Naoto Matsumura (jap. 松村 直人, Matsumura Naoto; n. 1959, în Tomioka, prefectura Fukushima, Japonia) este un locuitor al orașului Tomioka, cunoscut pe plan internațional datorită implicării sale în îngrijirea animalelor abandonate în zona de excludere din jurul centralei nucleare avariate de la Fukushima, după catastrofa din 2011.

Biografie După terminarea liceului, Matsumura a lucrat în domeniul construcțiilor. Printre altele, a fost implicat și în lucrări de construcție legate de centralele nucleare Fukushima Daiichi și Daini. În perioada de creștere economică a Japoniei din anii 1980, a lucrat în regiunea Kantō, de exemplu în prefectura Saitama, unde și-a cunoscut mai târziu soția, originară din Filipine. Când situația de pe piața muncii s-a înrăutățit după spargerea așa-numitei „bule economice” (baburu), s-a întors împreună cu soția și cei doi fii ai lor în orașul natal, Tomioka, unde și-a înființat propria firmă de construcții. După despărțirea de soție, a rămas să locuiască singur împreună cu părinții săi în Tomioka. Cei doi copii ai săi, acum adulți, trăiesc în Saitama.

Centrala nucleară Fukushima Daiichi se află la aproximativ 12 kilometri de locuința lui Matsumura din Tomioka. În interviuri, el povestește cum, după cutremurul din Tōhoku, din 11 martie 2011, el și familia sa au auzit exploziile de la centrală și au fugit din regiune. Au încercat să se adăpostească la o mătușă, în orașul Iwaki, aflat ceva mai departe, însă au fost respinși de teama radiațiilor pe care ar fi putut să le aducă cu ei. Potrivit lui Matsumura, nici în adăposturile de urgență din apropiere nu au mai putut fi primiți, din cauza supraaglomerării, așa că s-au întors la Tomioka. Frații și surorile lui și-au convins părinții să plece din nou, însă Matsumura a rămas în urmă, hotărât să aibă grijă de animalele abandonate de localnicii evacuați și refugiați.

După cum a relatat în mai multe interviuri, un moment decisiv pentru el a fost când, rătăcind prin orașul părăsit, a văzut într-un grajd vițelul unui vecin, respins de mama sa înfometată. La 22 aprilie 2011, regiunea aflată pe o rază de 20 km în jurul centralei avariate a fost declarată zonă interzisă (keikai kuiki), iar accesul civililor a fost interzis. Cu toate acestea, Matsumura a rămas în Tomioka. Cu acordul tacit al autorităților, a continuat să trăiască acolo, fără electricitate și fără apă curentă.

De atunci, Matsumura are grijă de numeroase animale – câini, pisici, mistreți, struți și aproximativ 60 de vite care aparținuseră foștilor săi vecini. Cum medicii i-au spus că eventualele efecte ale radiațiilor asupra sănătății nu s-ar manifesta decât peste circa 30 de ani, el spune că nu se teme prea mult de acestea. Matsumura a primit sprijin din partea unor organizații pentru protecția animalelor, precum Live Investigation Agency (LIA) și UKC Japan, și a fondat propria sa organizație, numită „Fukushima rezistă” (頑張る福島, Ganbaru Fukushima).

În martie 2013, zona de excludere a fost desființată, iar Tomioka a fost împărțită, în funcție de nivelul radiațiilor, în trei sectoare cu grade diferite de acces. Orașul urma să poată fi locuit din nou, cel mai devreme, în 2017. Blogul personal al lui Matsumura este inactiv din martie 2013, însă activitatea sa continuă este documentată pe blogul tokigootokiboo, administrat de un prieten implicat în inițiativa sa. La o conferință despre riscurile energiei nucleare, Matsumura și-a cunoscut cea de-a doua soție, care trăiește împreună cu fiul lor, în afara zonei de excludere, la circa 300 km distanță.

Matsumura menționează drept unul dintre motivele pentru care a rămas în zona de excludere profunda sa compasiune față de animale. Încă din copilărie, el a iubit câinii, pisicile și vitele. Se simte solidar cu animalele, deoarece, după cum spune el, „au fost abandonate de țară, la fel ca și el” (kuni ni suterareta). De asemenea, dorește să le țină în viață pentru ca ele să servească drept un memento al minciunilor spuse – potrivit multora – de guvern și de compania de electricitate TEPCO cu privire la presupusa siguranță a centralelor nucleare.

Matsumura este un oponent declarat al energiei nucleare. În aprilie 2011, s-a dus la sediul central al companiei TEPCO din Tokyo, unde a confruntat câțiva angajați, cerându-le socoteală pentru dezastrul provocat. În iunie 2014, l-a însoțit pe fermierul Masami Yoshizawa într-o acțiune de protest la Tokyo. Cei doi au adus în centrul orașului o vacă ce prezenta pete albe, posibil cauzate de radiații.

Matsumura s-a pronunțat împotriva sacrificării în masă a animalelor domestice rămase, măsură oferită în mai 2011 tuturor fermierilor din Fukushima de către guvern. El a declarat că statul nu ar trebui să cheltuiască banii contribuabililor pentru moarte, ci pentru viață (inochi). În general, nu se opune sacrificării animalelor pentru carne, însă condamnă „uciderile inutile” (mueki no sesshō) ale vitelor contaminate, a căror carne nu mai poate fi comercializată.

Reacții Cazul lui Matsumura a atras o atenție considerabilă și în afara Japoniei. Numeroase instituții mass-media internaționale au relatat despre el. În urma acestei mediatizări, au fost create pagina de Facebook „Guardian of Fukushima’s Animals” și un blog (activ până în 2012), destinate strângerii de donații prin intermediul rețelelor sociale. În 2013, jurnalistul Antonio Pagnotta a publicat, în limba franceză, un album fotografic dedicat vieții lui Matsumura alături de animale. În martie 2014, Matsumura a călătorit în Franța, Germania și Elveția, unde a povestit despre experiențele sale și s-a declarat public opozant al energiei nucleare.

În Japonia, a primit pentru prima dată atenție publică datorită Primei Doamne Akie Abe, care l-a vizitat în 2013. Regizoarea Mayu Nakamura (中村 真夕; n. 1973) a lansat o campanie de finanțare participativă pentru realizarea unui documentar despre Matsumura, finalizat în 2015. Potrivit acesteia, presa japoneză a relatat doar superficial despre el, fără a-l aprecia la fel de mult ca jurnaliștii străini. Cu toate acestea, povestea sa a fost totuși preluată și în Japonia, unde, în 2015, editura Kadokawa a publicat un album fotografic dedicat lui.

În mai 2015, Matsumura a participat la o discuție cu fostul prim-ministru Naoto Kan, pe tema viitorului energiei nucleare în Japonia.

Influențe Pe lângă Naoto Matsumura, au devenit cunoscuți și Keigo Sakamoto (*1955) și Masami Yoshizawa, care au rămas, de asemenea, în mod permanent în zona de excludere pentru a îngriji animalele abandonate. Keigo Sakamoto hrănește peste 500 de animale de pe proprietatea sa, folosind hrană donată de supermarketuri. Fermierul Masami Yoshizawa, implicat activ și în mișcarea politică, are grijă de vite crescute pentru carne la „Ferma Speranței” (Kibō no bokujō). El promovează o etică față de animale mai degrabă pragmatică: decizia sa de a rămâne nu se bazează doar pe considerații morale legate de animale, ci mai ales pe convingeri politice. Yoshizawa dorește să mențină în viață animalele expuse radiațiilor ca dovadă vie a consecințelor dezastrului și a modului în care guvernul a îndulcit realitatea situației. El cere despăgubiri de la compania TEPCO și de la stat și participă regulat la proteste împotriva energiei nucleare.Steffi Richter: Fukushima. Wissen er/fahren: Vor Ort In: Lesebuch „Fukushima“: Übersetzungen, Kommentare, Essays. EB-Verlag Berlin, 2013: 407-411

Aproximativ 100 de alți fermieri au refuzat oferta guvernului de a eutanasia vitele rămase. Călugărul și scriitorul Gen’yū Sōkyū, care locuiește la circa 40 km de centrala Fukushima Daiichi, a criticat în volumul său de eseuri „A trăi în Fukushima” (Fukushima ni ikiru) acțiunile guvernului,Lisette Gebhardt: Japanische Literatur nach Fukushima: Sieben Exkursionen. Hrsg.: Lisette Gebhardt. 1. Auflage. EB-Verlag, Berlin 2021, ISBN 3-86893-134-1, S. 106–107, 186–187. acuzându-l că ignoră viața animalelor, și a propus strămutarea celor care au supraviețuit, deși erau contaminați.Japan nach „Fukushima“. Ein System in der Krise. Leipziger Universitätsverlag 2012: 180. Sōkyū folosește această situație și ca punct de plecare pentru a pune sub semnul întrebării, în general, relația oamenilor cu animalele. Toate aceste evoluții sunt cu atât mai remarcabile cu cât, în Japonia, bunăstarea animalelor de fermă primește în mod obișnuit foarte puțină atenție în cadrul politicilor de protecție a animalelor.

Literatură

(2013) Le dernier homme de Fukushima. Verlag Don Quichotte (2015) Shirosabi to Macchan. Fukushima no hogo neko to Matsumura san no, ii yanbēna hibi (しろさびとまっちゃん 福島の保護猫と松村さんの、いいやんべぇな日々). Kadokawa Media Factory. Fotoband über Matsumuras Leben mit seinen Katzen (2021) Naoto, Surviving in the No-Go Zone - roman grafic de Ewen Blain și Fabien Grolleau

Documentare

(2013) Zone. Sonzai shinakatta inochi. The life that did not exist. (Regie: Naotoshi Kitada) (2015) Naoto hitorikkiri. Alone in Fukushima. (Regie: Mayu Nakamura) (2019) Alone Again in Fukushima (Regie: Mayu Nakamura)

Note

Legături externe

Naoto Matsumura, Guardian of Fukushima's Animals pagină Facebook Blog personal Naoto Matsumura activ până în 2013 Naoto Matsumura: when the love for animals comes before his own life Fukushima's deserted towns – in pictures The Guardian Alone in a Nuclear Zone One Man and His Cats in Fukushima (Photos) Animals in Fukushima's exclusion zone Unseen Scars: Survivors in Tōhoku reflect on more than a decade of trauma, recovery, and hope Alone in Fukushima (2015) Mortality Risk amongst Nursing Home Residents Evacuated after the Fukushima Nuclear Accident: A Retrospective Cohort Study Japan tsunami one year on: The human tragedy that could last for generations Fukushima: un deceniu de la accidentul nuclear

Categorie:Nașteri în 1959 Categorie:Japonezi în viață