250px|miniatura|dreapta|hartă istorică din 1940 Bayt Dajan (în arabă:بيت دجن) cunoscut și ca Dajun, a fost un sat arab palestinian situat la 6 kilometri sud-est de Jaffa, pe un drum principal dintre Jaffa și Ierusalim. Se crede ca ar fi fost așezat pe locul orașului biblic Beit Dagon, menționat in Cartea lui Iosua, precum și în texte antice asiriene și egiptene. În Secolul al X-lea ar fi fost locuit mai ales de samariteni, dar se pare că este vorba de o confuzie cu localitatea cu același nume, Bayt Dajan din Samaria. La mijlocul secolului al XVI-lea, Bayt Dajan a facut parte din waqf-ul otoman stabilit de Roxelana, (Haseki Sultan) soția sultanului turc Soliman Magnificul și până la sfârșitul secolului al XVI-lea a făcut parte din nahiya (subdistrictul) Ramla în Liwa (districtul) Gaza. Sătenii, care erau musulmani, plăteau autorităților otomane impozite pe proprietate, pe bunurile agricole și animalele domestice și stupuri de albine. Ei cultivau grâu, orz, pomi fructiferi, viță de vie și susan, și creșteau caprine și albine. 250px|miniatura|dreapta|Izvorul de lângă Bayt Dajan, aproape de șoseaua 144, și de drumul antic dintre Jaffa si Ierusalim, fotografie din 2010 În secolul al XIX-lea femeile din sat erau vestite pentru broderiile artistice cu care împodobeau costumele populare. În timpul administrației Mandatului Britanic în Palestina comuna poseda două școli elementare, o bibliotecă și o școală agronomică. În cursul războiului din 1948-1949 declanșat între arabii și evreii din Palestina, localitatea a fost și ea implicată în acțiunile grupurilor neregulate de luptători palestinieni conduși de Hassan Salame și alții, împotriva așezărilor evreiești și a căii de transport dintre Tel Aviv și Ierusalim. În cursul Operațiunii Hametz în aprilie 1948 divizia evreiască Alexandroni a atacat localitatea. În mai 1948 au intrat oficial în război de partea palestinienilor și cinci state arabe în frunte cu Regatul Egiptului și Emiratul Transiordaniei.La Bayt Dajan au intrat pentru un timp militari irakieni iar in mai 1948 satul a fost cucerit de brigada Kiryati a Haganei. Populația arabă din Bayt Dajan a fugit deja dinainte cub paza poliției britanice în zonele controlate de forțe arabe. În cursul luptelor satul a rămas mai multe luni despopulat. În octombrie 1948 Statul Israel proclamat la sfârșitul mandatului britanic în mai 1948, a întemeiat pe locul satului Bayt Dajan localitatea evreiască Beit Dagan, populată cu noi imigranți evrei.
Numele Bayt Dajan are un nume asemănător cu numele semitic Beit Dagon, care evocă zeul Dagon al canaaniților și al filistenilor.
Istorie Epoca fierului. Canaanul și Israelul antic Beth Dagon sau Dagan (בית-דגון sau בית-דגן) este numele a două orașe din Israelul biblic. Este amintit într-o inscripție asiriană din 701 î.e.n.:Bit Dagana) și într-una egipteană (bet dqn - din vremea lui Ramses al III-lea) În Cartea lui Iosua Navi 15:21...-41) este pomenit între așezările ,pe teritoriul tribului Iuda, aflate "spre hotarul Edomului", între dealurile Iudeei și Marea Mediterană.
Se afla, poate, în apropiere de Latrunul de astăzi. Acel oraș a fost jefuit de regele asirian Sanherib în timpul revoltei lui Sidqa, regele Ascalonului și a regelui Iudeei, Ezechia (Hizkiya) (Celălalt oraș biblic cu același nume (Iosua 19:27) se afla pe teritoriul tribului Zebulun, la sud-est de Akka. Unii cercetători l-au identificat cu actualul oraș druz Beit Jann. Ulterior, sub numele de Beit Dagan (în ebraică - Casa cerealelor) localitatea din Iudeea este amintită și în Tosefta (Ohalot 3:4) Moshe Sharon crede că această formă a numelui, similară cu cea arabă, a apărut după ce locul a fost cucerit de iudei care ar fi schimbat denumirea din Dagon (zeu principal filistean) în „dagan” (cereală, grâu, simbol al prosperității)
Epoca romană și bizantină La romani localitatea era cunoscută ca Keperadagon. În secolul al IV-lea fi fost locuită de samariteni, căror mare preot Baba Raba a întemeiat aici o sinagogă samariteană. Eusebiu din Cezareea vorbea atunci,în „Onomastikon” despre Beit Dagon din Tribul lui Iuda, „astăzi Kafar Dagon, un sat foarte mare, între Diospolis (Lod) și Yavne (Jamnia) citat de M.Sharon p.89;:Smith 1854 p.396 Beit Dagan apare și pe Harta de la Madaba din secolul al VI-lea sub numele Bet(o)Dagana citat de M.Sharon p.89
Epoca islamică timpurie În sud-vestul localității pe colina cunoscută ca Khirbet Dajun se află ruine antice.În literatura arabă există mai multe referințe la Dajun. Califul omeiad Hisham Ibn Abd Al Malik (724-743) a ridicat în localitate un castel având coloane de marmură albă. În secolul al X-lea geograful arab Mukaddasi amintește în scrierile sale despre un drum din zona Ramla, numit Darb Dajun, care duce la un sat Dajun, unde funcționează o geamie. Într-un alt loc scrie Mukaddasi că localitatea era populată mai ales de samariteni.
Continuarea cronicii samaritene a lui Abu-l-Fath povestește despre un fruntaș samaritean din Dajun, având numele de Yosef ben Adhasi. Când guvernatorul a poruncit tuturor dhimmi (supușii aparținând celorlalte credințe religioase) să pună la ușile caselor lor o figură de lemn, el a convins autoritățile să permită samaritenilor să pună la ușă o menora simbolică. În anii 880 un samaritean din aceeași familie, Ibn Adhasi, a fost șantajat de guvernatorul local și somat să platească o sumă exorbitantă de bani. Ibn Adhasi a fost nevoit sa fugă în peșteri. Milka Levy-Rubin, "The Samaritans during the Early Muslim Period according to the Continuatio to the Chronicle of Abu 'l-Fath". In Ephraim Stern;Hanan Eshel(eds.). The Samaritans (in Hebrew). Yad Ben-Zvi Press.2002 p. 575. ISBN 965-217-202-2. În acea perioadă una din cele opt porți ale orașului Ramle se numea Poarta Dajun. citat de Moshe Sharon În secolul al XI-lea Fatimizii au instalat comandamentul lor militar din regiune la Bayt Dajan. M.Gil,E.Broido p.727 Epoca cruciaților și a Ayyubizilor În timpul cruciadelor, în 1191 Richard Inimă de Leu a constuit la Bayt Dajan un mic castel cunoscut sub numele de Casal Moyen (Castelul de Mijloc). În 1192 Saladin l-a dărâmat, conform prevederilor Acordului de la Jaffa din 2 septembrie 1192. M.Sharon p.89 În 1226 sub domnia Ayyubizilor, Yaqut al-Hamawi scria că Bayt Dajan era unul din satele din districtul Ramla și povestea despre renumitul învățat Abu Bakr Muhammad numit și Ahmad al Dajani, care provenea din sat. „Buldan” citat de M.Sharon p.89
Epoca otomană În 1553 soția sultanului Soliman Magnificul,Haseki Hürrem Sultan (Roxelana) a stabilit un waqf bazat pe un impozit de 18,33 carate pe veniturile satului. Din punct de vedere administrativ Bayt Dajan a tinut de subdistrictul Ramla și de districtul Gaza. roy Marom În 1596 registrele de taxe (defter) arătau că Bayt Dajan era un sat din nahiya Ramla, parte a Liwa Gaza, și avea o populație de 115 gospodării musulmane, respectiv 633 locuitori. Sătenii plăteau impozite pentru recoltele culese, inclusiv grâu, orz, fructe și susan, de asemenea, pe capre, miere și vița de vie - în total 14,200 akçe. Tot venitul era folosit de waqf.Hütteroth and Abdulfattah, 1977, p. 155.citat în Khalidi 1992 p.237]
În 1641-1642 tribul beduin Al-Sawalima din apropierea Jaffei a lansat un atac asupra satelor Subtara, Bayt Dajan, Al Safiriya și Yazur care aparțineau fondului waqf Haseki Sultan. R.Marom 2022 p.13-14 La Bayt Dajan s-a găsit o inscripție arabă pe marmură din 1762 (ajunsă în colecția privată a lui Moshe Dayan) care aparținea maqamului (loc de cult) sufit lui Ibrahim al -Matbuli, un personaj religios egiptean înmormântat la Isdud (Ashdod) M.Sharon p.89 Sub numele Al-Qubab satul apare și pe harta lui Pierre Jacotin, compilată de acesta în 1799 in timpul campaniei franceze în Siria și Egipt171 https://web.archive.org/web/20191222063351/http://jchp.ucla.edu/Bibliography/Karmon,_Y_1960_Jacotin_Map_(IEJ_10).pdf >Karmon, 1960, În 1838 Bayt Dajan s-a numărat printre satele despre care Edward Robinson susținea că le-a văzut de pe vârful Moscheei Albe din Ramla Robinson and Smith, 1841, vol. 3 O piatră de mormânt din calcar din 1842 care conținea o inscripție poetică în arabă s-a aflat și ea ulterior în colecția lui Moshe Dayan. M.Sharon p.89 Albert Socin citează o listă otomană care indica o populație de 184 gospodării. După Martin Hartmann, era vorba de 148 gospodării. La sfârșitul secolului al XIX-lea Bayt Dajan era descris ca un sat de marime moderată, înconjurat de măslini (Conder and Kitchener, 1882) Philip Baldensperger a remarcat în 1895 că locuitorii din Bayt Dajan erau foarte harnici, ocupați mai ales cu confecționarea de rogojini și coșuri pentru transportul pământului și pietrelor. Dețineau cămile pentru cărăușia între Jaffa și Ierusalim , cultivau pământurile și lucrau în construcții etc. în Jaffa sau la lucrările de cale ferată. Femeile se adunau în fiecare zi la Jaffa și miercurea la piața din Ramla unde puteau cumpăra găini, ouă și lapte.Weir, p. 207, citându-l pe Philip Baldensperger (1895): „Beth-Dejan”, în Palestine Exploration Fund Quarterly, p. 114 și următoarele.</blockquote> În 1903 la Khirbet Dajun, care era folosit drept carieră, sătenii au descoperit un tezaur de monede de aur. În aceste împrejurări satul a fost vizitat de arheologul R.A.Macalister care, într-un raport către Fondul de Explorare a Palestinei PEF, scria că aria a fost probabil locuită fără întrerupere în trei etape succesive: de la amoriți la romani, apoi de la romani până în perioada arabă timpurie, și apoi Bayt Dajanul modern.
Perioada mandatului britanic în Palestina În secolul al XX-lea satul beneficia de două școli elementare - una pentru băieți (înființată in 1920) și alta pentru fete. Școala de băieți avea o bibliotecă cu 600 cărți și a achiziționat 1.5 hectare pentru studii de agricultură și agronomie. Khalidi, 1992, p. 237 În anul 1922 Bayt Dajan număra 1714 locuitori, cu toții musulmani.Barron, 1923, Table VII, Sub-district of Jaffa, p. 20 În 1931 s-au recenzat 2.654 locuitori:2.626 musulmani, 27 creștini și 11 evrei, intr-un total de 591 case. Mills, 1932, p. 13. În 1934 când Fakhri Al-Nashashibi a întemeiat la Ierusalim Societatea Muncitorilor Arabi, și la Bayt Dajan a luat ființă o filială a ei. .Matthews, 2006, p. 228. În 1940 s-au înregistrat in localitate 353 elevi și 102 eleve care frecventau școli.
În timpul Marii Revolte Arabe din 1936-1939 satul a servit drept adăpost grupurilor înarmate arabe care atacau mijloace de transport și pasageri evrei care treceau pe drumul din apropiere. În 1940-1941 la joncțiunea de la sud de Bayt Dajan unde se încrucișau drumurile dintre Jaffa și Ramla și dintre Yehudiye și Rishon Letzion autoritățile britanice au ridicat un fort de poliție conform programului lui Sir Charles Tegart.
În 1945 numărul populației era de 3.480, din care 130 creștini, iar restul musulmani. date statistice ale guvernamântului Palestinei, citate în Hadawi 1970 p.52 În perioada mandatului britanic populația din Bayt Dajan a crescut cu 127%, inclusiv prin venirea unor noi imigranți arabi musulmani din Egipt. [chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.files.ethz.ch/isn/161218/EgyptPDF.pdf Gideon Krassler, Reuven Aharoni Egyptian Émigrés in the Levant of the 19th and 20th Centuries Jerusalem VCenter for Public Affairs 2013] Suprafața satului era de 1732 hectare, din care 197 hectare în proprietate evreiască. Din totalitatea pământului 799 hectare slujeau culturii citricelor și bananelor, 67,6 hectare -pentru culturi de cereale, iar 319,5 hectare erau irigate sau folosite pentru alte livezi. 1.4 hectare erau destinate construcțiilor. [https://www.palestineremembered.com/download/VillageStatistics/Table%20III/Jaffa/Page-145.jpg date statistice ale guvernământului Palestinei, citate de Hadawi p.145
Cartiere cartierul de est (Harat Sharkiya) cartierul de vest (Harat Shamiya) cartierul Jorn Cartierul fântânii (Bir) Cartierul Salamiya etc M.Yakobson
Războiul arabo-israelian din 1948-1949