Rudolf Joseph Lorenz Steiner (n. 25/27 februarie 1861,În documentele oficiale a fost trecută, așa cum se obișnuia pe atunci, data botezului: 27 februarie. Deși în autobiografia sa el a menționat aceeași dată, într-o notă de mână nedatată scria: „Data nașterii mele este pe 25 februarie 1861. Două zile mai târziu am fost botezat.” (documentat pentru prima oară în Contribuții la operele complete ale lui Rudolf Steiner, Caietul 49/50). Donji Kraljevec, pe atunci Ungaria, în prezent Croația — d. 30 martie 1925, Dornach, Elveția) a fost un guru și filosof New Age, esoterist, artist, pedagog și gânditor social austriac, fondator al antroposofiei, pedagogiei Waldorf, euritmiei, agriculturii biodinamice și medicinei antroposofice. A inițiat concepția despre tripartiția socială, economia asociativă și a proiectat mai multe clădiri după principiile arhitecturii organice, între care cea mai cunoscută este Goetheanum-ul, sediu al Universității Libere pentru Știință Spirituală și Societății Antroposofice Generale.
Doi savanți germani au numit antroposofia „cea mai de succes formă de religie « alternativă » din secolul [al XX-lea]”. apud Alți savanți au afirmat că antroposofia „aspiră la statutul de dogmă religioasă”. Conform Mariei Carlson, antroposofia este o „religie pozitivistă” „oferind o teologie aparent logică bazată pe pseudoștiință”. Conform lui McDermott, „Rudolf Steiner a fost un învățător ezoteric în tradiția rozicrucian-creștină [...]”.
Aproape toate biografiile lui Steiner sunt hagiografie, cu excepția cărților scrise de Gebhardt, Ullrich și Zander.Surse pentru 'hagiografie':
Activitate și idei
Reputația lui Steiner este de clarvăzător. Steiner a avut o amplă activitate ca filosof, conferențiar și om de cultură, susținând numeroase prelegeri în diferite localități din Europa, inclusiv una în anul 1889 la Sibiu, aflat pe atunci în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În 1891 își obține doctoratul în filosofie la Universitatea din Rostock, Germania, iar mai târziu devine secretarul general al secțiunii germane a Societății Teosofice, cu toate că avea rezerve asupra misticismului oriental promovat de aceasta. Începând cu această perioadă începe să vorbească despre posibilitatea cercetării nemijlocite a lumii spirituale suprasensibile prin intermediul metodelor științei spirituale, descrise de el într-o serie de cărți și conferințe.
Tânărul Steiner s-a prezentat ca un individualist, pozitivist și liber gânditor care nu se temea să se refere la filosofi scandaloși precum Stirner, Nietzsche și Haeckel. Libertatea lui de gândire a culminat cu un dispreț pentru religie și credință. El a atribuit creștinismului trăsături aproape patologice. Steiner „ținea prelegeri la multe colegii muncitorești și la Uniunea Giordano Bruno (o organizație raționalistă, antireligioasă) despre istoria filosofiei”. Într-adevăr, mai mulți autori observă o schimbare de la Steiner tânăr, bazat pe lumea aceasta, la Steiner mai în vârstă, bazat pe lumea de dincolo.
Potrivit lui , „Steiner s-a alăturat Societății Teosofice pentru a pune stăpânire pe ea.” Când Steiner a aderat la teozofie, Anna Eunicke nu a fost încântată că soțul ei, având anterior reputația de universitar cu o profesie liberală, s-a alăturat sectei unei șarlatane. Căsătoria lui Steiner cu Eunicke „a fost clar o căsătorie din interes”. Steiner locuia cu soția și amanta (). Eunicke a divorțat în 1904. Steiner s-a căsătorit cu von Sivers în 1914, după moartea lui Eunicke din 1911.Johannes Hemleben, Rudolf Steiner: A documentary biography, Henry Goulden Ltd, 1975; , pp. 110-113 (German edition: Rowohlt Verlag, 1990, ) În timp ce era căsătorit cu von Sivers a avut-o drept amantă pe Ita Wegman. După moartea lui Steiner, Societatea Antroposofică a fost divizată între soție și amantă.
Deși susținea concepția despre reîncarnare și karma, importanța pe care Rudolf Steiner o acorda creștinismului și esoterismului vestic duc în 1913 la separarea de Societatea Teosofică și înființarea Societății Antroposofice, în cadrul căreia va introduce cele mai multe inițiative cultural-spirituale și sociale ale sale, îndeosebi după primul război mondial. Steiner a insistat adesea asupra necesității de a folosi cunoștințele obținute prin observație suprasensibilă în viața practică, considerând lipsa legăturii între idealurile spirituale ale oamenilor și necesitățile materiale ale vieții cotidiene a fi cauza declinului socio-cultural. Antroposofia pe care a fondat-o este o concepție despre om și lume care susține existența unor elemente suprasensibile constitutive ale ființei umane, dincolo de corpul fizic.
Steiner afirma că face călătorii astrale, că este clarvăzător și că vorbește cu morții.
Steiner a fost editor al operelor științifice ale lui Goethe, dar în realitate era vorba de o slujbă de mizerie. În ciuda faimei sale de esoterist, Steiner a fost izolat din punct de vedere cultural și academic. a scris că filosofia de nivel universitar ignoră opera filosofică a lui Steiner din cauza reputației lui de ocultist.
Potrivit lui Lachman, „consensul general asupra reflecțiilor științifice ale lui Goethe, în acel moment, era că acestea erau nefolositoare ca știință și plictisitoare ca literatură; de fapt, nimeni altcineva nu dorea slujba de a le edita”.
Școala Ezoterică a Societății Antroposofice își are originea, direct și indirect, din „numeroasele grupuri pansofice și oculte aparținând Masoneriei de grad înalt”, trecând prin Societatea Teosofică și Ordo Templi Orientis. Steiner avea gradele masonice 33 și 95. Pe lângă faptul că era membru al OTO, Steiner a fost Marele Maestru adjunct german al . Steiner s-a distanțat rapid de , lider al OTO și cel care-i permisese accesul în Masonerie, iar această asociere a fost neplăcută datorită dezvăluirilor publice că OTO practică magia sexuală. Loja lui Steiner preda Kama Sutra și .
l-a numit „teologul ocult, prin excelență”, de asemenea l-a numit panteist. apud Un autor evanghelic este de acord că Steiner era apropiat de panteism.
Despre lucrarea sa, Filosofia libertății, Lachman a scris: „Este, de asemenea, o operă de geniu și se bănuiește că reputația ulterioară de ocultist a lui Steiner a împiedicat cartea să primească atenția pe care o merită”. De asemenea, el a scris: „Filosofia mainstream are la fel de multă atenție pentru Steiner astăzi ca și acum un secol, dar opera sa a fost preluată de gânditori mai alternativi, precum și ”.
„Steiner a fost un individualist moral”.
, senior lecturer la Massachusetts Institute of Technology și creatorul Theory U, afirma într-un interviu: „Există o sursă mai adâncă în tradiția vestică, ce a fost ascunsă, și care include o metodă științifică bazată mai mult pe fenomenologie. Este în direcția în care, de exemplu, Goethe și-a dezvoltat știința. Apoi prin Steiner ea a devenit mai accesibilă celorlalți. Ea dezvoltă o metodă ce se află în conexiune cu întregul.”
Un antroposof pe nume N.C. Thomas a scris „Totuși, știind că mediul academic îl va respinge, a decis totuși în 1902 să înceapă să vorbească deschis despre percepțiile sale spirituale.” Thomas neagă că antroposofia este o religie. Joel Beversluis recunoaște că asta susțin antroposofii. Doi savanți germani marxiști-leniniști spun că antroposofia este semi-religioasă. Ei spun că Steiner a fost rasist și reacționar. James A. Santucci afirmă că antroposofia este bazată pe creștinism esoteric.
După Swartz, Brandt, Hammer, Hansson și alții, antroposofia este o religie (nouă mișcare religioasă), în timp ce Martin Gardner și alții au denumit-o sectă. Un alt savant o numește, de asemenea, o nouă mișcare religioasă sau o nouă mișcare spirituală. Deja în 1924, antroposofia a fost etichetată „nouă mișcare religioasă” și „mișcare ocultistă”. Alți savanți sunt de acord că este o nouă mișcare religioasă.Surse pentru 'Cusack și Norman': Conform lui , atât teoria cât și practica antroposofiei vădesc caracteristici ale religiei, iar Rudolf Steiner nu ar nega asta. consideră că ea ține de tradiția rosicruciană creștină. Potrivit lui , Rudolf Steiner „a amestecat teosofia modernă cu o formă gnostică de creștinism, rozicrucianism și Naturphilosophie germană”. Geoffrey Ahern susține că antroposofia ține de neognosticism, văzut pe larg, pe care-l identifică noțiunilor de și de ocultism. Lachman a afirmat că Steiner reprezenta o „versiune puternic creștinizată a teosofiei” și „știință ocultă creștinizată”.
Un alt autor afirmă că întrebarea dacă antroposofia este o religie nu poate primi răspuns prin „Da” sau „Nu”. Altcineva a denumit-o „o formă de « ocultism creștin »”.
Nicholas Goodrick-Clarke a descris antroposofia ca fiind o ramură [modernă] a gnosticismului antic, în special a „eonilor pleromei valentiniene”.
Esențialmente, învățăturile lui Steiner sunt gnosticism creștin. Punctul de vedere oficial al Bisericii Catolice este că antroposofia este „o erezie neognostică”.Vezi de asemenea Alți ereziologi sunt de acord. Apologetul luteran (Sinodul Missouri) și ereziologul Eldon K. Winker l-a citat pe Ron Rhodes că Steiner avea aceeași hristologie precum . Într-adevăr, Steiner considera că Isus și Hristos erau două ființe diferite, care au fuzionat la un moment dat, ceea ce poate fi interpretat drept gnosticism, dar nu docetism, deoarece „ei nu cred că Hristos l-a părăsit pe Isus înainte de crucificare”. „Hristologia lui Steiner este discutată ca element central al gândirii sale în Johannes Hemleben, Rudolf Steiner: A Documentary Biography, traducere Leo Twyman (East Grinstead, Sussex: Henry Goulden, 1975), pp. 96-100. Din perspectiva creștinismului ortodox, se poate spune că Steiner a combinat o înțelegere docetică a naturii lui Hristos cu erezia adopționistă.” Cercetări ceva mai vechi afirmă: Hristologia lui Steiner este nestoriană. Potrivit lui Egil Asprem, „Hristologia lui Steiner a fost, totuși, destul de heterodoxă și cu greu compatibilă cu doctrina oficială a bisericii”.Surse pentru 'Asprem': Peter Staudenmaier este de acord că „figura [antroposofică] a lui Hristos ... este categoric neortodoxă”.
Anthony Mellors afirmă că interpretarea Bibliei dată de Steiner este eretică.
Conform lui Steiner, „rolul lui Hristos este de a facilita tranziția către Era Vărsătorului, în timp ce pentru gnostici, sarcina sa era de a salva omenirea de Dumnezeu”.
Între 1903 și 1910, Steiner a publicat mai multe texte gnostice, în timp ce acea editură avea intenția de a submina creștinismul ortodox.
Elizabeth Dipple a afirmat că sistemul lui Rudolf Steiner era un „sistem antroposofic neoplatonic, semi-gnostic, ocult [...] cu loialitate față de creștinismul mistic, rozicrucianism și anumite versiuni ale spiritismului [...]”.
Conform lui Heiner Ullrich, punctul de vedere al lui Steiner era cel al unui „gnostic neoplatonic”. e de acord că Steiner era neoplatonic. Brandt și Hammer descriu antropologia lui Steiner (spirit, suflet și trup) ca fiind neoplatonică.
Carl Abrahamsson a menționat că Steiner afirma un Hristos gnostic.
Teologia lui Steiner este „mântuire prin păcătuire”, el acuza creștinii de treabă că ucid spiritul creștinismului.
Pentru antroposofi Mesia a constat din cei doi copii Isus, unul dintr ei fiind reîncarnarea lui Buddha (copilul Isus pe linie natanică), iar celălalt a lui Zoroastru (copilul Isus pe linie solomonică, copil care a murit înaintea celui natanic).Rudolf Steiner, Evanghelia după Luca Conferința a VII-a. Conform lui Rudolf Steiner, Eul copilului Isus solomonic a părăsit corpul acestuia, în momentul în care „Eul suprem” a intrat în corpul copilului Isus solomonic, vechiul său Eu unindu-se cu corpul eteric al copilului solomonic decedat, combinație care s-a reîncarnat într-un nou copil.
Monty Waldin observă că cei doi copii Isus sună eretic pentru creștinii obișnuiți. Conform lui Steiner, Hristos nu va mai avea niciodată un corp fizic.