miniatura|Gloria lui Dumnezeu (Șehina) intrând în tabernacol. Șehina (în , transliterat și: Shehiná sau Shekhina, cu accent pe ultima vocală) este un cuvânt ebraic care înseamnă „a locui sau a fi prezent” și se referă la prezența divină. Șehina variază în funcție de relatările din Tanakh, până când dispare în cele din urmă, încheind era profeților. Șehina nu se găsește nicăieri în Tanakh, ci apare în Mișna, Talmud și Midraș. În creștinism este de obicei asociat cu Duhul Sfânt.
Nume alternative Shekinah Șehina Șehină Șekinah Șekinah Șekinah Șehina Shekhinah (pronunțat /shekhinah/) Shechina (pronunțat /shejiná/) Shechinah (pronunțat /shejiná/) Șechina (pronunțat /șehină/).
Etimologie Substantivul Shekhinah derivă din verbul shakan sau shachan (שכן), care în ebraica biblică înseamnă literal „a locui” și este folosit frecvent în Biblia ebraică (Tanah, cunoscută în creștinism sub numele de Vechiul Testament). În ebraica rabinică antică, cuvântul este folosit frecvent cu referire la cuiburi și la obiceiul păsărilor care trăiesc în ele. În mod similar, în gândirea evreiască clasică, Șehina se referă la locuința prezenței divine, până în punctul în care, în apropierea Șehinei, comuniunea cu Dumnezeu este percepută mai puternic.
Cuvântul ebraic mishkan ( tabernacolul templului, unde locuiește Dumnezeu) derivă din rădăcina menționată anterior shakan. A fost folosită și ca binecuvântare de Șabat (sâmbătă) în Templul din Ierusalim. Cuvântul grecesc skene („a locui în cort”) este înrudit cu shekhinah și shakan, motiv pentru care Ioan Evanghelistul l-a folosit cu predilecție în evanghelia sa („Și a locuit între noi”, literal „a locuit în cort între noi”, eskēnōsen en hēmin, Ioan 1,14).
Referințe în „Vechiul Testament”
Vezi și , , , .
Semnificație în iudaism Mulți susțin că Șehină reprezintă atributele feminine ale prezenței lui Dumnezeu (unde Șehină este un cuvânt feminin în ebraică), bazându-se în special pe Talmud.Eisenberg, Ronald L. Ghidul JPS pentru tradițiile evreiești. Societatea de Publicații Evreiești, 2004. ISBN 0-8276-0760-1
Semnificație în creștinism Pe lângă diversele indicii ale prezenței sau gloriei lui Dumnezeu consemnate în Biblia ebraică, mulți creștini consideră că Șehina se manifestă și în diferite locuri din Noul Testament.
Dicționarul biblic Easton, publicat în 1897, oferă următoarea definiție:Easton, M. G.: Easton's Bible dictionary (1897),Text în limba engleză, din Dominio público.
Duhul lui Dumnezeu În Noul Testament, Șehina este adesea asemănată cu prezența Duhului Sfânt în credincios, constituind o paralelă cu prezența lui Dumnezeu în Templul lui Solomon. Șehina este legată de profeție în creștinism în același mod ca și în iudaism:
.
Slava lui Dumnezeu vizibilă În creștinism există diferite referințe la Șehină, unde prezența și slava lui Dumnezeu sunt manifestate ca sinonime,Miller, Fred P.: «Zechariah and Jewish Renewal», Articol în limba engleză pe site-ul AO.net(Inglés) așa cum este ilustrat în următorul exemplu din Cartea Exodului :
Există, de asemenea, numeroase referințe la aceasta în Noul Testament, atât literale, cât și „spirituale”. (Vezi, de exemplu, , unde Isus spune: „Și le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, ca să fie una, așa cum și noi suntem una.”)
Prezența divină
Alte concepții ale Șechinah Raphael Patai stabilește că Șehinah se referă la o zeiță, comparând și contrastând documentele cabalistice evreiești cu cele scripturale.: , în engleză (Zeița ebraică). Detroit: Wayne State University Press, 1990. Se face o distincție istorică între Shechinah și Matronit.
Poetul american Gustav Davidson a definit-o pe Shekhinah ca fiind încarnarea feminină a îngerului Metatron.Davidson, Gustav: Un dicționar de îngeri (în engleză).
Coranul menționează sakina („liniste”), referindu-se la binecuvântările de mângâiere și ajutor asupra copiilor lui Israel și asupra lui Mahomed. În special, Sakina ― sau Sakina binte Hussain ― era și numele celei mai mici fiice a lui Husayn ibn Ali. Ea a fost prima femeie din istoria înregistrată care a primit acest nume.
Unii religioși comparativi au sugerat o comparație între Shekhinah ebraică și Shakti, energia feminină a zeilor hinduși.
Ipoteză astrologică Conform unei ipoteze astrologice, conceptul de Shekhinah, prezența divină a lui Dumnezeu, datează din tradițiile orale transmise din generație în generație, referindu-se la lumina luceafărului (cunoscută acum sub numele de planeta Venus ). Așa cum în Egipt cea mai strălucitoare stea de pe firmament, Sirius, era considerată prezența zeului Osiris, în mai multe regiuni din Orientul Mijlociu lumina planetei Venus - care în Canaan se numea Ashera - era considerată prezența lui Yahweh. Cu toate acestea, numele Shekhinah pare să fi fost folosit atunci când lumina planetei Venus era la cea mai mare splendoare, în special în timpul solstițiului de iarnă (21 decembrie).
În timpurile precreștine, cei care cunoșteau pozițiile și mișcările stelelor erau considerați experți în zei și, prin urmare, preoți și erau instruiți ca atare. Ei erau însărcinați cu investigarea și anunțarea, de exemplu, a poziției Soarelui în zodiac. În acest scop, au avut grijă să observe stelele înainte de răsăritul soarelui. Printre stelele care au fost văzute înainte de răsăritul soarelui s-au numărat planeta Venus și planeta Mercur, acestea având calitatea de a fi mereu aproape de Soare atât dimineața, cât și la amurg. Când se află pe o parte a Soarelui, se vede dimineața, iar când se află pe cealaltă parte, se vede la amurg. Apariția lui Venus în est era anunțul unor zile speciale, în special dacă exista o conjuncție cu planeta Mercur. Dacă evenimentul avea loc la unul dintre echinocții sau solstiții, acesta dobândea o semnificație mai mare. Pentru preoții poporului evreu din vechime, era echinocțiul de iarnă la fiecare 40 ani, conform cărții Unlocking the Secrets of the Hiram Key (1996), de Chris Knight și Robert Lomas.
Preoții și-au înființat oracolele astfel încât lumina lui Venus, adică a Șehinei, să strălucească asupra lor înainte de zori. Mai târziu, au fost construite temple astfel încât această lumină să pătrundă printr-o fereastră estică făcută în acest scop. Consacrarea regilor avea loc în timpul acestui eveniment special; era probabil singura modalitate prin care un rege putea fi considerat un reprezentant legitim al lui Dumnezeu pe pământ, căci lumina lui Dumnezeu urma să strălucească asupra lor. Este posibil să existe o cerință, sau cel puțin o dorință, ca candidatul la tron să se nască la solstițiul de iarnă (21 decembrie) și ca, în acest scop, regii să fi încercat să-și conceapă copiii de nouă ori pe an. luni înainte de acest solstițiu, adică la echinocțiul de primăvară (21 martie). Când Șechina nu era prezentă, nu se putea sărbători un eveniment special. Șechina putea fi acoperită de o zi noroasă, nu putea apărea dimineața pentru că era la vest de soare sau uneori nu apărea așa cum era de așteptat la fiecare patruzeci de ani, deoarece conjuncția dintre Mercur și Venus nu are loc întotdeauna cu regularitatea așteptată de 40. ani, caz în care „distanțarea” sa era considerată o consecință a unui popor păcătos.
Urmând această linie de gândire, când lumina Shekhinah strălucea în toată splendoarea ei la solstițiul de iarnă, unii susțin că preoții astrologi așteptau nașterea unui nou rege.
În timpurile moderne, asocierea Șehinei cu planeta Venus a dispărut, dar atributele sale au fost menținute ca concepte spirituale.
Note
Vezi și
Legături externe
Șehina în iudaism (engleză). Articol din Enciclopedia Mythica, care descrie rolul Șehinei ca zeiță legată de iudaism (engleză). Articol despre Matronit/Maggid ca aspect al Șehinei (engleză). [https://web.archive.org/web/20110202140736/http://www.centrodeadoracionshekina.com/ Site-ul oficial al Centrului de Cult Shekinah, Adunările lui Dumnezeu, , Alajuela, Costa Rica
Categorie:Articole care necesită citări suplimentare Categorie:Cuvinte și expresii în limba ebraică Categorie:Iudaism