miniatura|Un penitent care își mărturisește păcatele în Biserica Greco-Catolică Ucraineană a Bernardinilor din Lviv, Ucraina În teologia creștină, un păcat mortal () este un act grav păcătos care poate duce la condamnare dacă o persoană nu se pocăiește de păcat înainte de moarte. Este numit alternativ mortal, grav și grav; conceptul de păcat muritor se găsește atât în catolicism, cât și în luteranism. Un păcat este considerat „muritor” atunci când calitatea sa este de așa natură încât duce la o separare a acelei persoane de harul mântuitor al lui Dumnezeu. Trebuie îndeplinite împreună trei condiții pentru ca un păcat să fie muritor: „Păcatul muritor este păcatul al cărui obiect este materia gravă și care este, de asemenea, săvârșit cu deplină cunoștință și consimțământ deliberat.” Păcatul împotriva Duhului Sfânt și păcatele care strigă la Cer după răzbunare sunt considerate deosebit de grave. Acest tip de păcat se distinge de un păcat venial prin faptul că acesta din urmă duce pur și simplu la o slăbire a relației unei persoane cu Dumnezeu. În ciuda gravității sale, o persoană se poate pocăi de faptul că a comis un păcat muritor. O astfel de pocăință este cerința principală pentru iertare și absolvire.

Învățătura despre dezlegarea de păcate este oarecum variată în cadrul confesiunilor creștine. Învățătura pentru catolici despre sacramentul spovedaniei și actul de căință pentru dezlegare a fost declarată credință catolică obligatorie în Conciliul de la Trento. Spovedania și dezlegarea de păcate sunt practicate în bisericile luterane, fiind ținute în mod tradițional sâmbăta ca pregătire pentru Liturghia din Ziua Domnului (duminică).

Originile conceptului

Noul Testament Se crede că termenul „păcat de moarte” derivă din Noul Testament al Bibliei. Mai exact, Jimmy Buehler de la Theocast a sugerat că termenul provine din 1 Ioan 5:16-17. În acest verset anume, autorul epistolei scrie: „Există un păcat care duce la moarte”.

Părinții Bisericii Conceptul de păcat muritor este sugerat în unele lucrări ale primilor Părinți ai Bisericii și explicit în altele.

În anul 385 d.Hr., Pacian din Barcelona, în Predica sa de îndemnare la pocăință, dă disprețul față de Dumnezeu, crima și desfrânarea ca exemple de „păcate capitale” sau „de moarte”.

În anul 393 d.Hr., Sfântul Ieronim scrie:

Referințe

Categorie:Termeni creștini Categorie:Hamartiologie creștină Categorie:Teologie și doctrină catolică