Jack Lang () un om politic francez.
Membru al Partidului Socialist, a fost, printre altele, consilier al Parisului în anii 1980, primar al orașului Blois între 1989 și 2000 și deputat (de Loir-et-Cher, apoi de Pas-de-Calais) între 1986 și 2012. A fost învins la alegerile legislative din 2012 în Vosges.
În timpul mandatelor prezidențiale ale lui François Mitterrand, apoi ale lui Jacques Chirac, a fost de mai multe ori ministru în guverne de stânga, deținând în repetate rânduri portofoliile Culturii și Educației naționale, precum și funcția de purtător de cuvânt al guvernului. A participat, printre altele, la lansarea Sărbătorii Muzicii.
În 2013 a fost numit președinte al Institutului Lumii Arabe.
Biografie
Origini familiale și copilărie Jack Mathieu Émile Lang, născut la 2 septembrie 1939 în Mirecourt, în Vosges, provine dintr-o familie evreiască ateistă înstărită din NancyJack Lang : une vie entre culture et politique, , Complexe, 2008, .. Tatăl său, Roger Lang (1902–1955), a fost directorul comercial al întreprinderii de familie, fondată și condusă de bunicul său, Albert Lang (1874–1964), care a făcut avere la sfârșitul Primului Război Mondial, conducând această afacere de recuperare și tratare a deșeurilor industriale... Atât Roger, cât și Albert au fost francmasoni.
Mama sa, Marie-Luce Bouchet (1919–2003), ale cărei bunici erau catolici, a fost fiica lui Émile Bouchet, învățător ateu și francmason., decedat în 1926, și a lui Berthe Boulanger, infirmieră, de asemenea francmasonă., provenind dintr-o familie de convingeri monarhiste.
Încă din 1938, din cauza riscului de război cu Germania, Albert și Roger Lang și-au trimis soțiile la VichyLaurent Martin, , .. După invazia germană, Albert Lang și soția sa s-au stabilit la Brive-la-Gaillarde, în Corrèze. Tânărul Jack și mama sa s-au refugiat inițial la Cholet, în casa străbunicii sale, mama lui Berthe Boulanger, apoi la Bordeaux, în timp ce tatăl său, Roger, a fost mobilizat mai întâi la Lunéville, după care i s-a alăturat familiei și cumnatului său, Luc Bouchet, la Brive-la-GaillardeLaurent Martin, , .. Jack și mama sa i-au urmat la Brive-la-Gaillarde după bombardarea orașului Bordeaux.
Tatăl său a fost condamnat de tribunalul din Brive-la-Gaillarde pentru că nu și-a declarat copiii ca fiind evrei, dar a fost ulterior achitat de Curtea de Apel din Limoges Laurent Joly. The boundary between “Judaism” and “Aryanism”: Anti-Semitic logic, litigation, and bureaucratic practices relating to the classification of “half-Jews” in Occupied France (1940-1944). Traduction de Juliette Rogers. L’Atelier du Centre de recherches historiques [En ligne, 22 Bis | 2021. Voir, Note 24.], întrucât mama copiilor era catolică. Roger Lang a susținut, la sfatul rabinului din Brive-la-Gaillarde, David Feuerwerker, că doar filiația maternă determină apartenența la religia mozaicăVoir, Laurent Joly. Vichy dans la "solution finale", 2006, Note 103.. Cu toate acestea, Roger Lang a fost plasat în arest la domiciliu. În aprilie 1942, Berthe Bouchet a venit să viziteze familia Lang, într-un moment în care fiica sa era pe cale să nască al treilea copil, Marianne. Berthe, venerabilă a primei loji masonice mixte, a fost arestată de Gestapo în 1943, la Nancy, în urma unei denunțări. Condamnată pentru fapte de propagandă și rezistență, a fost deportată la Ravensbrück, unde a fost gazată pe 30 martie 1945http://vrijmetselaarsgilde.eu/Maconnieke%20Encyclopedie/Franc-M/fra-b-03.htm , une loge maçonnique porte son nom, cf. Anniversaire La loge maçonnique Paix et Humanité-Berthe Bouchet fête ses 100 ans et rend hommage à celle dont elle a pris le nom après guerre, Est Républicain, 16 juin 2010.
Tinerețe și studii Jack Lang și-a urmat studiile secundare la Liceul Henri-Poincaré din Nancy. A intrat în clasa a șasea în anul 1949, dar a repetat anul, fiind apoi trimis timp de doi ani la internat, la colegiul din Lunéville. Ulterior, a revenit în clasa a opta la liceul Henri-Poincaré. Inițial, a fost repartizat în secția științifică în primul trimestru al clasei a zecea, dar a cerut, în cursul anului, să fie transferat în secția economică și socială. Jack Lang și-a pierdut tatăl în anul 1955, la vârsta de 15 ani.
A obținut bacalaureatul în 1957, apoi s-a înscris la Facultatea de Drept a Universității din Nancy și la Centrul Universitar de Studii Politice, afiliat Institutului de Studii Politice al Universității din Paris. După ce a promovat cu mențiune primii doi ani de studii la centru, a putut intra direct, în 1959, în anul al doilea de studii la IEP Paris. A obținut diploma în 1961 (secția Serviciu public).. Și-a continuat, în paralel, studiile juridice la Facultatea de Drept a Universității din Paris, unde a obținut licența în drept, tot în 1961.
În 1964 a obținut diplomele de studii superioare în științe politiceMémoire intitulé : « La Pensée politique de Sean O'Casey à travers son œuvre dramatique » și în drept administrativMémoire intitulé : « Le régime administratif des conservatoires nationaux de musique ». A devenit doctor în drept în ianuarie 1967thèse intitulée « L'État et le théâtre ». După ce a avut două eșecuri succesive, a reușit să devină laureat al concursului de agregare în drept public și științe politice.
La Conservatorul de artă dramatică din Nancy, în 1957, a cunoscut-o pe Monique Buczynski, provenind dintr-o familie evreiască poloneză, fiica lui Jacques Buczynski, născut în Lituania în 1900Jean-Pierre Colin, L'acteur et le roi : portrait en pied de Jack Lang, Georg, 1994, ., și a Elvirei Kahn, pe care a cununat-o pe 13 martie 1961. Au avut două fiice. Cea mai mare este Caroline, născută în 1961, vicepreședintă senior la Warner Bros. International Television Distribution., având o scurtă carieră de actriță., cel mai cunoscut rol al ei fiind în filmul L'Argent de Robert Bresson, care a ales-o pentru a-i mulțumi tatălui ei pentru acordarea finanțării anticipate.... Cea mai mică este actrița Valérie Lang (1966–2013), partenera lui Stanislas Nordey, fiul lui Jean-Pierre Mocky.
Carieră profesională După ce și-a terminat studiile la Paris, și-a început o carieră universitară la Facultatea de Drept a Universității din Nancy. A devenit asistent al profesorului de drept internațional Charles Chaumont.
A devenit lector după ce și-a obținut doctoratul. După ce a promovat concursul de agregare, a fost numit conferențiar la 1 ianuarie 1971 la Universitatea Nancy-II.
A fost numit profesor titular de drept internațional în 1976 și a fost decan al unității de predare și cercetare în științe juridice și economice din 1977 până în 1980. Ulterior, a obținut transferul la Universitatea Paris X-Nanterre, apoi, pentru câteva luni în 2019-2020, a fost transferat pe un post ocupat la Conservatorul Național de Arte și Meserii din Paris, înainte de a intra în Guvernul Jospin.
Teatru și începuturi în executivul cultural Foarte devreme atras de scena teatrală, Jack Lang a fondat, în 1958, împreună cu Édouard Guibert, trupa universitară din NancyHistoire du théâtre - André Degaine - Éditions Nizet; în primul an, a interpretat rolul principal din Caligula. De asemenea, a urmat cursuri timp de trei ani la conservatorul de artă dramatică din Nancy.
Încă din 1963, el a obținut permisiunea de a primi trupe de amatori din străinătate și a creat Festivalul de teatru universitar de la Nancy, pe care l-a prezidat până în 1973 (când a fost înlocuit de Lew Bogdan). Încă de la ediția din 1968, evenimentul a depășit sfera artistică a regiunii Lorena pentru a dobândi o reputație națională și mondială, primind, printre alții, pe Roland Grünberg, Bread and Puppet Theatre, Bob Wilson și El Teatro Campesino..
În 1972, președintele Georges Pompidou l-a chemat să preia conducerea Teatrului Chaillot. Considerat subversiv, conducerea ChaillotAndré Degaine, Histoire du théâtre, Éditions Nizet. i-a fost retrasă în octombrie 1974 de către noul secretar de stat pentru Cultură, Michel Guy, ceea ce a provocat un scandal mediatic.
În anii 1980, el a contribuit la crearea Premiului Europa pentru teatru, născut în 1986., al cărui președinte a fost ulterior..
În 1997, el a fost președintele juriului celei de-a 47-a ediții a Festivalului de la Berlin..
Carieră politică
Începuturi În tinerețea sa, Jack Lang a fost, după tatăl său, radical francmasonMark Hunter, Les Jours les plus Lang, 1990, ., un fidel al lui Pierre Mendès France. Membru al Consiliului pentru dezvoltare culturală între 1971 și 1973, s-a angajat începând din 1974 alături de François Mitterrand, profitând de carnetul său de adrese internaționalEmmanuel Wallon, « Scènes de la nation. Le théâtre français et l’étranger au », in François Roche (dir.), La culture dans les relations internationales, Mélanges de l’École française de Rome, Italie et Méditerranée, tome 114, 2002. .. A intrat în Partidul Socialist în 1977 și a devenit secretar național pentru cultură în 1979Marianne Filloux-Vigreux, La danse et l'institution : genèse et premiers pas d'une politique de la danse, L'Harmattan, 2001, .. A fost ales în 1977 consilier municipal în arondismentul 3 din Paris, în urma lui Georges Dayan, și a militat împotriva reamenajării Halles-urilor din Paris.
El a fost descoperit de marele public în 1981 când a fost numit ministru al Culturii, post pe care l-a ocupat timp de zece ani în toate guvernele socialiste din cele două mandate de șapte ani ale lui François Mitterrand. La începutul lunii iunie 1981, și-a prezentat demisia din minister după ce fratele său, beat, a ucis un om cu o lovitură de cuțit în spate într-un bar din Nancy; această demisie i-a fost refuzată de François Mitterrand, care a folosit ulterior dreptul său de grațiere prezidențială în favoarea fratelui ministrului, reducându-i pedeapsa de 12 la 10 ani de închisoare... În această funcție, el a instituționalizat în 1982 Fête de la musique, care exista anterior ca asociație. Această sărbătoare populară, ocazie pentru concerte stradale gratuite și manifestări culturale, a cunoscut rapid un mare succes în Franța, astfel că multe țări au preluat ideea. De asemenea, în 1984, a pus bazele Zilelor naționale ale patrimoniului (actualele Zile europene ale patrimoniului).
El și-a propus demisia lui François Mitterrand în 1985, ca opoziție față de proiectul de privatizare a posturilor de televiziune franceze și față de privilegiile acordate celui de-al 5-lea canal.. Mitterrand i-a refuzat demisia, nevrând să rupă “solidaritatea guvernamentală” cu mai puțin de șase luni înainte de alegerile legislative din 1986.
În timpul anilor de coabitare (1986-1988 și 1993-1995), și-a regăsit postul de profesor de drept la Universitatea Paris X Nanterre. În 1988, Lang a revendicat un mare minister “al Frumuseții și al Inteligenței”Valeurs actuelles, 31 mars 2000..
Ministrul Culturii stanga|miniatura| Jack Lang (stânga) cu Alain Meilland în timpul Printemps de Bourges din 1986. Pe durata celor două mandate ale lui Jack Lang, din mai 1981 până în martie 1986, apoi din mai 1988 până în martie 1993, ministerul a cunoscut transformări importante. A accelerat modernizarea sa și s-a deschis către societatea contemporană: a crescut bugetul, și-a extins domeniul de acțiune către noi forme de artă, s-a inserat în lumea economică și a dezvoltat audiovizualul. Ministrul Culturii a beneficiat de sprijinul constant al președintelui Republicii, în special în realizarea Marilor Lucrări la Paris (Marele Louvre, Arcul de la Défense, Opera Bastille, Biblioteca Națională a Franței etc.) și în provincie, care au dat un nou avânt arhitecturii contemporane în Franța (Christian de Portzamparc, Jean Nouvel, Dominique Perrault…).