Substanța este un film de groază din 2024, scris și regizat de Coralie Fargeat. Filmul urmărește o celebritate în declin, Elisabeth Sparkle (Demi Moore), care, după ce este concediată de producătorul ei (Dennis Quaid) din cauza vârstei, folosește un drog de pe piața neagră care creează o versiune mai tânără a ei înseși (Margaret Qualley), cu efecte secundare neașteptate. Filmul este remarcabil prin elementele sale satirice și imaginile grotești și hiperrealiste.
Substanța este al doilea lungmetraj al lui Fargeat, după Revenge (2017). Motivată de presiunile societale asupra corpului femeilor și de îmbătrânire, ea a scris scenariul în doi ani, reunind o echipă de producție care a cuprins Franța, Regatul Unit și Statele Unite. Filmările principale în Franța au durat 108 zile. S-a folosit pe scară largă machiaj protetic și alte efecte practice, inclusiv costume, păpuși, manechine, cadre inserate și aproximativ 21.000 de litri (5.500 de galoane americane) de sânge fals pentru a portretiza transformarea indusă de droguri a Elisabetei. Coloana sonoră a filmului a fost scrisă de Raffertie și include un cover al piesei „Pump It Up!” de DJ Endor.
Filmul a avut premiera pe 19 mai 2024, în cadrul competiției principale a celei de-a 77-a ediții a Festivalului de Film de la Cannes, unde Fargeat a câștigat premiul pentru cel mai bun scenariu. Inițial programat să fie distribuit în cinematografe de Universal Pictures, a fost lansat în cinematografe în Regatul Unit și Statele Unite de Mubi pe 20 septembrie 2024 și în Franța de Metropolitan Filmexport pe 6 noiembrie 2024. Este filmul cu cele mai mari încasări al lui Mubi, cu încasări de 77-82 de milioane de dolari la box office, față de un buget de producție de 18 milioane de dolari. A primit recenzii pozitive și a câștigat premiul pentru cel mai bun machiaj și coafură la cea de-a 97-a ediție a Premiilor Oscar, alături de numeroase alte premii. Interpretarea lui Moore i-a adus un Glob de Aur, un Premiu Critics' Choice și un Premiu Screen Actors Guild, precum și o nominalizare la Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță.
Rezumat
La împlinirea a 50 de ani, Elisabeth Sparkle, o fostă vedetă de la Hollywood aflată acum în declin, este concediată din emisiunea TV de aerobic de către producătorul Harvey, din cauza vârstei sale. Afectată de veste, Elisabeth suferă un accident de mașină după ce este distrasă de un panou publicitar în care chipul ei este înlocuit. La spital, o tânără asistentă îi oferă pe ascuns un stick USB ce conține o reclamă la „Substanța” – un drog de pe piața neagră care promite o versiune „mai tânără, mai frumoasă, mai perfectă” a utilizatorului. Curioasă și disperată, Elisabeth comandă produsul și își administrează injecția unică. În urma unei crize convulsive, din spatele ei apare Sue, o femeie mai tânără – manifestarea corporală a noii sale versiuni. Cele două trupuri sunt legate într-un proces în care conștiința trebuie transferată între ele o dată la șapte zile, fără excepție; cel inactiv rămâne inconștient și este menținut prin alimentație intravenoasă. Pentru a preveni degradarea corpului lui Sue, sunt necesare injecții zilnice cu un lichid stabilizator extras din corpul original al lui Elisabeth.
Sue devine peste noapte o senzație după ce participă la audiții în locul Elisabethei și primește din partea lui Harvey oferta de a prezenta emisiunea specială de Revelion. În timp ce Sue se bucură de o viață hedonistă și plină de încredere, Elisabeth se izolează tot mai mult, consumată de ură de sine și regret. Spre finalul unui ciclu săptămânal, Sue aduce acasă un bărbat pentru o aventură de o noapte și, dorind să amâne schimbarea conștiinței, își administrează o doză suplimentară de lichid stabilizator. Acest gest are însă consecințe: degetul arătător al Elisabethei începe să îmbătrânească accelerat. Alarmată, Elisabeth contactează furnizorul Substanței, care o avertizează că orice întârziere a transferului conștiinței va duce la o degradare rapidă și ireversibilă a corpului original.
Pe măsură ce timpul trece, cele două femei încep să se perceapă ca ființe distincte, cu identități și dorințe proprii. Elisabeth este indignată de lipsa de responsabilitate a lui Sue, care ignoră tot mai des programul de schimbare, accelerând astfel procesul de îmbătrânire al trupului său. La rândul ei, Sue este îngrozită de stilul de viață autodistructiv al Elisabethei, marcat de auto-dispreț și . După un episod extrem de degradant trăit în pielea Elisabethei, Sue decide să rupă echilibrul fragil dintre ele: face provizii de lichid stabilizator și refuză să mai revină la corpul original.
Trei luni mai târziu, cu o zi înainte de spectacolul de Revelion, Sue rămâne fără lichid stabilizator și contactează furnizorul, care o informează că, pentru a reface rezervele, trebuie să revină la corpul original. În urma schimbului, Elisabeth se trezește transformată într-o femeie îmbătrânită și grav deformată, cu o înfățișare aproape hidoasă. Temându-se că Sue va continua să o exploateze și o va distruge complet, Elisabeth comandă un ser special conceput pentru a o elimina definitiv pe Sue.
În ciuda resentimentelor, Elisabeth, încă obsedată de faima și succesul de care se bucurase Sue, ezită. În loc să ducă la capăt injecția letală, o resuscitează pe Sue, trezind-o și lăsându-le pe amândouă conștiente. Însă Sue își dă seama de intenția criminală a Elisabethei și, într-un impuls brutal de autoapărare, o ucide, apoi pleacă pentru a prezenta spectacolul de Anul Nou.
Privată de corpul original, Sue începe să se degradeze rapid. Disperată, încearcă să creeze o nouă versiune a sa folosind resturile de ser, ignorând avertismentul că este destinat unei singure utilizări. Rezultatul este monstruos: un corp grotesc, denumit „Monstrul Elisasue”, cu trăsături contopite ale ambelor femei. Purtând o mască decupată dintr-un poster vechi cu chipul Elisabethei, creatura pășește pe scenă pentru a susține emisiunea, dar, în timpul transmisiunii, masca îi cade, dezvăluindu-i adevărata înfățișare. Publicul intră în panică și haosul se dezlănțuie. Într-un act de violență, un spectator decapitează creatura, însă, spre groaza tuturor, un cap și mai monstruos îi crește la loc, iar unul dintre brațele ei se desprinde, împroșcând sânge peste public și decor.
Fugind haotic din studio, Monstrul Elisasue se prăbușește pe stradă și explodează într-o ploaie de măruntaie și sânge. Din resturile sângeroase, fața originală a Elisabethei se desprinde, schingiuită, dar vie, și începe să se târască lent prin noapte. Ajunge până la steaua ei uitată de pe Hollywood Walk of Fame, murdară și neîngrijită. Acolo, fața zâmbește slab, pierdută într-o halucinație în care se crede din nou celebră, admirată și aplaudată. Însă visul se stinge repede – fața se topește într-o baltă de sânge care, în zorii zilei, este ștearsă fără urmă de o banală mașină automată de spălat podeaua. miniatura|Margaret Qualley miniatura|Dennis Quaid
Distribuție
miniatura|Demi MooreDemi Moore ca Elisabeth Sparkle Margaret Qualley ca Sue Dennis Quaid ca Harvey Edward Hamilton-Clark ca Fred Gore Abrams ca Oliver Oscar Lesage ca Troy Christian Erickson ca bărbatul de la cină Robin Greer ca asistenta Tom Morton ca doctorul Hugo Diego Garcia ca Diego, un prieten Yann Bean ca vocea Substanței
Producție Substanța a fost o coproducție internațională între Franța, Regatul Unit și Statele Unite ale Americii. Coralie Fargeat a fost regizoare și producătoare alături de coproducătorii Working Title Films, Eric Fellner și Tim Bevan, și Blacksmith, o companie de producție cu sediul la Paris creată de Fargeat în același an. Filmările au început pe 9 mai 2022 și s-au încheiat în octombrie 2022, durând 108 zile de filmare. Bugetul filmului a fost de 17,5-18 milioane de dolari. miniatura|Demi Moore și Margaret Qualley la premiera filmului
Concept și scenariu După succesul critic al filmului Revenge (2017) în Statele Unite, Julia Ducournau Fargeat a fost luată în considerare pentru a regiza filme de studio, printre care și Văduva neagră (2021) din Universul Cinematic Marvel (MCU). Totuși, perspectiva unui astfel de proiect nu i s-a părut atractivă, în special deoarece nu i s-a oferit privilegiul montajului final. După lansarea lui Revenge, Fargeat a petrecut câteva luni în Los Angeles, unde, într-o cafenea din Silver Lake, a început să scrie primele scene ale filmului Substanța ca un proiect special. Pentru a păstra controlul creativ asupra filmului, ea a preluat și rolul de producător.
Eric Fellner, coproducător al filmului, a vizitat Parisul de mai multe ori pentru a lua prânzul cu Fargeat după ce a văzut Revenge în 2017, încercând să o convingă să colaboreze cu studioul Working Title pentru următorul său proiect. Scenariul pentru The Substance a fost dezvoltat pe o perioadă de doi ani, având ca sursă de inspirație parțială scurtmetrajul ei Reality+ (2014). Întreaga producție a durat cinci ani, de la concept până la lansare. Deși scenariul a fost scris atât în engleză, cât și în franceză, conținând descrieri în franceză, filmul a fost conceput pentru un public vorbitor de limba engleză, pentru a asigura o mai bună accesibilitate.
Fargeat și-a propus să continue temele feministe abordate în Revenge, concentrându-se pe presiunile și așteptările impuse femeilor în societate. Ea a început să scrie scenariul pentru acest film la vârsta de 40 de ani, o perioadă în care se confrunta cu gânduri negative legate de propria relevanță și aspect fizic. „Am început cu adevărat să aud aceste voci în minte, care spuneau: «Viața ta s-a terminat. Nimănui nu-i va păsa de tine».” Fargeat a descris procesul de realizare a filmului ca pe o modalitate de a înfrunta și elibera această violență internalizată — legată de așteptările societale privind corpurile femeilor și procesul de îmbătrânire — folosind genul body horror ca o „armă de expresie”.
Fargeat a realizat un scenariu de 146 de pagini, dintre care doar 29 au fost dedicate dialogului. Ea și-a descris stilul de scriere ca fiind asemănător cu cel al redactării unui roman, elaborând scenariul în detaliu. Fiecare experiență senzorială pe care publicul urma să o trăiască în film a fost atent descrisă, incluzând sunete, adesea reprezentate prin onomatopee precum „splosh” sau „aaagh”, și chiar unele prim-planuri specifice, toate fiind indicate clar în textul scenariului.
În mod asemănător, Fargeat a ales să omită poveștile detaliate ale personajelor, preferând să transmită informațiile prin intermediul acțiunilor, decorurilor și costumelor. De exemplu, culorile au fost folosite în scenariu ca simboluri ale trăsăturilor de caracter: jacheta galbenă a lui Elisabeth Sparkle sugerează o calitate aproape „supereroină” înainte de transformarea ei, în timp ce tricoul roz al lui Sue reflectă feminitatea personajului. Inițial, Sue era descrisă ca blondă într-o versiune preliminară a scenariului din 2020 și i s-a atribuit acest nume cu intenția de a evoca în mod inconștient figurile Lolita și Marilyn Monroe, reprezentând iconografia „păpușii” și standardele clasice de frumusețe care persistă. Numele Elisabeth a fost ales pentru „rezonanța sa iconică” cu vedetele din vechiul Hollywood, iar „Sparkle” pentru asocierile sale cu fericirea și ideea de „a străluci și a fi în lumina reflectoarelor”.