Nazaria (n. 1697, Brașov – d. 1814, Mănăstirea Văratec) a fost o schimonahie română, prima stareță a Mănăstirii Văratec (1788–1814).
A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura Sfânta Cuvioasă Nazaria de la Văratic, și prăznuirea în ziua de 17 august.
Biografie S-a născut în Brașov, a fost căsătorită și a avut doi copii. Rămasă văduvă, după ce la scurt timp i-au murit și cei doi copii, și-a închinat restul vieții slujirii lui Hristos.
A intrat în viața monahală la Schitul Scânteia din Vrancea unde a fost tunsă în treapta rasoforiei cu numele Natalia. Și-a continuat viețuirea la Schitul Bonțești din Cârligele unde a primit Schima Mare cu numele Nazaria.
Doritoare de o mai adâncă nevoință s-a retras la Schitul Pârâul Carpenului din Pipirig unde l-a avut povățuitor pe ieroschimonahul Iosif Pustnicul, ucenic al sfântului Paisie Velicicovschi. Acest mare sihastru a format o obște monahală la Durău, la poalele Ceahlăului, unde maica Nazaria a petrecut 14 ani și a fost egumenă.
În anul 1788 schimonahia Nazaria devine prima stareța a nou înființatei Mănăstiri Văratec pe care a condus-o timp de 26 de ani. Încă de la întemeierea mănăstirii a avut-o alături pe Schimonahia Olimpiada, canonizată și ea în anul 2025 de Biserica Ortodoxă Română .
Troparul Troparul este închinat Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada și Elisabeta (Safta) Brâncoveanu de la Văratec
Temeliile sfinte, întărite de Duhul Sfânt al Mănăstirii Văratec, în cântări să le lăudăm, lăcașul liniștirii cel curat, Nazaria, ca stareța dintâi, și smerita Olimpiada, cea de Hristos la tronul Său înălțată, și cum mult iubitoarea de săraci, Safta, limanul bolnavilor, care preaminunat a împodobit lăcașul Domnului.
Note
Categorie:Nașteri în 1697 Categorie:Decese în 1814 Categorie:Sfinți în Biserica Ortodoxă Categorie:Românce din secolul al XIX-lea Categorie:Femei sfinte