Sitiveni Ligamamada Rabuka () este un politician, sportiv și fost militar din Fiji, care ocupă funcția de prim-ministru al țării din 24 decembrie 2022. El a fost inițiatorul a două lovituri de stat militare în 1987. A fost ales în mod democratic ca prim-ministru al Fiji, funcție pe care a deținut-o între 1992 și 1999, iar din nou în 2022, conducând o coaliție formată din trei partide. De asemenea, a fost președintele Marelui Consiliu al Șefilor între 1999 și 2001, iar ulterior președintele Consiliului Provincial Cakaudrove din 2001 până în 2008.
Rabuka a fost ales lider al Partidului Liberal Democrat Social (SODELPA) în 2016, succedându-i lui Ro Teimumu Kepa, lidera opoziției, care s-a opus public nominalizării lui Rabuka pentru a o înlocui. A fost numit lider al opoziției parlamentare în 2018, în urma înfrângerii partidului la alegeri. A fost singura nominalizare pentru acest post, nominalizarea sa fiind propusă de Ro Teimumu Kepa și susținută de Biman Prasad. A fost înlocuit în funcția de lider al SODELPA de către Viliame Gavoka în urma unui concurs intern. Rabuka a demisionat din parlament în 2020, declarând că nu mai dorește să reprezinte un obstacol în calea colaborării bipartizane între liderii din Fiji pentru a crea armonie, progres și unitate în țară. În același an, a fondat un nou partid politic numit Alianța Populară, cu scopul de a participa la alegerile din 2022.
Biografie Fiul lui Kolinio Epeli Vanuacicila Rabuka și al lui Salote Lomaloma Rabuka, Sitiveni Rabuka a crescut în satul Drekeniwai, situat în estul insulei Viti Levu, cea mai mare insulă a statului Fiji. A urmat cursurile Queen Victoria School, unde a fost desemnat head boy (liderul elevilor) în ultimul an de studiu. Pe lângă cariera militară și politică, Rabuka a fost și un sportiv de performanță: a reprezentat Fiji la probele de aruncarea greutății, aruncarea ciocanului, aruncarea discului și decatlon în cadrul Jocurilor Commonwealthului din 1974 desfășurate în Marea Britanie. De asemenea, a jucat pentru echipa națională de rugby din Fiji în anii 1970.
Carieră militară Rabuka a fost instruit inițial în școlile armatei din Noua Zeelandă, de unde a absolvit în 1973, și a urmat un curs de perfecționare profesională la Academia Militară Sandhurst. A urmat studii postuniversitare la Indian Defence Services Staff College în 1979 și la Australian Joint Services Staff College în 1982. A fost manager principal pentru planificarea operațiunilor trupelor de menținere a păcii UNIFIL în Liban, în 1980 și 1981. La întoarcerea în țară, a fost numit șef de stat major al armatei. Între 1982 și 1987, a fost ofițer pentru operațiuni și instruire în armata fijiană, cu excepția unei absențe de doi ani (1983–1985), perioadă în care a comandat Batalionul Fijian în cadrul forței multinaționale de menținere a păcii Multinational Force and Observers în Sinai.
Pentru serviciul său în Liban, Rabuka a fost decorat cu Legiunea de Onoare în 1980 și a fost numit Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic de către Regina Elisabeta a II-a în 1981.
Loviturile de stat din Fiji din 1987 Rabuka, ajuns între timp colonel, a apărut brusc din anonimat la 14 mai 1987, când a organizat prima dintre cele două lovituri de stat militare pentru a reafirma supremația etnicilor fijieni, în urma alegerilor din 1987, care aduseseră la putere un guvern dominat de indo-fijieni (de origine indiană). După ce a înlăturat guvernul ales, Rabuka a transferat puterea guvernatorului general, , un înalt șef tribal despre care credea că va implementa interesele etnicilor fijieni. Totuși, când Ganilau a încercat să restabilească constituția abrogată, Rabuka a organizat o a doua lovitură de stat la 28 septembrie același an. Inițial, Rabuka și-a declarat loialitatea față de Regină, dar la 7 octombrie a emis un decret (Declaration – Republic of Fiji Decree 1987 No. 8) prin care a proclamat republica, desființând astfel legătura de 113 ani cu Monarhia Britanică. La 5 decembrie, a predat puterea unei administrații interimare, condusă de Ganilau în calitate de președinte și de Ratu Sir ca prim-ministru, însă Rabuka a rămas comandant al armatei și ministru al afacerilor interne, al Serviciului Național pentru Tineret și al Serviciului Auxiliar al Armatei. Ganilau și Mara nu se simțeau suficient de puternici pentru a-l demite pe Rabuka, dar nici acesta nu se simțea suficient de puternic pentru a-i înlătura, datorită sprijinului public pe care cei doi îl aveau ca înalți șefi tradiționali. Între cele două tabere — Ganilau și Mara, pe de o parte, și Rabuka, pe de altă parte — a existat un armistițiu fragil.
Rabuka era considerat un erou de către membrii populației indigene atunci când a răsturnat primul guvern indian al Fiji pentru a instala o clasă conducătoare indigenă. În perioada loviturilor de stat, presa îl numea uneori pe Rabuka „Colonelul Steve Rambo”.
În 2006, Rabuka și-a cerut în cele din urmă scuze pentru organizarea loviturilor de stat. Potrivit Fiji Live, la 28 martie, Rabuka a declarat pentru publicația Ahmedabad Newsline din India, în timpul unei vizite medicale, că regretă rolul său în aceste evenimente, pe care le-a descris ca fiind „nedemocratice”.
Carieră politică Prim-ministru al Fiji (1992–1999) În aprilie 1991, Rabuka a demisionat din funcția de comandant al forțelor armate pentru a se alătura cabinetului lui în calitate de unul dintre viceprim-miniștri. După adoptarea în 1990 a unei noi constituții care garanta dominația etnicilor fijieni asupra sistemului politic, Rabuka a fost ales să conducă nou înființatul partid Soqosoqo ni Vakavulewa ni Taukei în 1991. Acest partid a câștigat alegerile parlamentare din 1992, iar Rabuka a devenit prim-ministru. Însă guvernul său a fost slăbit încă de la început de o provocare la conducere venită din partea fostului ministru de finanțe Josefata Kamikamica. În 1994, Kamikamica a părăsit partidul împreună cu cinci susținători, lipsindu-l pe Rabuka de o majoritate parlamentară. Pentru a rezolva blocajul, au fost organizate alegeri parlamentare anticipate cu trei ani mai devreme; Fijian Political Party a obținut un număr relativ mai mare de mandate, dar cu două locuri sub majoritatea absolută în Camera Reprezentanților, care avea 70 de membri. Rabuka a format o coaliție cu micul General Voters Party, un partid susținut aproape exclusiv de alegători generali, care includeau europeni, chinezi și alte minorități. De asemenea, a fost de acord să negocieze cu liderii moderați ai comunității indo-fijiene pentru a redacta o nouă constituție controversată, care elimina majoritatea prevederilor ce favorizau sistemul politic în favoarea fijienilor indigeni.
Alegerile din 1999 au fost primele din ultimii ani care au implicat o competiție reală pentru putere între etnicii fijieni și indo-fijieni. Rabuka a pierdut aceste alegeri și a fost înlocuit de Mahendra Chaudhry, primul prim-ministru indo-fijian.
Lovitura de stat din Fiji din 2000 După înfrângerea sa electorală, Rabuka a fost ales președinte al Marelui Consiliu al Șefilor. A fost însă forțat să renunțe la această funcție în 2001, în urma unor acuzații formulate de fostul președinte Ratu Sir , care l-a implicat în lovitura de stat din 2000 din Fiji. Aceasta a dus la înlăturarea atât a lui Mara, cât și a prim-ministrului indo-fijian Mahendra Chaudhry, la 19 mai 2000. Pretinzând că liderul puciului, – aflat atunci în arest și condamnat ulterior pentru trădare – nu era decât un paravan, Mara a apărut în emisiunea televiziunii Close-Up pe 30 aprilie 2001 și a dezvăluit că, la 21 mai 2000, la două zile după lovitura de stat, i-a confruntat pe Rabuka și pe șeful poliției, Isikia Savua, în legătură cu posibila lor implicare. „Le-am citit în priviri”, a declarat Mara. Acesta a afirmat în cadrul emisiunii că, la mai puțin de o jumătate de oră după ocuparea Parlamentului de către Speight, Rabuka a telefonat la Government House (reședința oficială a președintelui) oferindu-se să formeze un guvern. A mai susținut că Counter Revolutionary Warfare Unit (Unitatea de Luptă Contra-revoluționară) a armatei fusese implicată în lovitura de stat după ce a primit pregătire pe o fermă deținută de Rabuka.
Într-un interviu acordat cotidianului fijian Daily Post la 2 iulie 2001, Rabuka a respins cu furie acuzațiile, afirmând că acestea erau „delirul unui bătrân mânios” și „foarte nepotrivite pentru un lider național și un om de stat.” Acuzațiile au fost totuși reluate în Senat pe 23 octombrie 2004 de Adi Koila Nailatikau, fiica lui Ratu Mara.
Fostul procuror general Sir Vijay Singh a publicat în 2006 o carte de memorii în care a sprijinit acuzațiile împotriva lui Rabuka. Potrivit Fiji Village, Singh a declarat la 18 august 2006, cu ocazia lansării volumului său Speaking Out, că Rabuka i-a spus personal că a fost unul dintre liderii conspirației și că adevărata țintă a loviturii de stat nu era guvernul Chaudhry, ci Ratu Mara. Singh a mai afirmat că Mara și-a exprimat suspiciunile cu privire la Rabuka chiar în fața lui. „Luni (după lovitura de stat de vineri) am avut o conversație telefonică cu președintele Ratu Sir Kamisese Mara. Nu avea nicio îndoială că domnul Sitiveni Rabuka și domnul Isikia Savua, comisarul de poliție de atunci, au organizat nenorocirea de la complexul parlamentar”, a declarat Singh. Rabuka a refuzat să comenteze acuzațiile lui Singh, invocând principiul sub judice (cauză aflată pe rol).
Alegerile parlamentare din 2006 La începutul anului 2005, Rabuka a declarat că nu va candida la alegerile parlamentare din 2006, însă pe 7 mai a anunțat că își reconsidera poziția, în urma apelurilor venite din partea unor oameni de afaceri și foști politicieni fijieni, care doreau un efort comun pentru unificarea partidelor etnic-fijiene într-o platformă electorală comună. „Sunt sincer interesat, pentru că am susținut mereu unitatea fijienilor”, a declarat el. Rabuka a subliniat că unitatea politică în rândul fijienilor indigeni este esențială pentru a preveni alegerea unui guvern dominat de indo-fijieni în 2006. A recunoscut totuși că mulți îl percepeau ca pe un „obstacol”, dar a adăugat: „Vreau să schimb această percepție.” La 29 mai, Rabuka a afirmat că unitatea politică a fijienilor nu trebuie privită superficial, ca o simplă posibilitate, ci cu toată seriozitatea, ca o necesitate. L-a acuzat de ipocrizie pe prim-ministrul , care făcuse și el apeluri la unitate, arătând că în anii 1990 exista un singur partid fijian major, dar că din el s-au desprins numeroase grupări concurente. Qarase și partidul său, Soqosoqo Duavata ni Lewenivanua (SDL), se numărau printre cei implicați în această fragmentare.
Pe 21 august, Rabuka și-a exprimat opinia că foștii prim-miniștri care au pierdut alegerile generale nu ar trebui să mai candideze. Implicarea lor continuă în politică ducea la instabilitate, a spus el, oferind ca exemple recentele crize politice din Vanuatu și Insulele Solomon. „Este sănătos ca liderii care devin prim-miniștri și sunt apoi înfrânți la urne să își asume răspunderea pentru înfrângere și să se retragă din politica activă, rămânând doar ca sfătuitori sau susținători ai partidului, dar nu în prim-plan, candidând din nou.”
Pe 19 octombrie, Rabuka a declarat că sprijină echipa parlamentară actuală care reprezenta Cakaudrove, dar că va respecta voința poporului în ceea ce privește o eventuală candidatură în alegerile din 2006. Printre reprezentanții în funcție din Cakaudrove se aflau Ratu Naiqama Lalabalavu, șeful suprem al Confederației Tovata, Manasa Tugia și Niko Nawaikula.