Musafirul nepoftit (în ) este un film american din 2007, scris și regizat de Tom McCarthy și produs de Michael London și Mary Jane Skalski. Producătorii executivi au fost Jeff Skoll și Omar Amanat. Scenariul se concentrează pe un bărbat singuratic, aflat la sfârșitul vârstei mijlocii, a cărui viață se schimbă după o întâlnire întâmplătoare cu un cuplu de imigranți, întâlnire ce îl obligă să se confrunte cu probleme legate de identitate, imigrație și comunicare interculturală în New York-ul de după 11 septembrie 2001.
Pentru Musafirul nepoftit, McCarthy a câștigat premiul Independent Spirit din 2008 pentru cel mai bun regizor, în timp ce Richard Jenkins a fost nominalizat la premiul pentru cel mai bun actor la cea de-a 81-a ediție a Premiilor Oscar.
Rezumat
Walter Vale este un profesor de economie văduv de la Connecticut College, care duce o existență destul de solitară. Își umple zilele luând uneori lecții de pian, în încercarea de a o imita pe regretata sa soție, pianistă de concert clasică, și lucrează rareori la o carte nouă. Când este rugat să prezinte o lucrare la o conferință academică la Universitatea din New York, nu este entuziasmat să facă călătoria, având în vedere că este doar coautorul nominal și nici măcar nu a citit lucrarea completă. Charles, șeful departamentului său, insistă, iar Walter este obligat să participe.
Când ajunge în vechiul său apartament din Manhattan, Walter este surprins să găsească un cuplu tânăr necăsătorit locuind acolo, închiriat de la un escroc care pretindea că este al său. Tarek este un imigrant din Siria, un cântăreț de djembe palestiniano-sirian, iar Zainab este o creatoare senegaleză de bijuterii etnice. Mai târziu, descoperă că amândoi sunt imigranți ilegali. Deși nu au unde să se ducă, își fac bagajele în grabă și pleacă, dar Walter decide să-i lase să rămână. În următoarele zile, se dezvoltă încet o prietenie. Tarek îl învață pe Walter să cânte la tobă, iar cei doi bărbați se alătură unui grup de cântăreți la tobe din Central Park.
În drum spre casă, Tarek este acuzat din greșeală că a sărit peste turnichetul de metrou, arestat pentru că „nu” și-a plătit biletul (deși chiar o făcuse) și dus la un centru de detenție pentru imigranți ilegali din Queens. Pentru a preveni deportarea lui Tarek din Statele Unite, Walter angajează un avocat specializat în imigrare. Simțindu-se inconfortabil pentru că a rămas singură în apartamentul cu Walter, Zainab se mută la niște rude din Bronx.
Mama lui Tarek, Mouna, sosește pe neașteptate din Michigan, când descoperă că nu își poate contacta fiul. Deoarece se află și ea ilegal în State, nu îl poate vizita nici la centrul de detenție. Ezitând, acceptă oferta lui Walter de a rămâne în apartament, iar cei doi dezvoltă o prietenie. Walter mărturisește că viața lui este neîmplinită; nu-i place singurul curs pe care l-a predat timp de douăzeci de ani, iar cartea pe care se presupune că o scrie este nici pe departe finalizată. Se dezvăluie că soțul jurnalist al Mounei a murit în urma unei lungi perioade de închisoare motivate politic în Siria, iar ea este îngrijorată de perspectivele de viitor ale fiului ei dacă acesta va fi deportat. Cei doi încep să împărtășească o existență domestică simplă, Mouna pregătind mese, iar Walter o invită la Fantoma de la Operă, când ea menționează dragostea ei pentru înregistrarea originală a distribuției pe care Tarek i-a trimis-o cadou.
Fără avertisment, Tarek este deportat sumar înapoi în Siria. Mouna, rămasă fără nimeni în State, decide să-l urmeze și să se întoarcă să locuiască acolo. În ultima lor noapte, Mouna se îmbrățișează alături de Walter în pat, învinovățindu-se pentru tot ce a mers prost - cu ani mai devreme, primise un ordin de deportare pentru ea și Tarek, dar aruncase documentele, dorind în schimb ca cei doi să rămână în Statele Unite. Walter o conduce la aeroport a doua zi. Rămas din nou singur, Walter cântă la tobă pe peronul metroului, așa cum o făcea Tarek.
Distribuție Richard Jenkins – Walter Vale: McCarthy l-a avut în minte pe Jenkins de la început, deoarece are o „calitate uimitoare și minunată de om obișnuit”, care a ajutat la crearea personajului. După doi ani și jumătate de scris, a lucrat cu Jenkins pentru a-l finaliza. Haaz Sleiman – Tarek: Înainte de acest rol, Sleiman nu cântase niciodată la tobe și a trebuit să exerseze trei ore pe zi timp de o lună și jumătate pentru a putea interpreta rolul. După ce a vizionat un documentar despre Fela Kuti, lui Sleiman i-a venit ideea ca Tarek să repete în lenjerie intimă.Kramer, Gary (April 24, 2008). "Aroundphilly.com Interview: Haaz Sleiman". Aroundphilly.com. Archived from the original on July 22, 2012. Retrieved January 8, 2010. Danai Gurira – Zainab Hiam Abbass – Mouna Richard Kind – Jacob Michael Cumpsty – Charles Marian Seldes – Barbarei
Producție Povestea filmului a avut ca punct de pornire personajele Tarek și Walter. McCarthy și-a dorit ca filmul să se bazeze pe interacțiunea dintre cei doi, dar crearea poveștii a fost ca și cum „ai pune cap la cap piesele unui puzzle”.Tom McCarthy a început să scrie scenariul filmului în timpul unei vizite în Orientul Mijlociu, regizorul menționând „o legătură deosebit de puternică cu oamenii pe care i-a întâlnit la Beirut” și nu a luat în considerare aspectul imigrației până când nu s-a întors în New York City.Bell, James (July 2008). "Rushes: Interview: Strangers in a Strange Land". Sight and Sound. 18 (7): 10. ISSN 0037-4806. Filmările au avut loc în New York City. Unele scene au fost filmate în campusul Colegiului Wagner din Staten Island, New York. Coloana sonoră include „Open and Close” și „Je'nwi Teni (Don't Gag Me)”, scrise și interpretate de muzicianul/compozitorul nigerian Fela Kuti.
Premii și recepție Filmul a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Toronto din 2007 și a fost proiectat la numeroase festivaluri în 2008, inclusiv Festivalul de Film de la Sundance, European Film Market, Festivalul Internațional de Film de la Portland, Festivalul Internațional de Film de la Miami, South by Southwest, Festivalul Internațional de Film de la Dallas, Festivalul de Film de la Phoenix și Festivalul Internațional de Film de la Philadelphia. Filmul „Vizitatorul” a avut o lansare limitată în SUA pe 11 aprilie în 4 cinematografe și a încasat 86.488 de dolari, cu o medie de 21.622 de dolari pe cinematograf, clasându-se pe locul 45 la box office. Cea mai mare lansare a filmului a fost în 270 de cinematografe, încasând 9.427.089 de dolari pe plan intern și 8.651.086 de dolari la nivel internațional, pentru un total de 18.078.175 de dolari, peste bugetul de producție de 4 milioane de dolari.
Opinii critice Musafirul nepoftit a primit recenzii în mare parte pozitive din partea criticilor și are un rating de 89% pe Rotten Tomatoes, bazat pe 120 de recenzii, cu o notă medie de 7,62 din 10. Consensul afirmă că „Musafirul nepoftit este o dramă sinceră, umanistă, care explorează cu abilitate identitatea, imigrația și alte probleme majore de după 11 septembrie”. Filmul are, de asemenea, un scor de 79 din 100 pe Metacritic, bazat pe 29 de recenzii.
A. O. Scott de la New York Times a făcut următoarea observație: „Lucrul curios la Vizitatorul este că, deși merge mai mult sau mai puțin acolo unde crezi că va merge, tot reușește să te surprindă pe parcurs... Este posibil să-ți imaginezi o versiune a acestei povești... care ar fi evidentă și sentimentală, un exercițiu de condescendență culturală și masochism liberal. Într-adevăr, este aproape imposibil să ți-o imaginezi altfel. Și totuși, în mod uimitor, domnul McCarthy a reușit. Așa cum Agentul de gară () a evitat cu agilitate obstacolele drăgălășeniei și excentricității voite pe care le-a împrăștiat în propria cale, tot așa Musafirul nepoftit cu o grație și o modestie impresionante, rezistă potențialei banalități și ridicării false.”Scott, A. O. (April 11, 2008). "Professor as Student of His Life and Others'". The New York Times. Retrieved March 8, 2012.
Roger Ebert de la Chicago Sun-Times a acordat filmului 3½ stele din patru și l-a numit „un film minunat, trist, furios și fără un mic final fericit reconfortant”. El a adăugat: „Toți cei patru actori sunt carismatici, în moduri destul de diferite... Jenkins creează un studiu de personaje surprinzător de emoționant, foarte liniștit.”
Filmul a fost desemnat cel mai bun film al anului de către Washington Post, Charlotte Observer și Arkansas Democrat-Gazette. De asemenea, a fost citat printre cele mai bune zece filme ale anului de către numeroase publicații, inclusiv Chicago Reader, Philadelphia Inquirer, Seattle Post-Intelligencer, The Hollywood Reporter, The Wall Street Journal și New York Post.
Premii AwardCategoryNominee(s)ResultRef.AARP Movies for Grownups AwardsCel mai bun film intergenerațional ()CâștigătorCel mai bun actorRichard JenkinsNominalizatAcademy AwardsCel mai bun actorNominalizatAlliance of Women Film Journalists AwardsCel mai bun actorNominalizatCel mai bun scenariuTom McCarthyNominalizatBoston Society of Film Critics AwardsCel mai bun actorRichard JenkinsRunner-upCea mai bună distribuțieNominalizatBrisbane International Film FestivalPremiul interconfesional ()Tom McCarthyNominalizatChicago Film Critics Association AwardsCel mai bun actorRichard JenkinsNominalizatChlotrudis AwardsCel mai bun actorCâștigătorCea mai bună actriță în rol secundarHiam AbbassNominalizatCel mai original scenariuTom McCarthyNominalizatCritics' Choice Movie AwardsCel mai bun actorRichard JenkinsNominalizatDallas-Fort Worth Film Critics Association AwardsCel mai bun filmLocul 6Cel mai bun actorRichard JenkinsLocul 5David di Donatello AwardsCel mai bun film Tom McCarthyNominalizatDeauville American Film FestivalGrand PrixCâștigătorFICE - Federazione Italiana Cinema d'EssaiCea mai bună actrițăHiam Abbass (also for Lemon Tree)CâștigătorGold Derby Film AwardsCel mai bun actor în rol principalRichard JenkinsNominalizatGotham Independent Film AwardsCea mai bună caracteristicăNominalizatCea mai bună distribuțieHiam Abbass, Danai Gurira, Richard Jenkins,