Bon-Secours este un sat situat la granița dintre Franța și Belgia, în provincia Hainaut (Belgia) și în departamentul Nord, regiunea Hauts-de-France (Franța). De partea belgiană, a fost o comună de sine stătătoare din 1907 până la fuziunea comunelor din 1977. În prezent, este o secțiune situată în sudul orașului Péruwelz și un cartier al localității Condé-sur-l'Escaut de partea franceză.
Istorie Corul drept al bazilicii din Bon-Secours a fost ridicat pe locul unui stejar care, în Evul Mediu, marca hotarul dintre teritoriile Péruwelz (B), Condé-sur-l'Escaut (F) și Blaton (B). De trunchiul acestui stejar fusese atârnată o statuie venerată sub numele de Notre-Dame du chêne entre-deux-bois („Maica Domnului de la stejarul dintre cele două păduri”), în special de locuitorii din Péruwelz, pentru care acea pădure – un teren de landă sau de iarbă deasă – constituia un bun comun, folosit pentru pășunat și pentru culegerea unor produse modeste.
La începutul secolului al XVII-lea, deoarece stejarul aproape se uscase, iar imaginea dispăruse, preotul din Péruwelz a poruncit sculptarea unei noi statui a Fecioarei Maria cu Pruncul, folosind lemnul vechiului copac. Statuia a fost așezată într-un mic adăpost din piatră, chiar pe locul fostului stejar. Credincioșii au început să vină să se roage invocând-o pe Notre-Dame de Bon-Secours („Maica Domnului de la Bunul Ajutor”), întrucât ciuma devasta atunci regiunea, dar a ocolit Péruwelz.
În 1637, locuitorii din Péruwelz, recunoscători pentru ocrotirea primită, au ridicat o capelă pentru a adăposti statuia Maicii Domnului de la Bon-Secours. Un preot din Péruwelz oficia acolo zilnic Sfânta Liturghie. Pelerinii au început să sosească chiar și de la mari depărtări.
Capela a devenit repede prea mică; între 1643 și 1645 a fost construită una mai mare, păstrându-se prima ca și cor.
Practica pelerinajului a continuat, chiar și în timpul războaielor lui Ludovic al XIV-lea și în timpul Revoluției din 1789, în ciuda pericolelor și dificultăților. Cei care considerau că au fost vindecați de bolile lor își exprimau recunoștința prin ofrande de tip ex-voto, realizate din argint, care reprezentau simbolic partea afectată a corpului.
În secolul al XVIII-lea, economia satului s-a diversificat, incluzând exploatarea lemnului și extracția gresiei. Un secol mai târziu, aici s-au dezvoltat instituții dedicate curelor de odihnă. Totuși, Bon-Secours rămânea un cătun al orașului Péruwelz, iar tensiunile dintre cele două comunități nu au încetat să crească. Această opoziție a fost tranșată la 26 august 1907 printr-un decret regal care a oficializat separarea. Pe lângă locul numit Bon-Secours, noua comună a primit și câteva teritorii desprinse din satul Blaton.
Totuși, în anii 1970, programul guvernamental de fuziune a comunelor a readus Bon-Secours în componența orașului Péruwelz.
Bazilica din Bon-Secours a fost terminusul unei linii de tramvai care pornea din Valenciennes și trecea prin Vieux-Condé, funcționând între 1892 și 1966.
Demografie
INS - 1910 până în 1970 = recensăminte, 1976 = numărul de locuitori la 31 decembrie.
Patrimoniu și cultură Patrimoniu arhitectural Bazilica Notre-Dame de Bon-Secours, un important loc de pelerinaj marian, se află în centrul satului. Pădurea domanială Bonsecours este un teritoriu împărțit între Franța și Belgia.
Personalități Jean Absil (1893–1974), muzician și compozitor, născut la Bon-Secours.
Note
Bibliografie
Legături externe
Categorie:Péruwelz Categorie:Localități din Hainaut Categorie:Foste comune din provincia Hainaut