Un oraș al tristeții (în chineză: 悲情城市; pinyin Bēiqíng chéngshì) este o dramă istorică taiwaneză din 1989, regizată de Hou Hsiao-hsien. Filmul spune povestea unei familii implicate în „Teroarea Albă” care a fost provocată asupra poporului taiwanez de guvernul Kuomintang (KMT) după sosirea lor din China continentală la sfârșitul anilor 1940, timp în care mii de taiwanezi și emigranți recenți din China continentală au fost adunați, împușcați și/sau trimiși la închisoare. Filmul a fost primul care a tratat deschis faptele autoritare ale KMT după preluarea Taiwanului în 1945, care fusese cedat în urma înfrângerii Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, și primul care a descris incidentul din 28 februarie 1947, în care mii de oameni au fost masacrați de KMT.

Un oraș al tristeții a fost primul (dintre cele trei) filme taiwaneze care a câștigat premiul Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția și este adesea considerat capodopera lui Hou. Filmul a fost selectat ca nominalizare pentru cel mai bun film străin la cea de-a 62-a ediție a Premiilor Academiei, dar nu a fost nominalizat.Margaret Herrick Library, Academy of Motion Picture Arts and Sciences

Acest film este considerat al doilea film din trilogia Wu Nien-jen, precum și primul film dintr-o trilogie liberă de filme de Hsiao-Hsien care tratează istoria Taiwanului, care include și Păpușarul (1993) și Bărbați buni, femei bune (1995). Aceste filme sunt numite colectiv Trilogia Taiwanului de către academicieni și critici.

Rezumat

Filmul urmărește destinele familiei Lin într-un oraș de coastă din apropierea Taipeiului, în perioada cuprinsă între 1945 și 1949, anii de tranziție dintre sfârșitul celor 50 de ani de ocupație colonială japoneză și instaurarea regimului naționalist Kuomintang în Taiwan, după ce Partidul Comunist a preluat controlul asupra Chinei continentale.

Povestea începe pe 15 august 1945, cu vocea împăratului Hirohito anunțând capitularea necondiționată a Japoniei. Odată cu revenirea suveranității Taiwanului, populația trăiește un moment de entuziasm colectiv. În acest context, un număr semnificativ de oameni din China continentală - militari ai Kuomintangului, gangsteri și susținători ai ideilor socialiste - migrează spre insulă.

Lin Wen-hsiung, cel mai mare dintre cei patru frați Lin, deține barul „Micul Shanghai” și așteaptă nașterea copilului său. Al doilea fiu a fost medic militar, dar a dispărut în timpul războiului în Filipine. Mezinul, Wen-ching, este fotograf, are convingeri de stânga și este surd în urma unui accident din copilărie. Este apropiat de Hiroe și de sora acesteia, Hiromi.

Cel de-al treilea frate, Wen-liang, fusese recrutat de autoritățile japoneze ca interpret în Shanghai. După înfrângerea Japoniei, este arestat de regimul Kuomintang sub acuzația de colaborare cu inamicul, ceea ce îi afectează grav starea psihică. Internat într-un spital, după externare revine în lumea interlopă, implicându-se în furtul de bancnote japoneze și în activități de contrabandă organizate de gangsteri shanghaieni. Când Wen-hsiung află, intervine și îl oprește, dar acțiunea sa atrage represalii: Wen-liang este arestat pe nedrept și torturat, suferind leziuni cerebrale severe.

În 28 februarie 1947 are loc masacrul ce va intra în istorie drept Incidentul din 28 Februarie, când mii de taiwanezi sunt uciși de forțele Kuomintang. Familia Lin ascultă cu încordare anunțurile radio, în timp ce președintele Chen Yi proclamă legea marțială pentru a reprima mișcările de protest. Răniții se adună la clinica locală, iar Wen-ching este arestat, dar eliberat ulterior. Hiroe fuge în munți pentru a se alătura gherilelor de stânga. Deși Wen-ching vrea să i se alăture, Hiroe îl convinge să se întoarcă și să se căsătorească cu Hiromi, care îl iubește.

Într-o zi, în timp ce joacă la cazinou, Wen-hsiung se ceartă cu unul dintre gangsterii care i-au înscenat arestarea fratelui său. Conflictul culminează cu uciderea lui Wen-hsiung de către mafia shanghaiană. După înmormântare, Wen-ching și Hiromi se căsătoresc, iar ulterior au un copil. Cuplul sprijină mișcarea de rezistență condusă de Hiroe, dar aceasta este anihilată, iar luptătorii sunt executați. Înainte de capturarea lor, reușesc să-l avertizeze pe Wen-ching, însă, așa cum povestește mai târziu Hiromi, nu mai aveau unde să fugă. Curând, Wen-ching este arestat pentru implicarea sa în rezistență, lăsând-o pe Hiromi singură, alături de fiul lor.

Context istoric În perioada colonială japoneză (1895–1945), Taiwanul a avut contact limitat cu China continentală. Astfel, când controlul Taiwanului a fost transferat către Republica Chineză (ROC), condusă de guvernul Kuomintang (KMT) la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, poporul taiwanez s-a confruntat cu ajustări politice, sociale, culturale și economice majore. Tensiuni culturale și sociale s-au acumulat între taiwanezi și locuitorii Chinei continentale în acești ani. Neîncrederea politică s-a intensificat și între elitele taiwaneze și Administrația Provincială condusă de guvernatorul Chen Yi.

Între timp, la sfârșitul anilor 1940, guvernul naționalist era angajat într-un război civil împotriva comuniștilor de pe continent. Economia chineză s-a deteriorat rapid, iar situația economică postbelică din Taiwan se înrăutățea zilnic. Un număr tot mai mare de activități ilegale aveau loc de-a lungul Strâmtorii Taiwan, iar tulburările sociale - rezultate din șomaj, penuria de alimente, sărăcie și problemele legate de locuințe - deveneau iminente.

Incidentul din 28 februarie Una dintre restricțiile implementate la acea vreme a fost interzicerea comerțului cu țigări. Povestea imediată începe în fața unei ceainării din Taipei cu o zi înainte, pe 27 februarie 1947, când agenți de la Biroul Monopolului Tutunului au confiscat țigările ilegale ale unei vânzătoare de țigări taiwaneze, precum și banii acesteia, apoi au bătut-o în cap cu un pistol în timp ce încercau să o aresteze. O mulțime furioasă i-a cuprins pe agenți, determinând un oficial să deschidă focul asupra mulțimii, ucigând un trecător. Vestea a declanșat proteste în masă în dimineața următoare, pe 28 februarie; mai multe persoane au fost ucise de poliție, iar incidentul s-a transformat rapid într-o revoltă la scară largă.

În timp ce mulți taiwanezi locali au profitat de acest lucru ca de o oportunitate de a se răzbuna pe locuitorii continentului, guvernatorul Chen Yi a emis legea marțială și a cerut trimiterea de trupe naționaliste din continent pentru a suprima incidentul. În următorii 38 de ani, Taiwanul a fost plasat sub legea marțială într-o perioadă cunoscută acum sub numele de „Teroarea Albă”. Prin urmare, o generație de elite locale taiwaneze au fost arestate și ucise. S-a estimat că între 10.000 și 20.000 de oameni au murit în urma incidentului din 28 februarie, din ce în ce mai mulți oameni murind sau dispărând în timpul Terorii Albe. Trauma evenimentelor din 28 februarie a bântuit politica și societatea din Taiwan și a deteriorat relația dintre taiwanezi și locuitorii continentului timp de câteva decenii.

Distribuție Tony Leung Chiu-wai în rolul lui Lin Wen-ching (林文清), al patrulea frate, fotograf. Wen-ching este cel mai mic fiu din familia Lin. Este surdo-mut din cauza unui accident din copilărie. Comunică cu ceilalți în principal prin scris, în special cu Hiromi. Este arestat în urma evenimentului din 28 februarie. După ce este eliberat, face două lucruri. În primul rând, transmite mesajele finale ale colegilor de celulă executați. În al doilea rând, merge să-l găsească pe Hiroe și vrea să i se alăture ca revoluționar, însă este convins de Hiroe și se întoarce acasă pentru a se căsători cu Hiromi. Wen-heung deschide un studio foto pentru ca Wen-ching să-l poată sprijini pe Hiroe, iar după ce forțele de gherilă sunt înfrânte, Wen-ching este arestat și nu se mai întoarce niciodată, lăsându-i pe Hiromi și copilul lor. Chen Sung-young în rolul lui Lin Wen-hsiung (林文雄), fratele cel mare și proprietarul unei companii comerciale și al unui restaurant. După ce restaurantul său este închis în urma evenimentului din 28 februarie, el se apucă de băut și de jocuri de noroc și, în cele din urmă, este împușcat mortal într-un atac spontan pentru răzbunare împotriva lui Wen-leung. Jack Kao în rolul lui Lin Wen-liang (林文良), al treilea frate, traumatizat de perioada petrecută în război. După eliberarea din spital, intră în afaceri cu gangsteri din Shanghai. După ce le provoacă mai multe probleme decât merită, Wen-leung este înscenat de gangsteri și ajunge la închisoare, unde este bătut și suferă leziuni cerebrale înainte de a fi eliberat. Li Tian-lu în rolul lui Lin Ah-lu (林阿祿), patriarhul familiei Lin. Xin Shufen în rolul lui Hiromi (pronunția japoneză a numelui ei chinezesc: 吳寬美), sora lui Hiroe, este asistentă medicală la spital. O cunoaște pe Wen-ching prin intermediul fratelui ei Hiroe. De obicei, comunică cu Wen-ching prin scris. După ce își părăsește slujba de la spital, se căsătorește cu Wen-ching după ce acesta este eliberat din închisoare și au un copil. Wu Yi-fang în rolul lui Hiroe (pronunția japoneză a numelui său chinezesc: 吳寬榮), prieten al lui Wen-Ching, fratele lui Hiromi și profesor de școală. Un progresist. Deoarece guvernul din Taiwan a arestat un număr mare de progresiști ​​și a ucis oameni nevinovați fără discriminare, el înființează o organizație antiguvernamentală în munți. Cu toate acestea, aceștia sunt învinși și arestați la final. Nakamura Ikuyo ca Shizuko Chan Hung-tze în rolul domnului Lin. Un prieten progresist al lui Hiromi. Wu Nien-jen în rolul domnului Wu. Zhang Dachun ca Reporter Ho. Tsai Chen-nan ca și cântăreață.

Muzică + NumărNume 01 ～Un oraș al tristeții 02 Hiromi～Flute Solo 03 04 Hiromi 05 ～ Variația 2 06 ～ Dedicat lui Hou Hsiao-Hsien

Sursă: Xiami Music

Producție

Un oraș al tristeții a fost filmat în Jiufen, un fost oraș minier japonez aflat în declin, care a continuat să funcționeze în perioada postbelică până în anii 1960. Jiufen este situat în nord-estul Taiwanului, o zonă izolată de restul comitatului Taipei și al comitatului Yilan. Există doar drumuri județene accidentate și o linie de cale ferată locală pentru navetiști care leagă Jiufen de lumea exterioară, ceea ce a desemnat o prioritate scăzută pentru revitalizarea urbană și dezvoltarea terenurilor. Comunitățile de pe dealurile din Jiufen au fost construite înainte de introducerea codurilor de zonare moderne și, prin urmare, au oferit o atmosferă și o senzație de oraș mic taiwanez care simbolizează perioada istorică prezentată în intriga filmului „Un oraș al tristeții”.

Hou își amintește cu drag de Jiufen când a călătorit la Jiufen printr-o privire turistică în tinerețe. Filmarea scenelor cu călătoria cu trenul spre Jiufen a evocat în mod special retorica sa nostalgică și amintirile pline de bucurie dintr-o excursie de liceu la Jiufen cu prietenii săi de școală. Hou a remarcat că trenul în Taiwan este un mijloc de transport foarte important și că el călătorea des cu trenul. Îi este foarte greu să uite legătura dintre el și trenuri, așa că șinele de tren apar de mai multe ori în film.

Lansarea filmului a atras atenția pe scară largă asupra locațiilor de filmare, în special asupra Jiufen și Jinguashi. Aceste foste orașe miniere, cândva în declin, au devenit destinații turistice populare în anii 1990, în mare parte datorită portretizării atmosferei nostalgice și a peisajului istoric din film.海峽交流基金會（SEF）. “電影觀光．光陰的故事：台灣經典電影場景巡禮,” 2012. https://www.sef.org.tw/article-2-129-5853

Context