Gabriel Naudé () un bibliotecar și savant francez. A fost un scriitor prolific care a scris lucrări pe diverse subiecte, inclusiv politică, religie, istorie și supranatural. În 1627 a publicat o carte influentă în domeniul biblioteconomiei, intitulată Sfaturi pentru înființarea unei biblioteci. Naudé a reușit ulterior să pună în practică toate ideile pe care le expusese în cartea sa atunci când i s-a oferit oportunitatea de a construi și întreține Bibliothèque Mazarine, biblioteca cardinalului Mazarin din Paris.
Naudé a fost un precursor al lui Pierre Bayle și Fontenelle.
Biografie Naudé s-a născut la Paris la începutul anului 1600 într-o familie cu mijloace modeste. Tatăl său era un funcționar de rang inferior, iar mama sa o tânără analfabetă.Jack A. Clarke, Gabriel Naudé 1600–1653 (Hamden, Connecticut: Archon Books, 1970), 3. https://archive.org/details/gabrielnaude16000000clar/page/n5/mode/2up Profesorii săi l-au descris ca fiind tenace și pasionat de educația sa. Naudé a intrat la facultate la o vârstă fragedă, unde a studiat filozofia și gramatica.Clarke, 3. Mai târziu, a studiat medicina la Paris și Padova (unde a participat la lecțiile lui Cesare Cremonini) și a devenit medicul lui Ludovic al XIII-lea.
La vârsta de douăzeci de ani, Naudé a publicat prima sa carte, Le Marfore ou Discours Contre les Lisbelles.Clarke, 4. Lucrarea l-a adus în atenția lui Henri de Mesme, president à mortier al Parlamentului din Paris. Mesme i-a oferit lui Naudé postul de bibliotecar pentru colecția sa personală. Mesme avea o bibliotecă mare pentru acea perioadă (aproximativ 8.000 de volume) și era deschisă cercetătorilor care aveau trimiterile adecvate.Clarke, 8. Activitatea lui Naudé în biblioteca lui Mesme i-a oferit experiență pe care a folosit-o mai târziu pentru a scrie cartea Sfaturi pentru înființarea unei biblioteci. Naudé a scris această carte pentru Mesme ca ghid pentru construirea și întreținerea bibliotecii sale. În 1629 a devenit bibliotecar al cardinalului Guidi di Bagno la Roma, iar la moartea lui Bagni, în 1641, bibliotecar al cardinalului Francesco Barberini.
La dorința Cardinalului Richelieu a început o controversă cu Ordinul benedictin, negând faptul că Jean Gerson este autorul cărții De Imitatione Christi. Richelieu a vrut să îl facă pe Naudé bibliotecarul său, și la moartea sa Naudé a a acceptat o ofertă similară din partea Cardinalului Mazarin. Pentru următorii zece ani, Mazarin s-a devotat pentru aducerea împreună din toate părțile Europei asamblarea de cărți cunoscută ca Biblioteca Mazarine. Mazarin a adus cu el la Paris o colecție de peste 5.000 de volume.World Encyclopedia of Library and Information Services, 3rd Ed., s.v. "Gabriel Naude". Precum Naudé, a crezut într-o biblioteca deschisă pentru a fi folosită de populație pentru binele comun. În 1642 a cumpărat o clădire pentru a-și găzdui biblioteca și l-a instruit pe Naudé să construiască cea mai bună colecție posibilă.
Cea mai rapidă metodă era să absoarbă biblioteci întregi în colecție, sfat pe care Naudé l-a inclus în cartea sa. Naudé a achiziționat masiv de la vânzătorii de cărți la mâna a doua, iar Mazarin și-a instruit ambasadorii, oficialii guvernamentali și generalii să colecteze cărți pentru el. Naudé a putut călători prin Europa și, în timpul unei călătorii care a durat câteva luni, a colectat peste 14.000 de volume.Clarke, 76. Până în 1648, biblioteca ajunsese la aproximativ 40.000 de volume. Era deschisă în mod regulat și acumulase un număr considerabil (aproape 100) de utilizatori fideli, precum și mai mulți membri ai personalului pentru a o menține în funcțiune corectă. A devenit prima bibliotecă din Franța deschisă tuturor.
Portrete artistice Naudé este subiectul romanului The Best Read Man in France de Peter Briscoe.
Lucrări Incluzând lucrări editate de el, o listă a 92 de lucrări este dată în Naudaeana. Principalele sunt: Le Marfore, ou discours contre les libelles (Paris, 1620), foarte rară, retipărită în 1868; Instruction à la France sur la vérité de l'histoire des Frères de la Roze-Croix (1623, 1624), arătând imposturile lor; Apologie pour tous les grands personages faussement soupçonnez de magie (1625, 1653, 1669, 1712), Pitagora, Socrate, Thomas Aquinas Girolamo Cardano și Solomon sunt printre cei apărați; Advis pour dresser une bibliothèque (1627, 1644, 1676; tradusă de John Evelyn, 1661), conținând concepte temeinice și liberale despre biblioteconomie și considerată ca o piatră de temelie a acestei specialități; Addition à l'histoire de Louys XI (1630), aceasta include o relatare a apariției tiparului; Bibliographia politica (Venice, 1633, etc.; in French, 1642); De studio liberali syntagma (1632, 1654), un tratat practic găsit în cele mai multe ghiduri sau îndrumări pentru studiu; De studio militari syntagma (1637); Considérations politiques sur les coups d'état (1639). Discipol al lui Niccolò Machiavelli, el considera că politica trebuie să fie „autonomă față de morală, suverană în raport cu religia”.French : « abolir toute idée de droits autres que ceux du chef » et rendre « la politique autonome par rapport à la morale, souveraine par rapport à la religion ». O Bibliotheca Pontificia a fost finalizată și dată la tipar de Louis Jacob.
Note
Vezi și Marie de Gournay
Legături externe Biografie a Bibliothèque nationale de France Gabriel Naudé: Simboluri, reprezentări și ritualuri în lovitura de stat de Joseph Parada F.
Categorie:Nașteri în 1600 Categorie:Nașteri pe 2 februarie Categorie:Decese în 1653 Categorie:Decese pe 10 iulie Categorie:Scriitori francezi din secolul al XVII-lea Categorie:Absolvenți ai Universității din Paris Categorie:Absolvenți ai Universității din Padova Categorie:Bibliotecari din Paris Categorie:Scriitori oculți Categorie:Scriitori din Paris