Tyrannosaurus este un gen extinct de dinozaur teropod din familia Tyrannosauridae, care a trăit în ultima parte a Maastrichtianului (ultimul etaj al Cretacicului), . acum 66-68 milioane de ani, în ceea ce este numită astăzi America de Nord. Tyrannosaurus rex al cărui etimon înseamă "regele șopârlă tiran", este una dintre cele mai cunoscute specii de dinozauri și singura specie de Tyrannosaurus, în cazul în care taxonul Tarbosaurus bataar nu este considerat parte a aceluiași gen. Tyrannosaurus a fost printre ultimii dinozauri non-aviari care au existat înaintea extincției survenite la limita Cretacic-Paleogen, acum 66 de milioane de ani.
Ca și ceilalți tiranozauri, Tyrannosaurus era un carnivor biped cu un craniu masiv echilibrat de o coadă lungă și grea. În comparație cu membrele posterioare mari și puternice, membrele anterioare erau scurte, dar neobișnuit de puternice pentru mărimea lor și erau prevăzute cu câte două gheare ascuțite. Cel mai complet specimen măsoară 12,3 m în lungime și putea ajunge până la 3,66 metri înălțime la șolduri și, potrivit celor mai moderne estimări, cântărea 8,4-14 tone greutate. Deși și alte teropode rivalizează sau depășesc dimensiunile Tyrannosaurus rex, acesta se situează printre cele mai mari animale de pradă de uscat cunoscute și se estimează că a exercitat cea mai mare forță musculară în rândul tuturor animalelor terestre. De departe, cel mai mare carnivor din mediul său, Tyrannosaurus rex a fost cel mai probabil un prădător de vârf, care se hrănea cu hadrosauri, ceratopsieni, ankylozauri și eventual sauropode. Unii experți au sugerat că dinozaurul a fost în primul rând un necrofag. Întrebarea dacă Tyrannosaurus era un prădător de vârf sau un necrofag a fost printre cele mai lungi dezbateri din paleontologie. Majoritatea paleontologilor acceptă astăzi faptul că Tyrannosaurus a fost atât un prădător activ, cât și un necrofag.
Au fost identificate peste 50 de specimene de Tyrannosaurus rex, dintre care unele sunt schelete aproape complete. Abundența de materii fosile a permis cercetarea semnificativă a multor aspecte ale biologiei sale, inclusiv istoricul vieții și biomecanica. Modalitățile de hrănire, fiziologia și viteza potențială a Tyrannosaurus rex sunt câteva subiecte de dezbatere. Taxonomia sa este de asemenea controversată, întrucât unii oameni de știință consideră că Tarbosaurus bataar din Asia este a doua specie de Tyrannosaurus, în timp ce alții susțin că Tarbosaurus este un gen separat. Câteva alte genuri de tiranozauride din America de Nord au fost, de asemenea, sinonime cu Tyrannosaurus.
Ca teropod arhetipal, Tyrannosaurus este unul dintre cei mai cunoscuți dinozauri și a fost prezentat în filme, în publicitate, pe timbre poștale și prin alte mijloace de comunicare.
Caracteristici
Tyrannosaurus rex a fost unul dintre cele mai mari carnivore de uscat ale tuturor timpurilor; cel mai mare specimen complet (dar nu cel mai mare specimen descoperit), aflat la Muzeul Field de Istorie Naturală sub denumirea FMNH PR2081 și poreclit "Sue" după numele paleontologul Sue Hendrickson, măsoară 12,8 metri lungime și 3,66 metri înălțime la nivelul șoldurilor. Cele mai recente studii au estimat că Sue a cântărit între 8,4 și 14 tone. Nu orice specimen adult Tyrannosaurus recuperat este la fel de mare. Estimările medii pentru adulți au variat considerabil de-a lungul anilor, de la 4,5 tone la peste 7,2 tone cu cele mai moderne estimări variind între 5,4 și 8 tone.
Gâtul lui Tyrannosaurus rex forma o curbă naturală în formă de S, ca cea a altor teropode, dar era mai scurt și mai musculos pentru a susține capul masiv. Membrele anterioare erau scurte și se terminau cu câte două gheare, împreună cu un mic metacarpus reprezentând rămășița celei de-a treia gheare. În contrast, membrele posterioare ale lui T. rex erau printre cele mai lungi dintre toate teropodele, proporțional cu mărimea corpului. Coada era lungă și masivă, uneori conținând peste patruzeci de vertebre, pentru a echilibra capul masiv și trunchiul și pentru a oferi spațiu pentru mușchii masivi locomotori. Pentru a compensa imensul volum al animalului și a permite acestuia să se deplaseze destul de repede, multe oase erau goale, reducând greutatea sa fără pierderi semnificative de rezistență.
Cel mai mare craniu cunoscut de Tyrannosaurus rex are o lungime de până la 1,52 metri lungime. Cavități mari în craniu au redus greutatea, la fel ca la toate teprodele carnivore. În alte privințe, craniul lui Tyrannosaurus a fost semnificativ diferit de cel al altor mari terapode. Extrem de lat la spate și prevăzut cu un bot îngust, T. rex avea o viziune binoculară neobișnuit de bună.
Oasele craniului erau masive, iar oasele nazale și alte oase s-au sudat, împiedicând mișcarea între ele; dar cele mai multe oase erau pneumatizate (conțineau un "fagure" de spații mici de aer) fiind astfel mai ușoare. Aceste caracteristici ale craniului tiranosauridelor i-ar fi dat o mușcătură foarte puternică, mult mai mare decât cea a tuturor celorlalte terapode. Vârful maxilarului superior era în formă de U (majoritatea carnivorelor non-tyrannosauroide aveau fălci superioare în formă de V), ceea ce a dus la creșterea cantității de țesuturi și oase pe care un tiranozaur le putea rupe cu o singură mușcătură, deși a crescut și tensiunea pe dinții din față.
Dinții de Tyrannosaurus rex prezintă o heterodonție marcată (diferențe de formă). Premolarii situați în partea din față a maxilarului superior erau strâns grupați, în secțiune transversală erau în forma literei D, prezentau striuri de ranforsare iar vârfurile erau asemănătoare unei dalte. Forma dinților a redus riscul de rupere a dinților atunci când Tyrannosaurus mușca și trăgea de pradă. Dinții rămași erau robusti, mult mai distanțați și aveau, de asemenea, crestături. Dinții de pe maxilarul superior erau mai mari decât restul dinților cu excepția celor din partea posterioara a maxilarului inferior. Cel mai mare dinte găsit până acum a fost estimat la 30,5 cm lungime inclusiv rădăcina, acesta fiind cel mai lung dinte de dinozaur carnivor descoperit până în prezent.
Pielea și penajul
Descoperirea dinozaurilor cu pene a condus la dezbateri dacă și în ce măsură Tyrannosaurus ar fi putut avea pene. În anul 2004, revista Nature a publicat un articol descriind un tiranozaurid timpuriu, Dilong paradoxus, descoperit în formațiunea Yixian din nord-estul Chinei ca având structuri filamentoase, recunoscute în mod obișnuit ca precursoarele penajului. Cercetătorii care au studiat specimenul Dilong au speculat că pene izolate ar fi putut fi pierdute de specii mai mari sugerând că Tyrannosaurus prezentau astfel de proto-pene. Descoperirea ulterioară a speciei gigantice Yutyrannus huali, de asemenea în Yixian, a arătat că și câțiva mari tiranozaurozi aveau pene care acopereau o mare parte din corpul lor, punând la îndoială ipoteza că ele erau o caracteristică legată de dimensiune. Un studiu din 2017 a revizuit pielea tiranozauridelor, inclusiv a specimemului Tyrannosaurus numit "Wyrex" (BHI 6230), la care s-au prezervat bucăți din coadă, șold și gât. Studiul a concluzionat că acoperirea cu pene la tiranozauridelor mari, cum ar fi Tyrannosaurus, dacă a existat, a fost limitată la partea superioară a trunchiului.
Istoria cercetării
Primele fosile
În 1874, în apropiere de Golden, Colorado, geologul american Arthur Lakes a descoperit dinții care astăzi sunt atribuiți lui Tyrannosaurus rex. La începutul anilor 1890, paleontologul american John Bell Hatcher a colectat elemente postcraniale în estul statului Wyoming. Fosilele au fost considerate a fi dintr-o specie mare de Ornithomimus (O. grandis), dar astăzi sunt considerate rămășițe ale Tyrannosaurus rex.
În 1892, Edward Drinker Cope a găsit două fragmente vertebrale de dinozaur. Cope a crezut că fragmentele aparțineau unui dinozaur "agathaumid" (ceratopsid) și le-a numit Manospondylus gigas, însemnând "vertebra poroasă uriașă", referindu-se la numeroasele deschideri pentru vasele de sânge pe care le-a găsit în os. Fosilele M. gigas au fost identificate în 1907 de către Hatcher ca fiind cele ale unui teropod, mai degrabă decât ale unui ceratopsid.. Încă din 1917, Henry Fairfield Osborn a recunoscut asemănarea dintre Manospondylus gigas și Tyrannosaurus rex, dar cam în acea perioadă s-a pierdut a doua vertebră. Din cauza naturii fragmentare a vertebrei Manospondylus, el nu a putut clarifica relația dintre cele două genuri. În iunie 2000, Institutul Black Hills a găsit aproximativ 10% din scheletul Tyrannosaurus (BHI 6248) într-un sit care ar fi putut fi localitatea originală a lui M. gigas.
Descoperirea și denumirea scheletului
Barnum Brown, curator asistent al Muzeului American de Istorie Naturală, a descoperit primul schelet parțial al Tyrannosaurus rex în estul Wyoming în 1900. Brown a găsit în formația Hell Creek din Montana în 1902 un alt schelet parțial cuprinzând aproximativ 34 de oase fosile. Retrieved 6 octombrie 2008. La vremea aceea, Brown scria: "Sursa nr.1 conține femur, humerus, trei vertebre și două oase nedeterminate ale unui dinozaur carnivor mare, care nu este descris de Marsh ... N-am mai văzut nimic asemănător din Cretacic". Henry Fairfield Osborn, președintele Muzeului American de Istorie Naturală, a numit al doilea schelet Tyrannosaurus rex în 1905. Denumirea generică provine din cuvintele grecești τύραννος (tyrannos, "tiran") și σαῦρος (sauros, "șopârlă"). Osborn a folosit cuvântul latin rex ("rege"), pentru numele specific. Binomul complet se traduce, prin urmare, la "șopârla tiranului regele" sau "șopârla regelui Tyrant", subliniind dimensiunea animalului și dominând percepția asupra altor specii ale timpului. Numele binomial s-ar traduce astfel prin "regele șopârlă tiran" subliniind dimensiunea animalului și dominând percepția asupra altor specii ale timpului. Osborn a numit celălalt exemplar Dynamosaurus imperiosus într-o lucrare din 1905. În 1906, Osborn a recunoscut că cele două schelete erau din aceeași specie și a preferat numele Tyrannosaurus.
Materialul original Dynamosaurus se află în colecțiile Muzeului de Istorie Naturală din Londra. În 1941, specimenul tip T. rex a fost vândut Muzeului de Istorie Naturală din Pittsburgh, Pennsylvania, pentru 7 000 de dolari.
Din anii 1910 până la sfârșitul anilor 1950, descoperirile lui Barnum au rămas singurele exemplare ale lui Tyrannosaurus, deoarece Marea criză economică și războaie au ținut mulți paleontologi în afara domeniului.
Resurscitarea interesului
Începând cu anii 1960, interesul pentru Tyrannosaurus s-a reînnoit, ducând la recuperarea a 42 de schelete din America de Nord Est. În 1967, dr. William MacMannis a găsit și a recuperat scheletul numit "MOR 008", care este 15% complet și al cărui craniu a fost expus la Muzeul de Istorie Naturală din Black Hills. În anii 1990, au existat numeroase descoperiri, cu aproape de două ori mai multe decât în anii precedenți, inclusiv două dintre cele mai complete schelete găsite până în prezent: Sue și Stan.