Itzhak Ben-Tzvi (יצחק בן צבי în ebraică, n. 24 noiembrie 1884 – d. 23 aprilie 1963) a fost un om politic social-democrat, istoric și etnolog israelian, evreu originar din Ucraina. A fost președinte al Israelului în perioada 16 decembrie 1952 - 23 aprilie 1963. A avut studii de drept la Universitatea din Istanbul.
Om de cultură erudit, Ben-Tzvi a efectuat cercetări ample asupra comunităților evreiești din Palestina (Eretz Israel), inclusiv asupra celor care au existat acolo înainte de fondarea statului Israel modern. A cules și prezervat istorii orale, a adunat relatări directe și dovezi documentare și a publicat o serie de cărți și articole pe această temă. A evidențiat tradițiile, limba, folclorul și practicile religioase ale obștilor evreiești orientale și sefarde, precum și ale samaritenilor. Institutul Ben-Zvi pe care l-a fondat și condus continuă să fie o instituție importantă pentru cercetarea comunităților evreiești din Asia și Africa. Ben Tzvi a fost președintele israelian care a funcționat durata cea mai lungă în acest post.
Biografie
Itzhak Ben Tzvi s-a născut în 1884 în orașul Poltava din Ucraina, pe atunci sud-vestul Imperiului Rus, în zona permisă șederii evreilor, ca fiul cel mare al lui Tzvi Șimșelevici (ulterior Shimshi), activist si scriitor sionist, născut la Smorgon (Smarhon) și al lui Kreina (Atara) născută Kopelevici, fiica rabinului Israel Leib Kopelevici. Din partea maternă, Ben Tzvi era strănepotul rabinului Meir Halevi Epstein, iar din partea paternă era urmașul rabinului Yehiel Heilperin, al rabinului Eliyahu Haim Meisel din Lodz, al rabinului cabalist Moshe Ashkenazi (Moshe Iwier) și un urmaș al lui Rashi. Frații săi au fost Moshe, care a murit la vârsta de 12 ani în 1906 și scriitorul ebraic Aharon Reuveni, iar surorile lui au fost poeta Shulamit Klugayi, și Dina, soția arheologului Binyamin Mazar Enciclopedia Tidhar al pionierilor și întemeietorilor Israelului modern vol.2 pag.639 Entziklopedia le-halutzei hayishuv uvonav 1947 Ben Tzvi a învățat mai întâi de la șase ani în școala tradițională iudaică numită Heder, apoi intr-o versiune mai modernă a acestuia - Heder metukan. Între invatatorii sai s-au numarat Alexander Ziskind Rabinovici (AZaR) și Nathan Vasilevski (care ulterior a fost delegat la Primul Congres Sionist). Parintii lui Ben Tzvi vorbeau limba rusă, dar tatăl său era profesor de ebraică și membru al asociației Bnei Moshe. În 1891 tatăl a vizitat Palestina pentru a examina căi de așezare acolo si la intoarcere a împărtășit adesea despre impresiile din aceasta călătorie. În continuare Ben Tzvi a făcut studii externe, fiind examinat la fiecare sfârșit de an la un gimnaziu general. În 1901 a fost primit la liceu ca elev legal și a învățat până în 1905. A studiat ebraica în particular. Unul din cercurile de învățat ebraica era condus de Moshe Aharon Borochov, tatăl lui Dov Ber Borochov, care i-a fost coleg la gimnaziu si cu care a studiat chestiuni de filozofie, istorie și sociologie, care l-au îndepărtat de religie.
În 1904, Ben-Zvi a vizitat și el prima dată Palestina. În drum spre Levant, a vizitat alte comunități evreiești din Imperiul Otoman, în Grecia și Liban. Palestina a cutreierat-o pe jos, singur, vreme de aproximativ două luni (Jaffa, Rishon Letzion, Nes Tziona, Rehovot, Ekron, Ghedera, Kastina (viitorul Beer Tuvya), Maskha (viitoarul Kfar Tavor) , Ierusalimul, Haifa, Tiberias, Petah Tikva, Safed și Metula). În acea perioadă, tocmai a murit fondatorul sionismului politic, Theodor Herzl (Binyamin Zeev Herzl) a murit, iar Ben-Tzvi a participat la o slujbă de pomenire în onoarea sa. În timpul vizitei sale în Palestina, a făcut cunoștință cu cativa din fruntasii pionierilor așezării evreiești moderne în Palestina, Israel Shohat și Eliezer Shohat, Yehezkel Hankin și Eliezer Ben-Yehuda
După alegerea sa ca președinte al Israelului, Itzhak Ben Tzvi și soția lui, Rachel Hayanait au refuzat să se mute din casa lor de pe strada Ibn Gvirol din Ierusalim într-o reședință prestigioasă și reprezentativă, respectiv Vila Zalman Shocken. Ca urmare, guvernul israelian a cumpărat de la familia de oameni de afaceri Valero din Ierusalim un complex de case pe strada Al-Harizi nr. 17, în care clădirea principală a servit drept locuința și biroul președintelui, iar două barăci (tzrif) în curte, una mică și una mai mare au servit drept săli pentru găzduirea oaspeților. În casa lor, Ben Tzvi și soția, au îndeplinit atribuțiile tradiționale ale președintelui statului; în ajunul zilelor de Rosh Hodesh (prima zi din lunile ebraice), obișnuiau să invite reprezentanți ai diferitelor grupuri etnice și comunități israelite din țară și diaspora, în timpul mandatului său, fiind găzduiți în acest mod reprezentanți ai evreilor originari din Yemen , Africa de Nord, Persia, Buhara, Ungaria, Babilon (Irak), România, Kurdistan, Cehoslovacia, Egipt, Italia, India, Grecia, Bulgaria, Marea Britanie și Irlanda, precum și din țările din America Latină. Ca parte a activităților oficiale ale lui Rachel Hayanait, a fost înființat Fondul Casei președintelui (Beit Hanasí) pentru copiii Israelului. În timpul mandatului său, Beit Hanasí a fost deschis publicului larg de două ori pe an, de Hol HaMoed de sărbătoarea Sukkot și de Ziua Independenței
Note
Legături externe
Categorie:Nașteri în 1884 Categorie:Decese în 1963 Categorie:Președinți ai Israelului Categorie:Sioniști Categorie:Social democrați evrei Categorie:Semnatari ai Declarației de Independență a Israelului Categorie:Istorici israelieni Categorie:Etnologi Categorie:Evrei israelieni Categorie:Deputați Categorie:Members of the Order of the British Empire