Athus

Athus (în , în , în ) este o localitate și o secțiune a orașului belgian Aubange. Se află în Regiunea Valonă, în provincia Luxemburg, în Țara Arlonului. Limba vorbită este franceza, iar limba tradițională este luxemburgheza (care este însă din ce în ce mai puțin folosită).

Athus are particularitatea de a fi situată de-a lungul a două frontiere belgiene: cea cu Marele Ducat de Luxemburg și cea cu Franța. Tripunctul transfrontalier se află la sud-estul localității, învecinându-se cu Rodange (cantonul Esch-sur-Alzette, Marele Ducat de Luxemburg) și Mont-Saint-Martin (departamentul Meurthe-et-Moselle, Franța).

A fost o comună de sine stătătoare între 1878 (când s-a separat de Aubange) și fuziunea comunelor din 1977 (dată la care a fost reintegrată în Aubange).

Athus a cunoscut o dezvoltare importantă datorită activității metalurgice și siderurgice, în special începând cu secolul al XVIII-lea, și a fost odinioară renumită pentru uzina sa siderurgică, care și-a închis porțile în 1977, în contextul declinului industriei siderurgice din întreaga regiune.

La 1 ianuarie 2024, localitatea număra 8.244 de locuitori și este, din acest punct de vedere, cea mai populată dintre entitățile orașului Aubange (reprezentând aproape jumătate din populația acestuia). Athus formează un continuum urban cu Aubange, Longeau și Guerlange, ridicând populația totală a acestei zone la aproximativ 13.000 de locuitori. În plus, Athus este integrată în centrul unei aglomerații urbane transfrontaliere de aproximativ 130.000 de locuitori în jurul bulevardului Europei: aglomerația transfrontalieră a Polului European de Dezvoltare, din care face parte alături de Longwy, Differdange și Pétange. Această aglomerație își trage numele de la spațiul economic și industrial transfrontalier: Polul European de Dezvoltare, care se întinde de-a lungul întregii părți sudice a localității.

Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]

Localizare Athus este situată în extremitatea sudică a Belgiei, mai precis în Țara Arlonului, și face parte din Lorena belgiană. Teritoriul său se întinde pe 578 de hectare, dacă luăm în considerare limitele fostei comune Athus dinaintea fuziunii din 1977 (care cuprindea doar localitatea propriu-zisă). Altitudinea medie este de 280 de metri în fața bisericii. Totuși, există o diferență de nivel maximă de 100 de metri între cel mai înalt punct și cel mai jos (la nivelul râului Chiers).

Localitatea are o poziție geografică (și economică) deosebită, fiind situată la limita sudică a teritoriului belgian, delimitată la est de frontiera cu Luxemburg și la sud de cea cu Franța. La intersecția acestor trei frontiere se află tripunctul Belgia–Franța–Luxemburg, în zona bulevardului Europei.

Comune limitrofe

Secțiunea Athus Actuala secțiune Athus este alcătuită din trei localități: Athus Guerlange Noedelange (cătun)

Cu 7.646 de locuitori (la 31 ianuarie 2012), este cea mai populată dintre cele patru secțiuni ale orașului Aubange. Este, de asemenea, a doua ca suprafață, după Halanzy.

În Belgia, o secțiune este definită în mod normal prin limitele fostelor comune dinaintea fuziunii din 1977. La acea dată, cele patru (foste) comune Athus, Aubange, Halanzy și Rachecourt au format „noua” (și actuala) comună Aubange, iar teritoriile lor anterioare au devenit teoretic secțiunile actuale. Totuși, în timpul fuziunii, satul Guerlange și cătunul Noedelange au părăsit comuna Messancy pentru a fi alipite comunei Aubange, dar nefiind foste comune de sine stătătoare, nu au devenit secțiuni propriu-zise și au fost astfel atașate secțiunii Athus.

Prin urmare, actuala secțiune Athus este mai întinsă decât fosta comună Athus de dinainte de 1977.

Geologie Lorena belgiană, din care face parte și Athus, este singura regiune geologică din Belgia aparținând Jurasicului (Era secundară). Ea este situată între a doua și a treia cuesta a Lorenelor: cuesta charmouthiană la nord și cuesta bajociană la sud, aceasta din urmă marcând frontiera dintre Franța și Belgia.

Solurile din împrejurimi sunt compuse în principal din gresii moi și calcare gresifere, feruginoase sau nu, care formează creasta cuestei. O cantitate importantă de fier este prezentă în calcare și calcarele gresifere, conferind solurilor o culoare brun-roșiatică specifică și permițând dezvoltarea activității metalurgice în regiune. La doar câteva sute de metri distanță, în Marele Ducat de Luxemburg, regiunea poartă de altfel numele de Ținutul Pământurilor Roșii ().

Cursuri de apă

Athus este traversată de pârâul Messancy, care se varsă în râul Chiers (numit în ); acesta din urmă străbate o mică parte din sudul localității. Confluența lor a fost transformată într-o mică ecluză la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu înființarea uzinei siderurgice, pentru a capta apa necesară alimentării sistemelor de răcire ale acesteia. În acel punct, Messancy are un debit de patru ori mai mare decât Chiers. Ambele râuri sunt afluenți ai Meuse. Niciunul dintre ele nu este navigabil în această zonă. O sursă de apă se află chiar înainte de confluența celor două râuri. Aceasta formează un iaz de 0,51 ha pe strada Floréal, unde se poate practica pescuitul.

Climă Athus beneficiază de un climat temperat de tip subatlantic. Aceasta înseamnă că iernile sunt, în general, blânde, verile relativ răcoroase (toate acestea în raport cu climatul global), iar cantitatea totală de precipitații este ridicată.

Mai jos este prezentat un tabel cu temperaturile maxime și minime medii la umbră, în grade Celsius, precum și cantitatea medie de precipitații (ploaie, zăpadă etc.) în milimetri, toate calculate în medie din anul 1984 în regiunea Athus (sud-estul provinciei Luxemburg)Institutul Regal de Meteorologie al Belgiei, Buletine lunare și observații climatologice, partea I..

+ Climatul regiunii Athus Lună Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sep Oct Nov Dec Anual Temperatură maximă medie (°C) 2,7 4,6 7,9 12,8 16,8 20,1 21,7 21,1 18,5 12,7 6,8 3,2 12,4 Temperatură minimă medie (°C) −2,8 −1,9 −0,2 3,3 6,6 10,0 11,6 11,4 8,6 4,5 1,3 −1,6 4,2 Precipitații medii (mm) 93 72 70 68 77 79 80 76 75 87 95 102 81

Toponimie Primele denumiri ale localității Athus sunt de origine francă (deci germanică): Athem. Sufixul -hem provine din francicul -heim. Apartenența localității Athus la Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană a făcut ca, spre deosebire de localitățile învecinate, acest sufix să se păstreze și să nu fie înlocuit cu -court, așa cum s-a întâmplat, de exemplu, cu Battincourt (al cărui nume original era Beethem), localitate care a trecut sub autoritatea Regatului Franței și nu a Imperiului (vezi secțiunea Istorie). Se cunosc de asemenea două alte denumiri pentru Athus din perioada în care satul era împărțit între partea sa superioară și partea sa inferioară, acestea fiind numite respectiv „Obenathem” (Athus de sus) și „Niederathem” (Athus de jos). Athem este, așadar, forma de scriere cea mai veche. Ulterior, au apărut mai multe forme romanice, precum Attus în 1259, Athue în 1301, iar mai târziu Atthu în 1677 sau Atus în 1777.

Pronunția corectă presupune omisiunea literei „s” de la sfârșit.

Istorie

Origini și perioada romană Originile localității Athus sunt subiect de dezbatere, existând trei ipoteze: origini celtice, romane sau germanice. Totuși, se pare că cea mai corectă este cea din urmă. Într-adevăr, data fondării primului cătun este plasată în perioada invaziei romane, probabil între anii 54 și 53 î.Hr., iar celții au trăit și ei în regiune, însă nu în Athus. Urme ale acestora au fost descoperite în cătunele învecinate Guerlange și Clemency, prin găsirea mai multor morminte și datorită toponimiei unor locuri. Însă primii locuitori ai Athusului nu au fost nici celți, nici romani, ci membri ai tribului germanic al Ubiilor, cărora Iulius Cezar le-a permis să se stabilească pe malul drept al Rinului, în momentul traversării sale. În acea perioadă, vechea fortăreață celtică Titelberg (în actualul Mare Ducat de Luxemburg) tocmai fusese restaurată de romani, iar unii dintre coloniștii germani, căutând protecția ocupantului, s-au stabilit la poalele acesteia, devenită tabără romană, construindu-și acolo fermele. Astfel a luat naștere așezarea Athus. La acea vreme, aceasta era alcătuită exclusiv din agricultori germani care asigurau aprovizionarea locuitorilor Titelbergului. Prima denumire cunoscută de loc a fost ferma Am Tumeltgen, situată la intersecția actualelor străzi Grand-Rue și Rue Houillon.

Athus ar fi, așadar, de origine germanică și nu romană, așa cum prezența tumulului (monument funerar datând din perioada 600–450 î.Hr.) de pe Rue de Rodange ar putea sugera.

Perioada francă

În secolul al IV-lea încep invaziile barbare și declinul Imperiului Roman de Apus. În jurul anului 459, francii, coborâți din regiunea Eifel, îi alungă pe romani și se stabilesc în mai multe regiuni, inclusiv în cea a actualului Luxemburg. Odată cu ei, creștinismul, venit din Trier, se răspândește în rândul populațiilor cucerite, înlocuind religiile Romei Antice și cele ale popoarelor germanice. Astfel, prima biserică din regiune va fi construită în anul 631 în localitatea vecină Mont-Saint-Martin, sub domnia regelui merovingian Dagobert I.

Athus face atunci parte din regatul Austrasiei, iar în anul 751 este integrată în regatul franc sub domnia lui Pepin cel Scurt, apoi sub Carol cel Mare, care creează propriul imperiu: Imperiul Carolingian. La moartea acestuia (28 ianuarie 814), vastul său teritoriu este împărțit în trei părți între nepoții săi (prin Tratatul de la Verdun). Athus devine parte a uneia dintre aceste entități: Lotharingia (care rămâne un regat franc), creată în 855. Athus aparține castelanatului Longwy și senioriei Rodange. Lotharingia este divizată în 959 în Ducatul Lotharingiei Inferioare și Ducatul Lotharingiei Superioare, în care se află atunci și Athus.

Satul ajunge sub stăpânirea comitatului Luxemburg (care făcea în continuare parte din Ducatul Lotharingiei Superioare) odată cu întemeierea acestuia în anul 963, când Siegfried de Luxemburg achiziționează ruinele unei vechi fortărețe romane numită Castellum Lucilinburhuc, ce va deveni cetatea Luxemburgului, cu un rol regional major.

Perioada lorenă

În anul 1047, Ducatul Lotharingiei Superioare își schimbă denumirea și devine ducatul Lorenei, care este el însuși un stat al Sfântului Imperiu Roman de Națiune Germană. În anul 1264, Athus este împărțit în două de către contele Henric al II-lea de Luxemburg, care cedează o parte a satului său ducelui de Lorena de atunci, Ferry al III-lea. Astfel apar Niederathem (Athus de Jos) și Obenathem (Athus de Sus), dar în esență această scindare nu schimbă mare lucru, deoarece ambele părți ale satului aparțin în continuare aceluiași imperiu (Sfântul Imperiu Roman), aceluiași ducat (Lorena), doar comitatul diferă. Athus va fi „reunificat” fizic abia în anul 1830, odată cu construcția Grand-Rue (în ).

Satul nu se extinde prea mult și rămâne un cătun agricol. Se notează înființarea unui cimitir între anii 1360 și 1400 în locul numit Kirfich, în jurul căruia începe să se formeze o populație rezidentă, nu doar în ferme izolate, ci și în colibe adunate laolaltă. În jurul anului 1500, Athus intră sub tutela seniorilor din Noedelange și asistă la ridicarea unei capele lângă cimitir (astăzi Place Verte). Se înregistrează existența a 3 ferme, 1 moară și 70 de locuitori. În anul 1554, o epidemie de ciumă lovește satul.

Perioada franceză