Dombasle-sur-Meurthe este o comună franceză situată în departamentul Meurthe-et-Moselle, în regiunea Grand Est.
Geografie [{ "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1075351", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}, { "type": "ExternalData", "service": "geoline", "ids": "Q1344620", "properties": { "fill": "#fc3", "stroke": "#ac6600" }}]
Localizare Dombasle este situat la confluența râurilor Meurthe și Sânon, la 17 kilometri sud-est de Nancy și la 15 kilometri nord-vest de Lunéville. Orașul este, de asemenea, traversat de canalul Marne–Rin.
Comune limitrofe
Hidrografie Comuna se află în bazinul hidrografic al Rinului, în cadrul bazinului Rin–Meuse. Este drenată de râul Meurthe, canalul Marne–Rin, canalul Morteau, pârâul Behart și râul Sânon.
Râul Meurthe curge în partea de sud a teritoriului, având un debit suficient de mare pentru a fi permis plutăritul lemnului provenit din Munții Vosgi. Având o lungime de 161 km, își are izvorul în comuna Le Valtin și se varsă în Moselle, la Pompey, după ce traversează 53 de comune.
Canalul Marne–Rin, cu o lungime de 293 km și având inițial 178 de ecluze, leagă râul Marne (la Vitry-le-François) de Rin (la Strasbourg). Prin canalul lateral al râului Marne, este conectat la rețeaua navigabilă a Senei, către regiunea Île-de-France și Normandia.
Climă În 2010, clima comunei este de tip climă de margini montane, conform unui studiu al CNRS, bazat pe o serie de date aferente perioadei 1971-2000. În 2020, Météo-France a publicat o tipologie a climatului din Franța metropolitană, în care comuna este clasificată cu un climat semi-continental și se află în regiunea climatică Lorena, platoul Langres, Morvan, caracterizată printr-o iarnă aspră (1,5 °C), vânturi moderate și ceață frecventă în toamnă și iarnă.
Pentru perioada 1971-2000, temperatura medie anuală este de 9,9 °C, cu o amplitudine termică anuală de 17 °C. Cantitatea medie anuală de precipitații este de 776 mm, cu 11,3 zile de precipitații în ianuarie și 9,4 zile în iulie. Pentru perioada 1991-2020, temperatura medie anuală observată la stația meteorologică cea mai apropiată, situată în comuna Tomblaine la 12 km distanță în linie dreaptă, este de 11,0 °C, iar cantitatea medie anuală de precipitații este de 746,3 mm.
Pentru viitor, parametrii climatici estimati pentru comună pentru anul 2050, conform diferitelor scenarii de emisii de gaze cu efect de seră, pot fi consultati pe un site dedicat publicat de Météo-France în noiembrie 2022.
Urbanism Tipologie La 1 ianuarie 2024, Dombasle-sur-Meurthe este clasificată drept localitate de centură urbană, conform noii grile comunale de densitate în șapte niveluri, definite de INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) în 2022. Ea face parte din unitatea urbană Dombasle-sur-Meurthe, o aglomerație situată în interiorul departamentului, care reunește patru comune, dintre care Dombasle-sur-Meurthe este orașul-centru. De asemenea, comuna face parte din zona metropolitană a orașului Nancy, fiind o comună din coroana acesteia. Această zonă, care cuprinde 353 de comune, este clasificată în categoria zonelor cu o populație cuprinsă între 200.000 și mai puțin de 700.000 de locuitori.
Utilizarea terenului Structura utilizării terenurilor din comună, conform bazei de date europene privind ocuparea biofizică a solurilor Corine Land Cover (CLC), este caracterizată prin importanța teritoriilor agricole (45,7 % în 2018), aflate în scădere față de 1990 (55,3 %). Repartizarea detaliată în 2018 este următoarea: zone urbanizate (26,4 %), terenuri arabile (26,3 %), păduri (15,4 %), pajiști (13,2 %), zone industriale sau comerciale și rețele de comunicație (11,4 %), culturi permanente (4,6 %), zone agricole eterogene (1,6 %) și spații deschise, fără sau cu puțină vegetație (1,1 %). Evoluția ocupării terenurilor în comună și a infrastructurilor sale poate fi observată pe diferitele reprezentări cartografice ale teritoriului: harta Cassini (secolul XVIII), harta de stat-major (1820-1866) și hărțile sau fotografiile aeriene ale IGN pentru perioada actuală (1950 până în prezent).
thumb|600px|centre|Harta infrastructurii și utilizării terenului a comunei în 2018 (CLC).
Toponimie Începând cu secolul al VIII-lea, sunt atestate următoarele forme latine ale numelui localității: Domno-Busilla (752), Domnus-Basolus (1122 și 1147), Dunbasla, Domnus-Bazolus (1467) și Domnus-Basollus (1506). Denumirile franceze din Evul Mediu sunt variate: Donbaile (1271), Donbaille (1394), Dombaille (1416), Dombaisle (1429), Dompbaille (1469), Dompballe (1505) și Dompbasle (1546).
Toponimul este compus din cuvântul latin dominus, care înseamnă „stăpân”, „proprietar”, iar mai târziu „seigneur”. În general, se admite că localitatea își datorează numele unui omagiu adus sfântului Basle.
Ipoteza potrivit căreia numele latin Domus Pusilla, însemnând „casă mică”, ar indica originea galo-romană a sitului nu mai este considerată credibilă. Nu a fost niciodată demonstrat că ar fi existat o aglomerare suficientă de locuințe pentru a constitui un sat înainte de colonizarea francă.
Numele râului a fost adăugat oficial la denumirea localității în 1961. Meurthe este un curs de apă din regiunea Grand Est, afluent al Moselle și subafluent al Rinului.
Toponimul se pronunță Dombôle sau Dombaîle în dialectul loren-romanic.
Istorie Sub Vechiul Regim, feuda Dombasle ținea de bailliage-ul și de castelania de Nancy. Comunitatea era împărțită în două bans, deci în două domenii senioriale distincte: banul de Lamont (l’Amont) sau banul seniorilor, care cuprindea castelul de La Motte (actuala stradă La Motte), și banul de Laval (l’Aval), numit și ban de La Vaux sau ban Saint-Gergonne. Locuitorii acestuia din urmă erau numiți Gergonnets.
Conform lucrării „Preuves de l’histoire de Lorraine” a lui Dom Calmet, în anul 752 regele Pepin a dăruit abației Gorze bunurile pe care le deținea în orașul Dombasle.
Într-o cartă emisă în 1122 de Riquin, episcopul de Toul, se menționează că abația Saint-Mansuy din Toul poseda diverse bunuri și venituri în Dombasle. Tot acolo se arată că biserica dedicată Sfântului Don a fost consacrată de episcopul Pibon.
În aprilie 1389, Thierry de Dompaire, abate de Chaumouzey, a vândut tot ce aparținea abației sale în bans-urile Drouville, Bauzemont și Dombasle.
În anul 1450, abația Saint-Mansuy din Toul a cedat prioratul și patronajul parohiei din Dombasle capitlului din Haussonville. În 1467, același capitlu a renunțat la bunurile sale situate în Dombasle, precum și la o parte din zeciuială, în favoarea capitlului Saint-Georges din Nancy.
Dintr-un act de vânzare din 18 aprilie 1499 aflăm că seniorul din Dombasle era François de Savigny.
În 1506, papa Iulius al II-lea a unit pe vecie parohia din Dombasle, împreună cu fructele și veniturile aferente, cu masa capitulară a capitlului Saint-Georges din Nancy.
La 3 mai 1546, Vary de Lucy, senior de Dombasle și prior commendataire de Flavigny, a fondat două burse la colegiul Lamarche din Paris, pentru o durată de opt ani, destinate a sprijini doi copii săraci recomandați de preotul din Dombasle. În anul următor, același senior a realizat o nouă fundație pentru a ajuta la căsătoria a cinci fete sărace din Dombasle.
Dintr-un act de vânzare datat 4 decembrie 1592, reiese că Jean de Haraucourt era senior de Dombasle.
La 9 noiembrie 1613, ducele Henric a cedat lui Charles de Haraucourt toate drepturile pe care Înălțimea Sa le deținea asupra senioriei Dombasle, numită ban de Lavaux. Din lectura acestui act aflăm că seniorul deținea dreptul de înaltă justiție și venituri asociate, precum și dreptul de a numi primari și ofițeri. De asemenea, el „poseda” bărbații și femeile din acel ban. Ducelui îi rămânea însă dreptul de trecere pe podul din Dombasle, administrat de haut conduit de Drouville.
Într-un proces-verbal al Plaid-annal-ului din Anthelupt, se menționează că locuitorii din Anthelupt, Bonviller, Einville, Crion și Dombasle erau obligați să se prezinte în parcul din Einville atunci când se organiza vânătoarea.
În 1587 și 1613, Balial Bazole și Jeannotte, soția lui Gabriel Vaultrin, ambii locuitori din Dombasle, au fost arși pe rug pentru vrăjitorie.
La 14 mai 1625, Gabriel d’Ardre, văduva lui Charles de Haraucourt, a emis reversales pentru senioria Dombasle.
La 25 februarie 1665, Henriette de Haraucourt, văduva lui Charles de Bassompierre, a primit din partea ducelui Lorenei reînnoirea drepturilor asupra pământurilor și senioriilor Dombasle și Bioncourt.
Începând cu anul 1704, un syndic și un consiliu al orașului format din șase membri erau aleși anual pentru a apăra și administra interesele comunității. Adunările generale ale locuitorilor erau numite Plaids-annaux.
În 1712, comunitatea din Dombasle număra aproximativ 150 de locuitori. Existau încă doi primari, doi jurați și doi guvernatori, dar toate acestea păreau să țină de un singur senior, cel de Bassompierre.
În actul de luare în posesie a senioriei Champenoux, datat 14 septembrie 1772, se menționează că Jean-Dominique Robert, conte du Houx de Dombasle, era senior de Dombasle.
Rămășițele castelului din Dombasle, ridicat pe o movilă feudală, au fost demolate de comună în anul 1963.
După întemeierea uzinei Solvay în 1873, Dombasle a devenit principalul centru mondial de producție a carbonatului de sodiu, beneficiind de canalul Marne–Rhin pentru transportul pe șlepuri al materiilor prime (cărbune și sare), precum și al produselor finite. Sarea provenea în principal din salina Varangéville, iar cărbunele din minele de cărbune din Lorena. Calcarul, extras din carierele din împrejurimi, era transportat inițial pe cale fluvială, iar din 1927 printr-un sistem de transport aerian pe cablu, transporteur aérien Maxéville–Dombasle, supranumit TP Max, folosit până în 1984, apoi abandonat și demontat. Un exemplar de vagonet suspendat între doi piloni este expus în comuna Varangéville, în locul numit le Blanc. Istoricul varangévillez François afirmă că de multă vreme nu mai există urme de vagonet în acel loc.
Dombasle în cadrul „haut conduit”-ului de Drouville La sfârșitul Evului Mediu, un „haut conduit” desemna un drept specific al Lorenei perceput asupra mărfurilor aflate în tranzit între două diviziuni fiscale. Aceste districte fiscale erau ele însele numite haut conduit.
În anul 1589, districtul numit „haut conduit de Drouville” se întindea de la Serres până la Varangéville. Taxa de trecere era percepută la Drouville. Articolul 53 al Tratatului de la Paris din 21 ianuarie 1718, referitor la libertatea reciprocă de comerț și de circulație între Lorena și generalitatea de Metz, menționează încă acest haut conduit.
Conform registrelor domeniului Einville, haut conduit-ul de Drouville se prelungea spre Dombasle, Sommerviller, Crévic și Maixe. Aceeași sursă indică faptul că, pornind din Varangéville, acesta începea de la podul din Lowane, continuând în linie dreaptă până la Essey. De asemenea, includea localitățile Agincourt, Moulins, Grande Bouxières, Brin, Bioncourt și Manhoué.
Drepturile feudale ale seniorilor din afara Dombasle-ului În anul 1580 a fost întocmit un inventar al drepturilor feudale din Lebeuville. Acesta arată că satul cuprindea 13 case și chaseaux (gospodării), împărțite în mod egal între ducele de Lorena și seniorul de Dombasle.
Dintr-o declarație furnizată de locuitorii din Crévic aflăm că fiecare țăran datora anual seniorului de Dombasle patru zile de muncă la plug pe teritoriul Dombasle. Într-o altă declarație oferită de locuitorii din Grandvezin (astăzi parte a comunei Crévic), se menționează că țăranii datorau seniorului de Dombasle două perechi de dijme, jumătate în grâu și jumătate în ovăz, precum și patru zile de muncă la plug, un jumătate résal de ovăz și un jumătate résal din cel mai bun grâu recoltat.