie viabilă pentru a obține sprijinul populației. În 1987, M-19 a inițiat negocieri de pace cu guvernul.
Educație Petro a absolvit cu o diplomă în economie și a început studii postuniversitare la Escuela Superior de Administración Pública (ESAP). Ulterior, a început un master în economie la Universidad Javeriana, dar nu l-a finalizat. A călătorit apoi în Belgia, unde a început studii postuniversitare în Economie și Drepturile Omului la Université catholique de Louvain. De asemenea, a început studii pentru un doctorat în administrație publică la Universitatea din Salamanca, în Spania.
Cariera politică Începuturile După demobilizarea mișcării M-19, foști membri ai grupului (inclusiv Petro) au format un partid politic numit Alianța Democratică M-19, care a obținut un număr semnificativ de locuri în Camera Reprezentanților în 1991, reprezentând departamentul Cundinamarca. În iulie 1994, Petro s-a întâlnit cu locotenent-colonelul Hugo Chávez (recent eliberat din închisoare după tentativa de lovitură de stat din Venezuela din februarie 1992), în cadrul unui eveniment dedicat gândirii bolivariene organizat la Fundația Culturală Simón Rodríguez din Bogotá, condusă de José Cuesta, asistentul parlamentar al lui Petro.
În 2002, Petro a fost ales în Camera Reprezentanților reprezentând Bogotá, de această dată ca membru al mișcării politice Vía Alterna, pe care a fondat-o împreună cu fostul coleg Antonio Navarro Wolff și alți foști membri ai M-19. În această perioadă, Petro a primit 25 de voturi din partea a 125 de reprezentanți consultați pentru a fi desemnat drept „Cel mai bun congresman” al anului 2006, în timp ce 24 dintre aceștia au considerat că niciun reprezentant nu merita această distincție, având în vedere că perioada legislativă s-a remarcat prin absenteism și lipsă de ședințe.
Ca membru al Vía Alterna, Petro a creat o coaliție electorală cu Frente Social y Político pentru a forma Polo Democrático Independiente, care s-a unit în 2005 cu Alternativa Democrática pentru a da naștere Polo Democrático Alternativo, reunind un număr important de figuri politice de stânga.
În 2006, Petro a fost ales în Senat, obținând al doilea cel mai mare număr de voturi la nivel național. În acel an, el a jucat un rol central în dezvăluirea scandalului parapoliticii, acuzând membri și susținători ai guvernului că s-au asociat cu grupări paramilitare pentru a „recuceri” controlul asupra Columbiei.
Opoziția față de guvernul Uribe Senatorul Petro s-a opus vehement guvernului lui Álvaro Uribe. În 2005, pe când era membru al Camerei Reprezentanților, Petro a denunțat-o pe femeia de afaceri din domeniul loteriei Enilse López (cunoscută și sub numele de „La Gata” [pisica]). În mai 2009, aceasta se afla în închisoare și era anchetată pentru legături cu gruparea paramilitară (acum desființată) Forțele de Autoapărare Unite ale Columbiei (AUC). Petro a susținut că AUC a contribuit financiar la campania prezidențială a lui Álvaro Uribe din 2002. Uribe a respins aceste afirmații făcute de Petro, dar, în timpul campaniei sale pentru realegerea din 2006, a recunoscut că a primit sprijin financiar din partea lui Enilse López.
În timpul celui de-al doilea mandat al lui Álvaro Uribe ca președinte, Petro a încurajat dezbaterea în jurul scandalului Parapoliticii. În februarie 2007, Petro a inițiat o dispută publică și verbală cu președintele Uribe, sugerând că acesta ar fi trebuit să se recuze din procesul de negociere a demobilizării paramilitarilor din Columbia; afirmația a venit în urma acuzațiilor conform cărora fratele lui Uribe, Santiago Uribe, fusese membru al grupului paramilitar Doisprezece Apostoli la mijlocul anilor 1990. Președintele Uribe a răspuns acuzându-l pe Petro că este un „terorist în haine civile” și convocând opoziția la o dezbatere deschisă.
La 17 aprilie 2007, Petro a inițiat o dezbatere în Congres cu privire la CONVIVIR și la dezvoltarea paramilitarismului în departamentul Antioquia. Într-un discurs de două ore, el a prezentat o serie de documente care demonstrau legăturile dintre membri ai armatei columbiene, actuala conducere politică, narcotraficanți și grupuri paramilitare. Petro a criticat, de asemenea, acțiunile lui Álvaro Uribe în calitate de guvernator al departamentului Antioquia în perioada CONVIVIR și a prezentat o fotografie veche în care fratele lui Álvaro Uribe, Santiago, apărea alături de narcotraficantul columbian .
Ministrul de Interne și Justiție, Carlos Holguín Sardi, și ministrul Transporturilor, Andrés Uriel Gallego, au fost solicitați să apere președintele și guvernul acestuia. Amândoi au pus la îndoială trecutul lui Petro ca membru revoluționar și l-au acuzat că „nu condamnă lupta armată a celor violenți”. Majoritatea argumentelor lui Petro au fost condamnate ca fiind defăimătoare. A doua zi după această dezbatere, președintele a declarat: „Aș fi fost un mare gherilă, pentru că n-aș fi fost un gherilă de noroi, ci un gherilă de puști. Aș fi avut succes militar, nu aș fi fost un protagonist fals”.
Fratele președintelui Uribe, Santiago Uribe, a afirmat că tatăl său și frații Ochoa au crescut împreună și că au fost implicați împreună în afaceri cu cai Paso Fino. El a menționat apoi că deține și el numeroase fotografii, făcute alături de multe persoane.
La 18 aprilie 2007, Superintendența de Supraveghere și Securitate a emis un comunicat prin care respingea acuzațiile lui Petro referitoare la grupările CONVIVIR. Instituția a afirmat că multe dintre grupările menționate au fost autorizate de departamentele Sucre și Córdoba, dar nu de guvernul din Antioquia; a adăugat, de asemenea, că Álvaro Uribe, pe atunci guvernator al Antioquiei, a retras răspunderea juridică a opt grupuri CONVIVIR în anul 1997. S-a mai menționat că liderul paramilitar cunoscut sub numele de „Julián Bolívar” nu fusese încă identificat ca atare și nu era asociat cu niciun grup CONVIVIR în momentul autorizării acestora.
Amenințări cu moartea Petro a raportat frecvent amenințări la adresa vieții sale și a familiei sale, precum și acte de persecuție din partea unor organizații de securitate controlate de stat. La 7 mai 2007, armata columbiană a capturat doi subofițeri din serviciul de informații al armatei columbiene care îl spionau pe Petro și pe familia sa în localitatea Tenjo, departamentul Cundinamarca. Acești membri s-au identificat inițial ca fiind parte din Departamento Administrativo de Seguridad (DAS), agenția columbiană de informații, însă această afirmație a fost ulterior respinsă de directorul agenției, Andrés Peñate.
Campania prezidențială din 2010