Inger Kristina Johansson () este o traducătoare literară suedeză din limbile engleză și română. A tradus în limba suedeză operele unor scriitori români semnificativi precum Mircea Cărtărescu, Gabriela Melinescu, Nichita Stănescu, Ileana Mălăncioiu, Max Blecher, Gianina Cărbunariu, Paul Celan, Horia Lovinescu, Norman Manea, Mihail Sebastian și Varujan Vosganian.
A câștigat mai multe premii literare suedeze pentru traducere și a fost decorată în anul 2024 cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofițer pentru „traducerea în limba suedeză a unui important număr de opere literare românești” și contribuția sa la „promovarea culturii române în Regatul Suediei”.
Biografie Studii S-a născut la 25 aprilie 1947 în orașul Helsingborg și a urmat începând din 1965 studii de licență în filologie (franceză, română și engleză) la Facultatea de Litere a Universității din Lund, unde l-a avut profesor pe lingvistul romanist Alf Lombard, apoi studii de masterat în filologie română, filologie franceză și filologie engleză la aceeași instituție educațională, pe care le-a finalizat în 1974. S-a înscris în 1965 la cursul de limba română pentru începători organizat de profesoara Dagmar Falk (1912–2019) și a fost atunci singura studentă suedeză care a urmat acel curs. „Nu știu de ce m-a atras atât de mult, dar era irezistibil”, mărturisea ea, adăugând că „grație doamnei Falk, m-am îndrăgostit brusc de limbă și, în scurt timp, mai ales de poezia modernistă”. Inger Johansson a menținut legătura cu fosta ei profesoară timp de încă 60 de ani, iar Dagmar Falk a susținut-o în activitatea ei ulterioară și a fost foarte interesată de tot ceea ce făcea.
După un an de studiere a limbii române la Lund, în care româna a fost pentru ea „ca limba latină, un fel de limbă moartă”, Inger Johansson a studiat pentru un semestru în anul universitar 1967–1968 la Institutul de Limbi Străine din cadrul Universității din București. Venirea ei în România a avut loc într-o perioadă în care, potrivit propriei mărturisiri, „exista un fel de optimism – studenții pe care îi întâlneam erau optimiști”, iar șederea ei a durat șapte luni, după care ea a trebuit să se întoarcă în Suedia pentru a se căsători. „Mi-a plăcut foarte mult semestrul aici”, a mărturisit ea ulterior.
Cariera de traducătoare A început să lucreze ca traducătoare literară din 1971, debutând cu traducerea volumului Les Guérilleros au pouvoir : l'itinéraire politique de la révolution cubaine („Gherilele la putere”, 1970) al jurnalistului francez de origine poloneză K.S. Karol, și s-a dedicat exclusiv acestei profesii, traducând romane, biografii, studii de istorie a religiilor și volume de poezie, cu toate că, potrivit propriei mărturisiri, venitul mediu al unui traducător era comparabil cu salariul de început al unui angajat din comerț. Ea a tradus din limbile engleză și română în suedeză, iar principalii autori traduși au fost , Margaret Atwood, André Brink, Mircea Cărtărescu, Doris Lessing, , Gabriela Melinescu, Orhan Pamuk și Tim Winton. După ce a realizat primele traduceri din limba engleză, a încercat să traducă din limba română și a fost îndemnată să înceapă cu romanul Îngerul de gips al lui Nicolae Breban. Primul autor român pe care l-a tradus în limba suedeză a fost Gabriela Melinescu, care emigrase în Suedia în anul 1975 și îi devenise prietenă. Inger Johansson o considera „o prezență vitală, incandescentă, imposibil de uitat” și a tradus trei romane și un jurnal ale Gabrielei Melinescu, dar din cauza lipsei de interes a editurilor suedeze față de literatura română s-a profilat pe traducerea de literatură engleză și a reînceput să traducă literatură română abia la începutul anilor 2000, când editura Bonniers a angajat-o să traducă scrieri ale lui Mircea Cărtărescu. În acest timp a mai tradus drama Cain și Abel a lui Horia Lovinescu, reprezentată în 1987, câteva poeme românești incluse în nr. 4/1992 al revistei literare suedeze Studie kamraten, precum și unele scrieri mai mici, care au fost publicate în numărul 5–6/1996 al revistei literare suedeze , redactat de și dedicat integral literaturii române.
Traducerea scrierilor Gabrielei Melinescu (mai ales cea a Jurnalului egoistului solitar, pe care l-a descris drept o „mărturisire de o mare puritate și mare bogăție”) au contribuit la o evoluție a traducătoarei în plan sentimental și spiritual. În cursul unei vizite la București, unde venise pentru a discuta cu Breban despre traducerea cărții sale în suedeză, Inger Johansson l-a cunoscut pe poetul Nichita Stănescu (1933–1983), pe care l-a descris ulterior ca fiind „puțin timid” și având „o strălucire aparte” și care a emoționat-o prin faptul că a tratat-o ca pe „o mică soră”. Ea a tradus ulterior, împreună cu Gabriela Melinescu, un volum de poezie al lui Nichita Stănescu. După răsturnarea regimului comunist, Inger Johansson a călătorit de mai multe ori în România: în octombrie 1992 (când a participat la ediția a IX-a a Colocviilor Naționale de Poezie de la Piatra Neamț, unde a obținut o „Diplomă de onoare”), în mai 1995 (când a fost invitată la un dialog cultural româno-suedez organizat de Ambasada Suediei în România, Universitățile din București și Brașov, Asociația Scriitorilor Profesioniști din România și Societatea Culturală Antract, a vorbit la lansarea ediției bibliofile a volumului antologic Jurămîntul de sărăcie, castitate și supunere al Gabrielei Melinescu și a ținut o conferință despre literatura suedeză), în octombrie 1997 (când a participat, în Casa Monteoru (sediul Uniunii Scriitorilor), la ceremonia lansării volumului Jurnalul ocult de August Strindberg, tradus de Gabriela Melinescu), în mai 2004 (când a luat parte la lansarea în Casa Monteoru a două cărți ale Gabrielei Melinescu: Jurnal suedez III și romanul Acasă printre străini și a antologiei de poezie Ioni a , tradusă de Gabriela Melinescu, și apoi în Librăria Cărturești la lansarea volumului de poezie Pagini din cartea nopții al lui Tomas Tranströmer, tradus de ) și în octombrie 2014 (când a fost invitată la ediția a II-a a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași – FILIT).
Cu toate că a tradus un număr mare de cărți din limba engleză, Inger Johansson a devenit cunoscută îndeosebi ca traducătoare de literatură română: a tradus mai multe cărți ale lui Mircea Cărtărescu (trilogia Orbitor, Nostalgia, Travesti, Jurnal, Levantul, , Melancolia, Theodoros) și ale Gabrielei Melinescu (romanele ei, două jurnale și poeme), dar și operele unor autori ca Max Blecher, Gianina Cărbunariu, Paul Celan, Horia Lovinescu, Norman Manea, Ioana Nicolaie, Mihail Sebastian, Nichita Stănescu, Varujan Vosganian, ea fiind în acea perioadă singura traducătoare autohtonă suedeză de limba română. Traducerile ei au fost realizate la comanda editurilor, cu excepția operelor scrise de Nichita Stănescu, Max Blecher și Mihail Sebastian. Cărțile traduse din literatura română au avut, în medie, un tiraj între 500 (volume de poezie) și 3.000 de exemplare. Inger Johansson este cea mai prolifică traducătoare a prozei lui Cărtărescu: ea a muncit, potrivit propriei mărturisiri, ca o termită pentru a reconstrui în limba suedeză universul plin de metafore al prozei scriitorului român și a susținut că „trebuie să fiu meticuloasă pentru că [textul – n.n.] este extrem de precis și de viguros”, iar Cărtărescu i-a spus atunci când ea a încheiat cea de-a doua traducere că „această carte este acum în egală măsură a mea și a ta”. Potrivit traducătoarei, opera lui Cărtărescu „a însemnat totul pentru mine”, fiind „un vis pentru un traducător”; Inger Johansson a afirmat că „textele [...] sunt fără dialog și scrise într-un stil universal, meticulos, profund personal, poetic și adresate direct unui public internațional”, iar „fiecare pasaj este dificil, dar foarte inspirator” ca urmare a folosirii unui stil „atât arhaic, cât și dialectal”.
Prima carte a lui Cărtărescu pe care a tradus-o a fost romanul Nostalgia, care a fost publicat în versiune suedeză în mai 2002 și a avut parte de cronici entuziaste în presa suedeză. Inger Johansson a mai tradus câteva poezii ale lui Mihai Eminescu, care au fost recitate în limba suedeză de actorul Christian Fox la serata organizată în 15 ianuarie 2018 la sediul Institutului Cultural Român din Stockholm, cu ocazia sărbătoririi Zilei Culturii Naționale, schițele „Situațiunea” și „Intelectualii...” ale lui Ion Luca Caragiale, precum și unele poezii ale Norei Iuga (din volumul Autobuzul cu cocoșați), ale lui Vasile Voiculescu, Mircea Ivănescu, Emil Brumaru, ale lui Ion Mureșan (din volumul Alcool), ale Anei Blandiana (din volumul Patria mea A4) și ale Magdei Cârneci.
Întrebată într-un interviu cu privire la dificultățile întâmpinate în traducerea literaturii române, ea a răspuns: „Traducerea din orice limbă este întotdeauna grea. Nu se poate spune că e mai ușor sau mai greu dintr-o limbă în alta. Trebuie să ai talent, interes și insistență să o faci.”, completând mai apoi că „fiecare traducere este la urma urmei un proiect de cercetare” și mărturisind ulterior: „Dificultățile sunt mai degrabă de natură terminologică, cât și de găsit un registru potrivit. Însă în limba suedeză găsești destul de ușor stilul acesta sec și cam pedant, aproape birocratic, care, pe de altă parte, cere ordinea sa strictă a cuvintelor.”. În opinia ei, „o carte are doi autori: scriitorul și traducătorul”. Într-un interviu din 2017, ea afirma că principala satisfacție pe care a resimțit-o este bucuria pe care au arătat-o românii atunci când au aflat că ea traduce literatură română („Fiecare român căruia i-am povestit asta de-a lungul anilor a fost personal fericit. [...] Faptul că limba, literatura și poezia sunt comoara comună a tuturor face parte din tradiție. Românii au fost privați de atât de multe lucruri din punct de vedere istoric și sunt fericiți că mă dedic acestui lucru. Ea creează legături între oameni și devine o bucurie neegoistă, pe care toată lumea o poate împărtăși.”).
Traducerile lui Inger Johansson au fost elogiate de criticii literari suedezi, ceea ce a făcut ca Inger Johansson să fie considerată drept unul dintre cei mai importanți traducători suedezi. A îndeplinit funcția de președinte al Secției de traducători a între anii 1999 și 2005 și a fost apoi responsabilă cu informarea traducătorilor () cu privire la onorarii și contracte din 2005 până în 2010. A editat, de asemenea, o revistă cinematografică cu articole în trei limbi: franceză, română și engleză.
Recunoașteri profesionale Activitatea de traducătoare a lui Inger Johansson a fost recunoscută prin acordarea (1999), a (2003), a (2009), a (2011) și a al Academiei Regale Suedeze de Litere (2016). În anul 2017, cu ocazia împlinirii vârstei de 70 de ani, i-a acordat un premiu de excelență în valoare de 20.000 coroane suedeze, prin care i-a recompensat „atât meritele, talentul și serviciile aduse culturii române timp de 40 de ani, cât și strădania de a face ca literatura română să fie cunoscută și îndrăgită în Suedia”. A fost distinsă în anul 2021 cu Premiul Fundației Helge Ax:son Johnsons, în valoare de 200.000 de coroane. i-a conferit în decembrie 2024.