alt=A communications artefact at the Science Museum, London, UK.|miniatura|350x350px|Un dispositiv de comunicații (inductor de acordare aeriană Rugby) la Muzeul de Știință, Londra, Marea Britanie Studiile interdisciplinare in știință și tehnologiei, cunoscute sub acronimul STS (din , reprezintă un domeniu interdisciplinar care examinează apariția, evoluția și consecințele activităților științifice și de dezvoltare a tehnologiei în context istoric, cultural și social.

În România, primul Comitet pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii a luat ființă în 1956 în cadrul Academiei Române, la inițiativa academicianului Traian Săvulescu.

Istorie Ca majoritatea domeniilor de studiu interdisciplinare, STS a apărut la confluența mai multor domenii și discipline, toate acestea având la origini, în anii 1960 sau 1970, un interes în a considera știința și tehnologia ca întreprinderi integrate social. Deși monografia lui Ludwik Fleck (1935), Geneza și dezvoltarea unui fapt științific, a anticipat multe dintre temele cheie ale STS, componentele disciplinare cheie ale STS au prins contur independent, începând cu anii 1960 și s-au dezvoltat izolat unele de altele până în anii 1980. În 1976, Elting E. Morison a fondat programul STS la Institutul de Tehnologie din Massachusetts (MIT), care a servit drept model. Programul de studiu avea ca scop studiul unui fenomen important și nou la acea vreme, și anume intrepătrunderea dintre știință, tehnologie și societate. „Mijlocul anilor '70 a fost un fel de perioadă de formare, începutul anilor 1990 un vârf de consolidare, iar apoi anii 2000 o perioadă de difuziune globală” ( Sheila Jasanoff ) .

Idei și domenii centrale Istoria tehnologiei, care examinează tehnologia în contextul social și istoric. Începând cu anii 1960, unii istorici au pus sub semnul întrebării determinismul tehnologic, o doctrină care poate induce pasivitatea publicului față de dezvoltarea presupusă „naturală” a tehnologiei și științei. În paralel, unii istorici au început să dezvolte abordări contextuale similare pentru istoria medicinei . Istoria și filosofia științei (anii 1960). După publicarea binecunoscutei lucrări a lui Thomas Kuhn , „Structura revoluțiilor științifice” (1962), care punea schimbările teoriilor științifice pe seama schimbării paradigmelor intelectuale ce formau baza acestora, la Universitatea din California, Berkeley și în alte părți ale lumii au fost fondate programe care au reunit istorici ai științei și filosofi în programe unificate. Știință, tehnologie și societate. La mijlocul și sfârșitul anilor 1960, mișcările sociale ale studenților și cadrelor didactice din SUA, Marea Britanie și universitățile europene au contribuit la lansarea unei game de noi domenii interdisciplinare (cum ar fi studiile de gen) care erau considerate a aborda subiecte relevante pe care programa tradițională le ignora. O astfel de evoluție a fost ascensiunea programelor de „știință, tehnologie și societate”, sub acronimul STS. Provenind dintr-o varietate de discipline, inclusiv antropologie, istorie, științe politice și sociologie, cercetătorii din aceste programe au creat programe de studii universitare de licență dedicate explorării problemelor ridicate de știință și tehnologie . Cercetătorii feminiști din acest domeniu și din alte domenii STS emergente s-au concentrat pe investigara excluderii femeilor din știință și inginerie, concentrându-se pe criticarea dinamicii puterii de gen din cercetările STS anterioare. Studiile științei, ingineriei și ale politicilor publice au apărut în anii 1970 din aceleași preocupări care i-au motivat pe fondatorii mișcării știință, tehnologie și societate: sentimentul că știința și tehnologia se dezvoltau în moduri din ce în ce mai contrare intereselor publice. [ conform cui? ]

Concepte importante

Construcția socială (denumit și „construct social”) Construcțiile sociale sunt idei, obiecte sau evenimente create de om, generate de o serie de alegeri și interacțiuni. Aceste interacțiuni au consecințe care schimbă percepția pe care diferite grupuri de oameni o au asupra acestor construcții. Câteva exemple de construcții sociale includ clasa, rasa, banii și cetățenia.

Următorul text face aluzie și la ideea că nu totul este stabilit, o circumstanță sau un rezultat ar putea fi într-un fel sau altul. Conform articolului „Ce este construcția socială?” de Ian Hacking, „A accepta existența constructelor sociale implică o poziție critică față de status quo. Constructiviștii sociali, discutând un construct X tind să susțină că:

Nu este necesar ca X să fi existat sau să fie deloc așa cum este. X, sau X așa cum este în prezent, nu este determinat de natura lucrurilor; nu este inevitabil

Foarte des, ei merg mai departe și susțin că:

X este la fel de rău pe cât este. Ne-ar fi mult mai bine dacă X ar fi desființat sau cel puțin transformat radical.”

În trecut, au existat puncte de vedere care au fost considerate pe scară largă drept fapte reale până când au fost puse la îndoială din cauza introducerii unor noi cunoștințe. Astfel de puncte de vedere includ vechile concepții ale corelației între inteligența și etnia sau rasa unui om (X poate să nu fie deloc așa cum este).

Un exemplu al evoluției și interacțiunii diferitelor construcții sociale în cadrul științei și tehnologiei poate fi găsit în dezvoltarea atât a bicicletei cu roți înalte, sau velocipedului, cât și apoi a bicicletei . Velocipedul a fost utilizat pe scară largă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a fost recunoscută pentru prima dată nevoia socială de a avea un mijloc de transport mai eficient și mai rapid. Prin urmare, a fost dezvoltat pentru prima dată velocipedul, care era capabil să atingă viteze de translație mai mari decât bicicletele mai mici, fără angrenaje, din acea vreme, prin înlocuirea roții din față cu o roată cu rază mai mare. Un compromis notabil a fost o anumită stabilitate scăzută, ceea ce a dus la un risc mai mare de cădere. Acest compromis a dus la accidente pentru mulți bicicliști, pierzând echilibrul în timp ce mergeau cu bicicleta sau fiind aruncați peste ghidon.

Prima „construcție socială” sau primul progres al velocipedului a dus la necesitatea recunoașterii unei „construcții sociale” mai noi și a dezvoltării unui design de bicicletă mai sigur. În consecință, velocipedul a fost apoi dezvoltat în ceea ce este acum cunoscut sub numele de „ bicicletă ”, pentru a se încadra în noua „construcție socială” a societății, în noile standarde de siguranță sporită a vehiculelor. Astfel, popularitatea designului modern al bicicletei cu angrenaje a venit ca răspuns la prima construcție socială, nevoia inițială de viteză mai mare, care a determinat proiectarea bicicletei cu roți înalte. Popularitatea designului modern al bicicletei cu angrenaje a pus capăt în cele din urmă utilizării pe scară largă a velocipedului în sine, deoarece, în cele din urmă, s-a constatat că acesta îndeplinește cel mai bine nevoile sociale/construcțiile sociale atât de viteză mai mare, cât și de siguranță mai mare.

Teoria sistemelor sociotehnice Sistemele socio-tehnice reprezintă o interacțiune între tehnologii și oameni, acest lucru fiind exprimat în mod clar în teoria sistemelor sociotehnice . Pentru a explica această interacțiune, oamenii îndeplinesc și definesc sarcini, apoi oamenii din companii utilizează IT-ul, iar IT-ul sprijină oamenii și, în final, IT-ul procesează sarcinile, iar noul IT generează sarcini noi. Acest IT redefinește practicile de lucru. Acestea sunt ceea ce numim sisteme sociotehnice. În sistemele socio-tehnice, există două principii de internalizat, și anume optimizarea comună și complementaritatea. Optimizarea comună pune accentul pe dezvoltarea ambelor sisteme în paralel și numai din interacțiunea ambelor sisteme apare succesul unei organizații. Principiul complementarității înseamnă că ambele sisteme trebuie optimizate. Dacă ne concentrăm pe un sistem și îl defavorizăm pe celălalt, acest lucru va duce probabil la eșecul organizației sau va pune în pericol succesul unui sistem. Deși teoria sistemelor sociotehnice de mai sus se concentrează pe o organizație, este, fără îndoială, imperativ să corelăm această teorie și principiile sale cu societatea de astăzi și cu studiile științifice și tehnologice. Înțelegerea tehnologiei în contextul dezvoltării naționale necesită reflecție critică și dezbaterea modurilor în care cadrele de guvernanță, infrastructura digitală și capacitatea instituțională influențează rezultatele societale ale adoptării tehnologiei.

Note

Vezi și Metoda științifică Materialism științific Filozofia științei Karl Popper Hilary Putnam Istoria științei în România

Legături externe Masterat in Istoria și Filozofia Științei - Universitatea din București Departamentul de Studii Științifice și Tehnologice - University College London

Categorie:Știința în societate Categorie:Științe sociale Categorie:Futurologie Categorie:Studii științifice