Ambasada Federației Ruse în România (în ) este misiunea diplomatică a Federației Ruse în România, cu sediul la București. Secția consulară funcționează și la Constanța. Pe lângă ambasadă este organizată o școală rusă. În perioadele 1934–1941 și 1945–1991, misiunea a reprezentat interesele Uniunii Sovietice, iar după 1991 pe cele ale Federației Ruse (în Regatul României 1934–1941 și 1945–1947; Republica Populară Română 1947–1965; Republica Socialistă România 1965–1989). Actualul ambasador extraordinar și plenipotențiar al Rusiei în România este Vladimir Lipaev (din 16 aprilie 2024).

Istoria relațiilor diplomatice stanga|miniatura|144x144px|Marcă poștală românească (2013): România și Federația Rusă — 10 ani de la semnarea Tratatului de prietenie și cooperare cultural-spirituală Imperiul Rus s-a prezentat drept aliat al României și al altor state ortodoxe balcanice dependente ori integrate în Imperiul Otoman, oferind în repetate rânduri sprijin în confruntarea cu acesta.Российская империя и ее экспансия в румынские княжества. Румыно-российские отношения до аннексии Бессарабии

Prin Tratatul de la București din 1812 imperiul otoman a cedat Rusiei partea estică a Principatului Moldovei — spațiul dintre Prut și Nistru, numit ulterior Basarabia. În 1859, Moldova s-a unit cu Țara Românească, formând România. În 1856, potrivit Tratatului de la Paris, Cahul și Ismail au revenit Moldovei; după Congresul de la Berlin (1878), ele au fost retrocedate Rusiei. Relațiile diplomatice dintre Rusia și România au fost stabilite la 15 octombrie 1878, imediat după războiul ruso-turc.

În perioada interbelică și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, raporturile au fost afectate de chestiunea tezaurului românesc evacuat în Rusia în 1916, respectiv de schimbările teritoriale din 1940 și 1944. La 6 august 1945, relațiile au fost restabilite la nivel de misiuni, iar la 24 august 1945 misiunile au fost transformate în ambasade. dreapta|miniatura|302x302px|Președintele României Traian Băsescu și președintele Rusiei Vladimir Putin înaintea summitului NATO de la București, 4 aprilie 2008 După 1991, relațiile ruso-române au fost marcate de dispute precum soarta tezaurului, curentul unionist, conflictul transnistrean și opțiunile strategice ale României (aderarea la NATO din 29 martie 2004 și la UE la 1 ianuarie 2007).

Clădirea Sediul a fost construit în 1913 și a adăpostit în 1934–1941 misiunea URSS. În timpul războiului, spațiile au fost transformate în spital militar; mobilierul și decorația interioară au fost pierdute. Între 1945 și 1948, clădirea a fost reconstruită pentru ambasada URSS după proiectul arhitectului Anatoli Strijevski, fiind create finisaje și echipamente noi pentru interioare.

Misiunea imperială rusă la București (1914–1916) În anii neutralității României (1914–1916), misiunea imperială rusă din București a funcționat într-un imobil oferit guvernului rus – fostul palat al prințului sârb Miloș Obrenović. Personalul permanent includea un ministru plenipotențiar, secretari (I și II), consul, viceconsul, atașati și agenți militari și navali; exista și propria biserică ortodoxă a misiunii (paroh: protoiereul Ioan Politov). În perioada studiată, trimișii au fost Stanislav Poklewski-Kozieł (până în octombrie 1916) și, din octombrie 1916, Alexandr A. Mosolov. Rețeaua consulară cuprindea posturi la București, Galați, Iași, Tulcea, Sulina, Constanța și Giurgiu. Activitățile misiunii au vizat atât asistența cetățenilor ruși în tranzit (inclusiv reduceri de tarif feroviar și sume de ajutor), cât și propagandă pro-Antantă în presa românească și culegere de informații militare.М. Н. Москвитин, «Русская дипломатическая миссия в Бухаресте в 1914–1916 гг.», Исторический журнал: научные исследования, nr. 6/2019 (DOI: 10.7256/2454-0609.2019.6.29512).

Cultură dreapta|miniatura|217x217px|Lipoveni la o ceremonie religioasă în satul Slava Cercheză, județul Tulcea (foto: Mihail Evstafiev) În perioada Războiului Rece Rusia/URSS a promovat intens cultura rusă în România (film, radio s.a.). Comunitatea cea mai numeroasă de vorbitori nativi de rusă o reprezintă lipovenii, grup etnografic de staroveri stabiliți în secolul al XVII-lea în Moldova și Dobrogea; cifrele oficiale indică 28–36 de mii de persoane, iar estimările comunității urcă până la 100 de mii (majoritatea în Tulcea).

Note

Lectură suplimentară М. Н. Москвитин, «Русская дипломатическая миссия в Бухаресте в 1914–1916 гг.», Исторический журнал: научные исследования, 6/2019 (DOI: 10.7256/2454-0609.2019.6.29512). С. Н. Чернявский, Дипломатия России. Опыт Первой мировой войны, Algoritm, 2016. В. Б. Каширин, Дозорные на Балканах: Русская военная разведка..., ВИКМО-М, 2014.

Vezi și Relațiile ruso-române

Legături externe Site-ul Ambasadei Rusiei la București Ambasada României la Moscova

Categorie:Relațiile dintre România și Rusia